În 11 august se împlinesc 560 de ani de la moartea lui Ioan de Hunedoara, unul dintre cele mai importante personalităţi din istoria Transilvania. Potrivit documentelor, Ioan de Hunedoara a murit la scurt timp după cea mai mare izbândă militară din viaţa sa: alungarea oştilor otomane de la porţile Belgradului.
Ioan de Hunedoara a condus Transilvania la mijlocul secolului XV şi a fost, de asemenea, guvernator al Ungariei. Voievodul a fost tatăl regelui Matia al Ungariei şi s-a remarcat printr-o carieră militară strălucită. Ioan de Hunedoara a condus armatele care au apărat Europa de invaziile otomane şi au reuşit în vara anului 1456 să alunge oştirile sultanului Mehmet II Cuceritorul de la porţile cetăţii Belgradului. În 11 august 1456, la scurt timp după victoria strălucită asupra otomanilor, Ioan de Hunedoara a murit în tabăra militară din apropiere de Belgrad.
„În lagărul turcesc pătrunse oastea învingătoare, o aştepta o pradă imensă, părăsită de armata otomană în retragere. Miasme grele pluteau peste câmpul de bătaie, ce văzuse aşternându-i-se, în câteva zile, atâtea mii de cadavre. Începuseră să bântuie molime în rândurile armatei”, scria istoricul Camil Mureşanu autorul unei biografii a voievodului.
Ioan de Hunedoara a fost printre cei răpuşi de ciuma care se răspândise în tabără. Cărturarul transilvănean Gaşpar Heltai, din secolul al XVI-lea, a pus moartea lui Ioan de Hunedoara pe seama epuizării după bătălia de la Belgrad.
„Şi din această oboseală a căzut în friguri, din a căror cauză s-a consumat de tot. Medicamentele doctorilor au fost zadarnice. Din această cauză i-au dat sfatul să schimbe aerul. Şi a pornit cu prietenii săi în Semlin, ca acolo, la aer nou, să-şi învioreze corpul său. Acolo erau ambii săi fii şi mai mulţi prieteni, cu Capistran dimpreună. Medicii erau îngrijoraţi asupra vieţii lui, deoarece temperatura nu mai înceta şi neîntrerupt îl mistuia. Şi Capistran a început a-l face atent, că aceasta este voinţa lui Dumnezeu, că voieşte să-l ducă din această viaţă mizerabilă, la fericirea eternă. Deci să se îngrijească de testament, să le rânduiască toate în ordine frumoasă şi bună şi să se gândească şi de suflet ca şi un creştin bun”, afirma Heltai, potrivit cercetătorului Teodor Popa, autorului volumului Iancu Corvin de Hunedoara, publicat în 1928.
Unii cronicari turci au susţinut că Ioan de Hunedoara ar fi murit atins de o săgeată trasă de un turc, în timpul fugii acestuia din calea armatei creştine. Voievodul a fost înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf. Mihail, iar pe piatra sa funerară stă înscris „s-a stins lumina lumii”, scrie adevarul.ro
Nu se cunoaşte cu exactitate anul naşterii sale
Potrivit unor istorici, Ioan de Hunedoara s-a născut în jurul anului 1407, însă unele documente contrazic această ipoteză. Cel mai timpuriu document care certifică prezenţa familiei de Hunyad pe scena istoriei este actul de danie din 18 octombrie 1409 prin care regele Sigismund de Luxemburg dăruieşte lui Woyk fiul lui Serbe fosta posesiune regală numită Hunyadvar din comitatul Alba, stăpânită în Transilvania, afirma cercrcetătoarea Maria Roşu, într-un articol de pe blogul Istorie povestită. În document sunt amintiţi Woyk, cei doi fraţi ai săi, Magas şi Radol, fiul fratelui tatălui său, tot Radol, şi în sfârşit fiul său, Johann. Potrivit cercetătoarei, Iancu s-a născut, cel mai târziu, în jurul anului 1387. „Cea mai precisă dată cu privire la vârsta sa ne oferă chiar el, într-o scrisoare adresată papei, din 1448. „Iam supra sexaginta numeramus annos „ – (am) deja peste şaizeci de ani – scrie în scrisoare”, informează autoarea blogului Istorie povestită.
Citeste mai mult: adev.ro/obpld8
