Pe 28 iunie s-au împlinit 73 de ani de la anexarea Basarabiei și Bucovinei la Rusia. Pe 28 iunie 1940, România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române de pe teritoriul Basarabiei, partea nordică a regiunii Bucovina și a ținutului Herța. România era amenințată cu război dacă nu realizează retragerea în termen de patru zile.
Societatea Națiunilor recunoscuse unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România, iar Franța și Anglia au garantat la 12 aprilie 1939 frontierele regatului României, însă, ca urmare a protocolului adițional secret, compromis între expansionismul nazist și cel stalinist, al pactului Hitler-Stalin din 1939 și a prăbușirii Aliaților apuseni în iunie 1939, un ultimatum este transmis României de către Uniunea Sovietică la data de 28 iunie 1940: României i se dau doar 48 de ore pentru a evacua Basarabia și nordul Bucovinei, în caz contrar URSS va declara război.
Unul din argumentele invocate de acesta în ultimatum ar fi fost că Basarabia era populată în principal de ucraineni: „În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană”, se scria în document.
Basarabia sfâşiată
România a cedat presiunilor politice și după 40 de ore, trupele sovietice și ale NKVD-ului intră în teritoriile cerute și suplimentar în Ținutul Herței care nu era menționat în ultimatum. În timpul retragerii pripite și haotice a administrației și armatei române din aceste teritorii, populația civilă a fost supusă la jafuri, torturi și asasinate din partea comandourilor comuniste și a trupelor NKVDiste. Alte acțiuni împotriva reprezentanților oficiali ai Statului Român în retragere au fost comise de unități militare sovietice și de comuniștii locali. Locuitorii ținutului, născuți în limitele sale, devin cetățeni sovietici ; cei născuți în restul României sunt expulzați, dat numai cu hainele de pe ei, iar refugiații de orice origini, care fugiseră din URSS și trăiau în Basarabia sub ocrotirea comitetului Nansen, sunt deportați în Siberia, precum și localnicii care fuseseră slujbași ai statului român.
O lună după ce Basarabia a fost anexată în 1940 de sovietici, guvernul sovietic a dezmembrat-o în trei părți. Partea centrală a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și era formată din 30.000 km² basarabeni, plus 4.100 km² de teritoriu de pe malul stâng al Nistrului. Sudul Basarabiei și partea de nord a acesteia, împreună cu nordul Bucovinei și Ținutul Herța, teritorii ce însumau 14.400 km², precum și restul de 4.000 km² din fosta republică autonomă înființată peste Nistru în 1924, au fost atribuite Ucrainei.
Regimul sovietic a însemnat distrugerea sistemului economic și a identității naționale românești în Basarabia, dar a persecutat și alte naționalități, îndeosebi rușii „albi”, antibolșevici. Minoritatea germană, conform pactului Hitler-Stalin, este expulzată spre Germania nazistă. Conform dispozițiilor date de Stalin, toți țăranii proprietari de pământ, socotiți „chiaburi” (kulaci) și toți proprietarii de comerțuri particulare, printre care zeci de mii de băștinași au fost deportați în Siberia.
Persecuţii împotriva localnicilor
În anii 1940-1941, a fost declanșată o campanie de persecuții împotriva localnicilor – arestări, torturi, execuții și deportări în gulagurile Siberiei. La 14 iulie în același an, familiile oamenilor deportați au fost dezmembrate și deportate, bărbații fiind trimiși în lagăre diferite de cele unde au fost trimise femeile și copii lor. Astfel bărbații au fost deportați în lagăre cum ar fi Kozeliscenski, Futilovski, iar restul familiilor lor alcătuite din femei și copii în lagărele din Karaganda și Aktiubinsk. Aceste deportări s-au repetat și în 1941, fiind deportați în regiunea Omsk, 6.000 de basarabeni, în timp ce în regiunea Kirovsk au fost trimiși 10.000 de basarabeni. Dezmembrarea familiilor a fost aplicată și în aceste cazuri, bărbații find separați de familiile lor.
Potrivit datelor oficiale, circa 57.000 au murit și peste 100.000 au fost deportați. Persoanele care nu au fost deportate, bătrânii, bolnavii şi copiii au fost executaţi în interiorul locuinţelor, iar bărbaţii au fost împuşcaţi cu mai multe gloanţe în curtea gospodăriei proprii. Persoanele au fost împuşcate în cap, în piept şi în burtă, după care urma ciopârţirea cadavrelor cu baionetele.
Flash-mob pe Calea Victoriei
Sute de oameni au „căzut morți”, vineri, 28 iunie, în dreptul statuii lui Carol 1 de pe Calea Victoriei, iar studenți de la Conservatorul bucureștean au interpretat o melodie funebră, pentru a atrage atenția asupra zilei de 28 iunie 1940. Apoi, fiecare dintre participanți a participat la o strângere de semnături pentru o lege care poate aduce Basarabia acasă. Inițiatorilor le sunt necesare 100 000 de semnături pentru a introduce în Parlament o inițiativă legislativă cetățenească. Până în prezent s-a reușit strângerea a 70 000 de semnături. Evenimentul a fost organizat de Platforma Civică „ACŢIUNEA 2012”.
Diana Gabor
Adunati semnaturi din toata tara.