Pe 8 mai, în urmă cu 75 de ani, Germania nazistă a capitulat, iar cel de-al Doilea Război Mondial a luat sfârșit.
Ziua de 8 mai 1945 este ziua în care s-a încheiat o conflagraţie mondială în care au murit 55 de milioane de oameni şi a lăsat cea mai mare parte a continentului european în paragină.
Înfrângerea Germaniei
În primăvara anului 1945, Germania nazistă era într-o situație disperată, foarte aproape de înfrângere, după ce principalii aliați europeni îl abandonaseră pe Adolf Hitler. În aprilie 1945, armata sovietică a ajuns la Berlin. Adolf Hitler se afla într-un buncăr amenajat în centrul capitalei Reich-ului, alături de câțiva apropiați și de Eva Braun. În 29 aprilie, a decis să se căsătorească cu ea, după ce ani la rând refuzase categoric să facă acest lucru.
A doua zi, când trupele sovietice au ajuns lângă Cancelaria Gemaniei, Adolf Hitler și Eva Braun s-au sinucis pentru a nu fi făcuți prizonieri. Cadavrele au fost duse în craterul unei bombe, iar unul dintre ultimii colaboratori care îi rămăsese loial lui Adolf Hitler, Otto Gunsche, a stropit cele două cadavre cu benzină și le-a dat foc.
În 2 mai, ultimii apărători ai Berlinului s-au predat, iar în 8 mai 1945, liderii Germaniei naziste care mai rămăseseră în viață au semnat capitularea. În Moscova trecuse de miezul nopții, de aceea Stalin a decis ca sovieticii să serbeze victoria în 9 mai.
Ziua Victoriei asupra Germaniei naziste, 8 sau 9 mai
Capitularea Germaniei a intrat în vigoare, în mod juridic, pe 9 mai, dată reținută de sovietici, pe când majoritatea celorlalte state au păstrat ca zi a Victoriei data de 8 mai, ziua capitulării de la Reims.
Documentul care acoperea capitularea tuturor forțelor germane și care a pus capăt celui de-al Doilea Război Mondial a fost semnat pe 8 mai 1945, la Reims, în Franța, în fața generalului american – și viitor președinte – Eisenhower. La ceremonia semnării capitulării Germaniei au mai luat parte delegații din partea Marii Britanii, Franței și Uniunii Sovietice. La miezul nopții dintre 8 și 9 mai războiul era terminat, iar capitularea Germaniei era totală.
Neînțelegerile dintre sovietici și occidentali au început însă deîndată, plecând chiar de la cel mai simplu și incontestabil fapt: moartea lui Hitler. Vreme de câteva luni, sovieticii, dintr-un ordin expres al lui Iosif Stalin, au răspândit zvonul că Hitler n-ar fi murit și că ar fi reușit să fugă în Argentina! Nici astăzi istoricii nu sunt de acord asupra motivelor pentru care sovieticii căutau să răspândească aceste zvonuri.
Tot pentru a se demarca de occidentali, sovieticii au refăcut ceremonia capitulării. A două zi după capitularea de la Reims, din față americanului Eisenhower, a fost organizată, în Berlinul ocupat de Armata Roșie, o altă capitulare, de asta dată în față mareșalului sovietic Jukov. Motiv pentru care capitularea totală a Germaniei nu a intrat în vigoare, în mod juridic, decât pe 9 mai, dată reținută de sovietici, și după ei de ruși, pe când majoritatea celorlalte state au păstrat că zi a Victoriei dată de 8 mai, ziua capitulării de la Reims.
O diferența aparent neînsemnată, dar care a fost numai primul pas dintr-o derivă rapidă în urmă căreia aliații din timpul războiului au devenit, foarte curând, dușmani.
