Părinţi iresponsabili
Sute de copii muncesc, din fragedă pruncie, pentru o coajă de pâine
Boxă
Din datele statistice furnizate de Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISC) rezultă că din punct de vedere al neşcolarizării şi abandonului şcolar cifrele indică un progres faţă de ultimii ani. Astfel, în anul şcolar 2000-2001, numărul copiilor care nu erau înscrişi într-o formă de învăţământ sau au abandonat şcoala se ridica la 822. Cifra s-a înjumătăţit în anul imediat următor pentru a ajunge în 2003-2004 la 174 de cazuri. În ciuda evoluţiei favorabile a acestui indice, situaţia se menţine îngrijorătoare.
Conform datelor furnizate de autorităţi, aproape 600 de minori sunt încadraţi în muncă cu forme legale. Studiile arată că numărul celor care muncesc la negru depăşeşte cu mult cifra menţionată. Într-o oarecare măsură, controalele efectuate în domeniul relaţiilor de muncă dovedesc această afirmaţie. De cele mai multe ori, copiii sunt obligaţi de proprii părinţi să îşi câştige singuri o coajă de pâine. Legea interzice angajarea minorilor sub 15 ani, indiferent dacă aceasta se produce cu acordul părinţilor. Realitatea demonstrează că, îndeosebi în mediul rural, copiii sunt unelte de muncă de la cea mai fragedă vârstă.
Copii batjocoriţi
Elena Marchiş, sociolog în cadrul fundaţiei „Phoenix”, co-autor al unui studiu privind cauzele abandonului şcolar în mediul rural, ne-a subliniat faptul că, din punct de vedere al exploatării minorilor, realitatea este mult mai gravă decât varianta pe care opinia publică o cunoaşte. În opinia sa, folosirea pe scară largă a minorilor la muncile gospodăreşti sau la muncile câmpului sunt cauze frecvente care îi îndepărtează pe aceştia de şcoală. „În familiile de ţărani, copilul devine o unealtă pentru munca pământului sau în efectuarea slujbelor gospodăreşti încă de la împlinirea vârstei de 8-9 ani. Studiul efectuat într-un număr de opt comune bihorene, cu o populaţie de circa 25.000 de locuitori, din care apriximativ 26% îl reprezintă minorii, ne demostrează faptul că aceştia sunt exploataţi din fragedă pruncie. Majoritatea sunt folosiţi la muncile câmpului, însă mulţi dintre ei îşi însoţesc părinţii, după o anumită vârstă, în diversele activităţi economice în care sunt angrenaţi, îndeosebi în construcţii”, subliniază sociologul. Studiul relevă un alt fapt îngrijorător, respectiv abandonul şcolar în detrimentul îndeletnicirilor remunerate. „Avem cazuri în care ni s-a semnalat de către copii faptul că părinţii le-au interzis să mai meargă la şcoală, uneori mai multe zile una după alta, pentru că aveau de muncit în gospodărie. Din păcate, nu sunt situaţii izolate”. În aceste cazuri, la sesizarea organelor competente, părinţii pot răspunde penal, putând fi chiar decăzuţi din drepturi. Soarta cea mai vitregă o au băieţii, îndeosebi cei proveniţi din familiile nevoiaşe. Prin medierea părinţilor, aceştia sunt tocmiţi cu ziua pentru diverse munci ale cîmpului, fiind supuşi unui efort fizic total neadecvat vârstei. „În aceste cazuri, de regulă, copilul nu primeşte nici măcar contravaloarea prestaţiei efectuate. Banii intră în buzunarul părinţilor”.
Minori în schimbul trei, la fabricarea pâinii
În mediul urban, minorii sunt preferaţi pentru efectuarea unor munci în industria uşoară, panificaţie, servicii. Dată fiind precaritatea fizică, se evită folosirea minorilor în construcţii. Controalele efectuate de inspectorii Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor (ITM) au scos la iveală, periodic, minori în diverse forme de colaborare, fără forme legale de angajare. Inspectorii ITM susţin că nu este vorba despre un fenomen, la nivel judeţean, însă recunosc faptul că, şi în Bihor, copii sunt folosiţi la munci neadecvate vârstei. Conform informaţiilor oferite de Loredana Şuta, responsabil de relaţia cu mass-media din cadrul ITM, aflăm că în decursul perioadei 15 iunie-15 septembrie 2004, la sediul instituţiei, au fost înregistrate 566 de contracte de muncă ale unor copii sub 18 ani. În altă ordine de idei, controalele efectuate de inspectorii de muncă în primele nouă luni ale anului în curs s-au materializat prin aplicarea unor amenzi care însumate depăşesc suma de 320 de milioane de lei. Au fost verificate contractele de muncă la 469 de minori, dintre care opt nu respectau condiţiile de angajare, iar unul nu avea vârsta minimă de 16 ani. Din punct de vedere al Codului Muncii, angajarea minorilor presupune o serie de obligaţii suplimentare din partea angajatorului. Pe lângă acordul obligatoriu al părinţilor, pentru cei cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani, este interzisă angajarea minorilor pentru activităţi care depăşesc 6 ore zilnic. În plus, angajaţii minori nu vor efectua munci pe timp de noapte şi nici ore suplimentare. În mod evident, aceste obligaţii sunt frecvent şi uşor de ignorat. Totul se desfăşoară cu complicitatea minorului. „Am avut două cazuri deosebite, depistate anul trecut, în una din brutăriile orădene. La un control efectuat de inspectorii noştri, pe timp de noapte, au fost descoperiţi doi minori la locul de muncă. În ciuda faptului că au fost prinşi echipaţi, la utilajele de fabricare a pâinii, patronii au contestat concluziile controlului. Mai mult, în ambele cazuri, varianta patronului a fost susţinută şi de părinţii celor doi copii, şi ei angajaţi în acelaşi loc de muncă. În cele din urmă, în instanţă am reuşit să probăm vinovăţia angajatorului şi am dispus măsurile de sancţionare necesare”, precizează Loredana Şuta.
Valet pentru bani de buzunar
Un caz tragic, având ca protagonist un minor de 15 ani, a şocat opinia publică locală în decursul acestei veri. În data de 22 iunie, la orele dimineţii, Octavian Boţiu, în vârstă de 15 ani, a fost proiectat de pe acoperişul unui imobil cu patru etaje, decedând în urma căderii. Copilul se afla pe acoperiş pentru a-şi însoţi unchiul. Acesta fusese tocmit de locatarii unei asociaţii de locatari pentru efectuarea şarpantei imobilului. Din cercetările efectuate de inspectorii pentru protecţia muncii, rezultă că între echipa angajată şi asociaţie nu exista nici un raport de muncă legal constituit. De asemenea, asociaţia nu obţinuse avizul pentru construcţia acoperişului iar echipa tocmită era formată din persoane neautorizate pentru desfăşurarea unei activităţi economice remunerate. În aceste împrejurări, în timp ce ridicau pe acoperiş grinzile necesare construirii şarpantei, copilul a fost izbit de dispozitivul de ridicare al greutăţii, care cedase din cauza proastei instalări. Din analiza faptelor şi a tuturor împrejurărilor producerii nefericitului eveniment s-a ajuns la concluzia că accidentul nu poate fi clasificat ca accident de muncă. Ioan Rădulescu, inspector şef adjunct al ITM Bihor, ne-a precizat că printr-o adresă emisă de ITM Bucureşti, la data de 12 iulie, se precizează că „nu sunt întrunite condiţiile legale pentru a fi evidenţiat ca accident de muncă”. Rezoluţia se bazează pe faptul că între minor şi executanţii lucrării nu era nici un raport legal de muncă, ei înşişi fiind persoane fizice neautorizate. „Într-adevăr, în urma verificărilor noastre am descoperit o serie de încălcări evidente ale normelor de protecţie a muncii. Şantierul nu a fost izolat, nu a fost interzis accesul în zona de lucru şi, la audierea părţilor implicate, nimeni nu şi-a asumat rolul de şef de lucrări. Se pare că minorul se afla pe acoperiş prestând diverse servicii pentru muncitori, cum ar fi cumpăratul de ţigări sau băuturi răcoritoare. S-au găsit şi două sticle de bere la locul faptei. „Martorii ne-au declarat că minorul era o prezenţă obişnuită în preajma echipei de muncitori. Pentru serviciile sale primea, din când în când, câteva zeci de lei, bani de buzunar”, ne explică inspectorul. În aceste condiţii, singura instanţă care poate stabili vinovaţii şi responsabilităţile este Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor”, a concluzionat inspectorul Rădulescu.
Sorin Şandor
