Limba moldovenească, promovată de Ucraina pentru a scinda minoritatea românească

Limba moldovenească, care de doi ani nu mai este recunoscută nici măcar în ţara ”de baştină”, Republica Moldova, a fost introdusă de Ucraina pe lista limbilor minoritare, şi apare inclusiv în Carta europeană a limbilor regionale. Documentele de la Consiliul Europei, care încurajează folosirea limbii moldoveneşti în public şi privat sunt identice pentru limba română şi cea moldovenească. În Ucraina există inclusiv manuale şcolare identice pentru cele două limbi, iar peste Prut, deşi nu este limba oficială a statului, limba moldovenească a fost inclusă în cadrul întrebărilor despre limba maternă la cel mai recent recensământ.

Recent, o asociaţie culturală a românilor din Ucraina a cerut unificarea programelor de învăţământ din şcolile cu predare în limba română şi cele cu predare în limba ”moldovenească”. Imediat după semnarea Tratatului ucraineano-român de bună vecinătate din 1997, Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei din Ucraina a demarat procesul de învăţământ în regiunea Odessa în limba „moldovenească” de predare, aprobând o programă şcolară duplicitară, practic identică faţă de programa românească în această limbă. S-au tipărit din contul statului manuale aparent pentru două şcoli distincte: unele pentru şcolile cu predare în limba română, altele – pentru şcolile cu predare în „moldovenească”.

Legea care s-a lăsat cu pumni

Legea privind politica lingvistica a fost adoptată marţi, 3 iulie 2012, în a doua lectură de Rada Supremă a Ucrainei. Legea iniţiată de reprezentanţii puterii prevede că limba de stat este ucraineană, iar, conform Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, în categoria limbilor regionale sau minoritare intră următoarele 18 limbi: rusa, belarusa, bulgara, armeana, găgăuza, idiş, tătaro-crimeeana, moldoveneasca, germana, greaca, poloneza, rromani (ţiganeasca), româna, slovaca, maghiara, ruteana şi dialectele karaim şi cramceac.

Conform documentului, masurile privind utilizarea limbilor minoritare la nivel regional pot fi aplicate în cazul în care reprezentanţii vorbitori ai unei limbi minoritare constituie nu mai puţin de 10% din populaţia teritoriului. Limba regională sau minoritară poate fi folosită în teritoriu în activitatea autoritaţilor publice locale, precum şi în instituţiile de invaţamant şi în alte sfere ale vieţii publice, în limitele şi ordinea stabilite de lege.

La prima lectură, din cauza aceluiaşi proiect, zeci de deputaţi ai puterii şi opoziţiei s-au luat la bataie. Violenţele au fost provocate de discuţiile despre statutul limbii ruse în Ucraina, care, susţin unii, s-ar încerca să fie inserată în instituţiile publice.

Încurajaţi de Consiliul Europei

Consiliul Europei a lansat un ghid lingvistic pentru limba moldovenească în Ucraina, sub îndemnul ”Spune ce vrei în limba moldovenească!” În acest document se arată: ”Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, tratat al Consiliului Europei, protejează şi promovează, printre altele, limba moldovenească în Ucraina.” Mai mult, încurajează folosirea limbii ”moldoveneşti” în spaţiul public. ” Limba moldovenească în Ucraina va supravieţui doar dacă

dumneavoastră o folosiţi zi de zi – şi peste tot. Şi hai să fim sinceri: o limbă care este folosită doar în jurul mesei de bucătărie, cu siguranţă va muri”, arată documentul care poartă sigla Consiliului Europei. Interesant este că ghidul lingvistic limba moldovenească în Ucraina şi cel pentru limba română sunt identice. „Limbile regionale sau minoritare” sunt limbile diferite de limba oficială a statului şi folosite în mod tradiţional într-o anumită zonă a unui Stat de cetăţeni ai acelui stat care formează un grup mai mic din punct de vedere numeric decât restul populaţiei aceluiaşi stat, arată documentul.

Nici Moldova nu o mai recunoaşte ca limbă distinctă

În decembrie 2013 preşedintele Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, Alexandru Tănase, a anunţat oficial decizia care subliniază că limba de stat a ţării de peste Prut este limba română. Potrivit instituţiei, limba română şi cea moldovenească sunt identice, însă textul Declaraţiei de Independenţă, unde este menţionată limba română, prevalează în raport cu textul Constituţiei unde este menţionată limba moldovenească.

„Declaraţia de Independenţă constituie fundamentul juridic şi politic al Constituţiei, astfel încât nici o prevedere a acesteia din urmă nu poate depăşi cadrul Declaraţiei de Independenţă. Astfel, Curtea a conchis că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează”, se menţionează în decizie. „Decizia este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial”, a subliniat Alexandru Tănase.

Cu toate acestea, la recensământul populaţiei şi al locuinţelor din Republica Moldova limba moldovenească a fost inclusă ca limbă distinctă de cea română. Rezultatele acestuia arată că majoritatea celor recenzaţi au declarat ca Limbă Maternă, adică pe care o vorbesc curent în relaţiile personale şi în familie, Limba Română. Peste 40% au făcut acest lucru, în timp ce sub 40% au declarat că Limba Maternă ar fi Limba Moldovenească.

Limba moldovenească peste Prut

Moldovenii de peste Prut, mai precis cei cu interese politice filoruseşti, au insistat dintotdeauna că naţiunea lor este una distincta de cea română, şi ce dovadă mai buna pentru autodeterminarea naţională decât o limbă proprie? În urma cu câţiva ani, autorul Vasile Stati publica un dicţionar care avea pretenţia să traducă limba moldovenească în limba română, o absurditate care a stârnit proteste în rândul grupurilor naţionaliste şi nu numai.  Pe coperta controversatului dicţionar a lui Stati apare aşa numita  hartă a „Moldovei Mari” iar după lansare a fost e promovat în majoritatea şcolilor din Republica Moldova de către Mihail Garbuz, preşedintele organizaţiei care militează contra României, Patrioţii Moldovei.

Referitor la prima ediţie, mai mulţi critici atât moldoveni cât şi români anunţau că adevăratul scop urmărit prin apariţia aşa-zisului „dicţionar moldovenesc-romanesc” al lui Vasile Stati – cel care şi-a obţinut titlul de doctor prin lucrarea „Falsificatorii burghezi ai adevărului despre limba moldovenească” era unul cu o coloratură politică. În opinia mai multor lingvişti de la Chişinău, scopul pentru care respectivul dicţionar şi-a făcut apariţia a fost acela de a reduce prestigiul limbii române vorbite în Republica Moldova ca limbă de cultură, ca limbă cu bogate tradiţii literare. Potrivit unor sure citate de  Romanian Global News din Kiev, cei care au făcut lobby pentru ca românii să fie despărţiţi în “moldoveni “ şi români au fost stataliştii de la Chişinău, unul dintre ei fiind actualul premier Iurie Leancă, care personal a insistat pentru recunoaşterea separată a limbii “moldoveneşti”, care ar corespunde termenului din Constituţia Republicii Moldova.