Statul Român, în căutare de plasmă. Cum ajută ea la tratarea COVID-19 și ce își propun oficialii să facă pentru a o obține

Virusul COVID-19, deja bine instalat pe toate continentele lumii, încă face victime. Din cauza metodologiei complicate de testare, precum și a timpului foarte scurt scurs de la începerea pandemiei, laboratoarele de cercetare medicală nu au reușit încă să producă un vaccin în scopul imunizării în masă a populației. Pe de altă parte, o speranță de vindecare vine din partea tratamentelor cu plasma convalescentă, recoltată de la pacienții care au fost infectați cu coronavirus și s-au imunizat ulterior.

Putem spune că tratarea Covid s-a făcut până acum în regim cvasi experimental. Diferite medicamente au fost pe rând încercate în speranța că vor produce rezultatele dorite. Până acum,  medicamentele precum hidroxiclorochina sau remdesivir au reușit să  încetinească agravarea simptomelor însă nu par a reduce rata de mortalitate în vreun fel, pe deasupra, efectele adverse sunt prezenta la majoritatea pacienților care urmează acest tratament.

Tratamentul cu plasmă, o soluție exploarată încă insuficient.

Plasma a fost deja testată în mai multe studii clinice din lume. Se pare că efectul acesteia ar fi de îmbunătățire al sistemului imunitar și stimularea acestuia de a produce anticorpii necesari combaterii virusului. Peste 3 mii de oameni din Statele Unite ale Americii au participat la tratamentul cu plasmă. Aceste studii au arătat că, deși nu se poate stabili încă o legătură directă între acest tratament și dezvoltarea de anticorpi proprii în corpul unui pacient, tratamentul cu plasmă a dus la scăderea intensității simptomelor și la îmbunătățirea stării de sănătate. Aproximativ o treime din pacienții cu forme grave de coronavirus care necesitau ventilare mecanică au putut fi deconectați de la acele aparate după tratamentul cu plasmă, observandu-se o scădere a leziunilor pulmonare. Studiul mai arată că eficacitatea tratamentului depinde de cantitatea de anticorpi din plasmă precum și de perioada în care este administrat tratamentul (cât mai repede de la diagnosticarea cu o formă severă)

Aceste rezultate cresc speranțele bolnavilor de covid dar și cetățenilor care au fost afectați indirect de această boală, precum patronii de restaurante. În pofida tratamentelor, în România încă nu există o metodologie clară de recoltare și distribuire a plasmei la pacienți, adaptată la pandemie. Există în România, până la ora actuală atât pacienți care au donat plasmă după ce s-au imunizat cât și pacienți care au urmat acest tratament. Din prima categorie face parte și prefectul Clujului, Mircea Abrudean. Acesta a făcut acest gest pentru a încuraja populația imunizată să doneze voluntar plasmă pentru pacienții în stare gravă sau la terapie intensivă.

Metoda exemplului pare să nu fie la fel de eficientă în România. Banca de sânge este deseori pe lipsă iar campanii de recoltare se fac periodic pentru a convinge cetățenii să doneze. În prezent donatul este răsplătit cu tichete de masă și o zi liberă de la lucru. Tichetele nu valorează mai mult de 150 de lei iar acesta nu pare să fie un imbold suficient pentru a motiva donatorii.

Plasmă la 1000 de Euro punga

Gabriela Firea, primarul Bucureștiului a propus săptămâna trecută, într-un avânt electoral, remunerarea donatorilor vindecați de covid-19 cu câte 1000euro.

„Am scris un proiect dedicat acestei nevoi stringente, împreună cu medicii de la Administraţia Spitalelor, pe care îl voi adăuga joi pe ordinea de zi a Consiliului General. În esenţă, este vorba despre convingerea cât mai multor pacienţi trataţi să fie salvatorii celor care suferă, prin întâlniri, discuţii, argumente umanitare. În plus, la acest efort vom adăuga şi un stimulent financiar în cuantum de 1.000 de euro, sub forma tichetelor de masă şi/sau cadou, din care donatorii pot procura medicamente (vitamine, minerale), alimente necesare revenirii tonusului, dar şi alte produse necesare”, a scris Firea, marţi, pe Facebook.

Analizând propunerea de lege, reies câteva probleme ușor de identificat. Pe lângă suma deloc mică propusă de edil,pe care probabil statul nu și-ar putea permite pe termen lung, acest demers încalcă și câteva principii ale regimului de donare din România. În primul rând, mai poate fi cel ce își tranzacționează sângele pe 1000 de Euro numit donator? Chiar dacă intenția sa este încă voluntară, motivația financiară mare ar putea determina donatorii să nu fie onești în analiza factorilor de eligibilitate. Mai mulți dintre acești factori nu sunt verificați de instituțiile care recoltează și pot duce la efecte adverse severe odată ce transfuzia a avut loc la pacientul bolnav. Infecțiile și bolile sanguine sunt extrem de periculoase și au o rată de vindecare mică. Așadar, riscul asumat este unul prea mare. Pe deasupra, remunerarea în masă a donatorilor de plasmă poate crea în instituțiile statului o “piață a sângelui” unde cei care au un statut financiar ridicat pot beneficia mai repede de tratament. Aceste discrepanțe socio-economice sunt, fără dubiu, mult mai periculoase când în joc există vieți omenești în stare gravă.

Așadar, se pare că plasma, după cum recomandă chiar și Organizația Mondială a Sănătății, trebuie să rămână la stadiul de pro bono.

Metodologiile de donare sunt încă în lucru

Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, a anunțat miercuri, că o metodologie pentru donatorii de plasmă imunizată este în lucru. Această metodologie ar putea conține și anumite beneficii pentru donatori precum și mai multe reglementări cu privire la intervalele de donare și controalele donatorilor.

“Sunt în acest moment în lucru anumite metodologii, dar trebuie să înţelegeţi că o recoltare de plasmă nu este un act medical banal. O recoltare de plasmă impune nişte teste suplimentare, pentru a putea face transfuzia cu plasmă. Plasma se ia de la cei care nu mai sunt pozitivi şi au anticorpi, se adresează către pacienţii critici care au în acel moment virusul în sânge şi au replicare virală. Pentru a face parte din una dintre cele două categorii trebuie să certificăm prin analize. Aceste analize sunt necesare pentru a vedea de la cine recoltăm această plasmă şi la cine facem transfuzia cu această plasmă”, a declarat, într-o conferinţă de presă, ministrul Nelu Tătaru”

Dacă programul Ministrului va fi unul eficient rămâne de văzut. Programe similare precum cel din Marea Britanie sau din Germania au fost deja implementate cu succes. Însă, în ambele țări, rigurozitatea verificărilor donatorilor pre-donație este una complexă și destul de lungă. Ministerul sănătății s-a gândit destul de târziu la implementarea unui astfel de program.Având în vedere deficitul actual de personal din sistemul de sănătate, este greu de crezut că programul, fie el și foarte bun, va fi ușor de pus în aplicare.

În concluzie, rămâne de văzut dacă plasma îi va ajuta pe bolnavii în stare gravă să se recupereze după infectarea cu coronavirus. Acest tratament, deși pare complicat de implementat, pare promițător din punct de vedere al rezultatelor inițiale și pare să fie, de asemenea, acceptat la scală largă în societate, spre deosebire de un potențial vaccin.