Universitatea „Babeș-Bolyai” a fost un viespar de securiști, întrucât, de-a lungul timpului, a început să tot iasă la iveală adevărul despre viețile somităților care s-au aflat, de fapt, în slujba Securității. Cel mai reprezentativ pentru ce a însemnat UBB în perioada comunistă este cazul lui Andrei Marga (care, din păcate, nu este unul singular), fost ministru al Educaţiei, fost ministru de Externe şi rectorul cu cel mai îndelungat mandat în fruntea universității, dar și fost turnător cu trei nume de cod. Lucrurile încep să capete un aer de serial polițist cu atât mai mult cu cât foștii colaboratori ai Securității se află încă printre noi, ocupând poziții înalte și continuându-și „treburile”, după cum au confirmat și evenimentele recente.
Facultatea de Chimie, tezaur al dosarelor Securității
În exclusivitate, reporterii Gazeta de Cluj au aflat din surse sigure despre descoperirea uluitoare de la Facultatea de Chimie – a fost găsit un dosar cu note informative, care este cu atât mai valoros și, în același timp, problematic, deoarece conține informații despre profesori care încă sunt în viață (ori, posibil chiar să mai ocupe poziții în cadrul universității). Momentan, nu se știe dacă persoanele care au contribuit la acest dosar au avut un rol clar de colaboratori, făcând rău voit, sau dacă au fost silite ori au oferit, de asemenea, informații benigne.
Dosarul a fost găsit într-un laborator al Departamentului de Chimie Analitică (fostul laborator al securistului Emil Cordoș!), de către Norbert Muntean, lector la Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică, însă, în momentul de față, se află la Tiberiu Frențiu, profesor în cadrul aceleiași instituții. Contactați telefonic, aceștia ne-au dat niște declarații halucinante, care ne ridică mari semne de întrebare.
Timpuri noi, aceleași metode securiste vechi
„Dosarul nu este semnat de nimeni și informațiile sunt despre foști profesori de la Facultatea de Chimie. Majoritatea dintre ei au murit, dar mai sunt și persoane care sunt în viață. Dosarul are aproximativ 20 de pagini și a fost găsit de un coleg într-un laborator. Era într-un sertar și cred că nu a fost descoperit până acum pentru că era mascat de un placaj de lemn.” ne-a înștiințat Tiberiu Frențiu, însă acesta pare să se fi încurcat în propriile sale minciuni sau să fi pierdut firul poveștii, întrucât acel „dosărel” de nici 20 de pagini i-a fost prezentat sursei noastre diferit: „Zice «Nu am apucat să citesc, sunt foarte multe [hârtii, documente], unele sunt în format A4, sunt și de jumătate de coală, n-am apucat să citesc decât câteva»”.
Colegul său ne-a declarat că „Eu nu cred că ar trebui să facem ceva în legătură cu asta. Informațiile din dosar sunt aferente perioadei anilor 1970. Dosarul este încă în laborator, dar nu cred că ar trebui răscolită această istorie, pentru că a trecut mult timp și nu va face decât să aducă mai mult rău decât bine!”. Cu alte cuvinte, domnul profesor ne-a indus cu nonșalanță ideea că n-ar trebui să luăm în seamă ori să facem ceva cu informațiile de importanță națională, pentru că s-a întâmplat acum mult timp, și, chiar dacă prea multe vieți au fost distruse, a trecut, totuși, atât de mult timp!
Am luat legătura cu doamna decan a Facultății de Chimie, Gabriela Nicoleta Nemeș, și am aflat că aceasta nici măcar nu știa despre existența dosarului: „Nu am nicio idee, nu am documente, nu am aflat, dar o să mă interesez. E foarte ciudat că dumneavoastră știți, iar noi nu știm. În momentul acesta, sincer să vă spun, nu știu nimic, dar, cu siguranță, dacă acest dosar există, îl vom preda autorităților.” ne-a transmis dumneaei. De altfel, nu este nimic cu adevărat ciudat în comicul de situație – e normal ca doamna decan să nu știe despre acest dosar, din moment ce se încearcă o mușamalizare, deoarece nimic nu este întâmplător în contextul de față.
Tiberiu Frențiu, cel la care se află dosarul acum, „este, sau, mai bine zis, a fost, «omul de casă» al lui Emil Cordoș.”, precizează sursa noastră. În plus, din câte am aflat, reacțiile pe care acesta le-a avut când dosarul a ieșit la iveală au fost nefirești, fiind evident că, undeva, ceva nu se leagă: „Nu era în apele lui. Apare la mine în birou și, destul de marcat, dar nu surprins, spune «Nici nu o să vă dați seama ce am găsit într-un laborator. Un dosar voluminos cu note informative. Sub un dulap!». Mai mult decât atât, el încerca să dea vina pe colegii maghiari, că ar fi lucrat nu știu cine, care e decedat, în laboratorul ăla, pe de o parte. Pe de altă parte, zice «Intenționez să informez consiliul profesoral, dar eu plec acum la țară, poate la toamnă.»” În regulă, deci, dacă recapitulăm repede: găsești din senin un dosar al Securității sub un dulap, în laboratul unui fost colaborator. Nu intenționezi să îl predai autorităților, poate doar să îl arăți celorlalți profesori, dar nu acum, pentru că ai treburi mai importante de făcut, trebuie să mergi la țară, informațiile de importanță națională mai pot aștepta. Pe lângă toate acestea, ești mult prea afectat de faptul că dosarul a ieșit la iveală, așa că încerci să îl dai uitării cât de repede poți, înainte să iasă în lume. Cum ar spune și colegul tău, nu cred că ar trebui răscolită această istorie, nu e momentul să facem valuri.
În plus, din nou, nu poate fi întâmplător și trecut cu vederea nici faptul că dosarul a fost găsit la Departamentul de Chimie Analitică, în fostul laborator al lui Emil Cordoș.
Emil Cordoș, Securitatea și ICIA
„El a fost primul decan la Facultatea de Chimie, însă au ieșit la iveală repede legăturile lui cu Securitatea. A reușit să acapareze o clădire nouă, în incinta Institului de Chimie din Donath, unde, încet, încet, a dezvoltat laboratoare de cercetare, dar a primit sume uriașe de bani. Nimeni nu a sesizat.”, ne spune sursa.
Emil Cordoș a reprezentat una dintre cele mai scârboase figuri ale Securității din mediul universitar, fiindcă s-a ocupat personal de „recrutarea” studenților, folosind inclusiv metode precum constrângerile și amenințările. Dar pentru că postul ocupat în cadrul Securității îți permite să avansezi și îți oferă libertate fără limite în cariera din viața de zi cu zi, Cordoș a putut să abuzeze de resursele Facultății de Chimie ca să-și facă institut (cui ar fi putut să-i dea explicații, decanului? o secundă, el era decanul). Așadar, s-a folosit de la resursele financiare, până la piesele de mobilier din cadrul facultății, pentru a lua naștere ICIA (Institutul de Cercetări pentru Instrumentație Analitică), de pe strada Donath din Cluj-Napoca.
ICIA a beneficiat de un număr uriaș de granturi , iar salariile celor care lucrează acolo sunt de ordinul zecilor de mii de lei, după cum ne semnalează sursa, în urma unei discuții avute tot cu Tiberiu Frențiu, de curând [S – sursa, T.F. – Tiberiu Frențiu]:
S: Faceți și voi ceva, nu avem cadre tinere [la Facultatea de Chimie] deloc, nu găsești pe cineva de la Institut?
T.F.: Pff, cum să vină de acolo? Dumneavoastră știți ce salarii au?
S: Ce?
T.F.: Au salarii duble de cât am eu.
„Pentru un profesor universitar trecut de 50 de ani, salariul net este undeva la 12.000 de lei”, mai precizează sursa, adăugând despre Tiberiu Frențiu că „Pe măsură ce s-a dezvoltat institutul acesta al lui Cordoș, era angajat și la facultate, și acolo.” cum e și normal, din moment ce ești mâna dreaptă a lui Cordoș, era de bun simț să te bucuri de toate beneficiile aferente.
Nu putem vorbi strict despre un impact pe care Securitatea l-a avut asupra noastră, din cauză că e limpede ca lumina zilei faptul că aceasta încă mai activează, prin intermediul unor oameni care au o influență și o putere de decizie înspăimântătoare, date fiind contextul și scopurile pentru care își exercită aceste „atuuri”. Deși trăim în 2021, într-o societate modernă și democrată, cum ne place nouă să spunem, în realitate încă ne aflăm sub papucul celor care ne pot controla viețile printr-un simplu telefon; încă se mai ascund secrete de importanță națională și se apelează la metodele de mușamalizare de pe vremea comuniștilor; iar criminalii încă se mai ascund la vedere, în spatele unor funcții și personalități onorabile; iar tot efortul ăsta și atmosfera de thriller ne dau de gândit – dacă, la finalul zilei, totul face parte dintr-o ramificație a unei organizații mult mai puternice decât ne-am aștepta, având ținte bine definite.
Conducerea Cuibarului ăsta securistic (3 rețele, cu driverul-rezident Cordoș, un individ extraordinar de ticălos) a fost pe o mână cu securistul cu joc multiplu Marga, alt individ extraordinar de ticălos, dovedin în instanță.
A încăput apoi pe mâna clonelor ucenici.
Clonarea a continuat. În paralel cu deprecierea instituției.
Bilă neagră, SRI-ului: avertizat repetat, nu și-a strunit ciracii !
În ce o privește pe clona Frențiu, trebuie sancționat, drastic, pentru că instituția publică a statului nu este moșia lui !
A cerit cineva documentația despre clonă la CNSAS ?
Rău a făcut dacă nu a cerut !
Și pentru alte clone, binecunoscute, care și-au făcut de cap până la Dumnezeu !
Instituția ar fi fost salvată !
N-a fost să fie !
E practic distrusă !
Prăbușirea, întinsă pe ultimii 50 ani, a pornit de la extraordinar de viralul, de agresivul, de amoralul, și de imoralul Cordoș !
E o datorie de onoare să îi fie făcut public dosarul CNSAS !
Trei citate din articol, pentru fixarea coordonatelor întrun subspațiu al Universului Chimico-Securistic din actuala UBB:
„Universitatea „Babeș-Bolyai” a fost un viespar de securiști, întrucât, de-a lungul timpului, a început să tot iasă la iveală adevărul despre viețile somităților care s-au aflat, de fapt, în slujba Securității. Cel mai reprezentativ pentru ce a însemnat UBB în perioada comunistă este cazul lui Andrei Marga”
„foștii colaboratori ai Securității se află încă printre noi, ocupând poziții înalte și continuându-și „treburile”, după cum au confirmat și evenimentele recente”
„Emil Cordoș a reprezentat una dintre cele mai scârboase figuri ale Securității din mediul universitar, fiindcă s-a ocupat personal de „recrutarea” studenților, folosind inclusiv metode precum constrângerile și amenințările. Dar pentru că postul ocupat în cadrul Securității îți permite să avansezi și îți oferă libertate fără limite în cariera din viața de zi cu zi, Cordoș a putut să abuzeze de resursele Facultății de Chimie ca să-și facă institut”
Preambul
Toți sunt cunoscuți. Zâmbetele interlocutorilor ascund scârbă. Nu pentru că au fost securiști, ci pentru ce au făcut. Articolul descifrează parțial, cu obiectivitate.
Completări
Sursă din fosta Securitate: CORDOȘ a fost membru al unei rețele PARALELE a Securității, cu Organigrama strict secretă. Analiști calificați de azi arată cu degetul spre Reța, pe care o acuză de participare la diversiunile și represiunea din decembrie 1989.
Ghici ciupercă ce-i ?
Răspuns: Rețeaua 246, ulterior redenumită 276.
Este posibil să fi fost în legătura Șefului Securității din Cluj, colonelul apoi generalul Ioana. Apoi a noului Șef, generalului de Securitate Șerbănoiu.
Altă sursă din aceeași Ogradă: CORDOȘ a fost trădător de țară. Această sursă a făcut afirmația în public, între oamenii din jur.
Slugile lui Cordoș care i-au implementat mișeliile înainte și după 1989 cum pot fi calificate?
Cu privire la afirmația gazetarei care subînțelege că între aceștia în instituție sunt și acum clone pe poziții, victimerle fiind excluse, TREI FILTRE rezolvă problema:
1.Contabilizarea celor ieșiți de curând la pensie, și care vor ieși în curând. Sunt dintre aceștia.
2.Contabilizarea carierelor netede de succes, fără a le nega abonamentele la UGERUL UEFISCDI (instituție a statului care învârte banii cu lopata, de care se aude foarte rar), la schimb cu produse vandabile ZERO de care nu beneficiază niciun plătitor de taxe. Sunt dintre aceste cariere care restrâng Primul Cerc al Sicofanților Complici.
3.PUNCT OCHIT, PUNCT LOVIT: jocul lor din ultimii ani. Turnesolul: jocum murdar făcut împotriva celor care i-au mirosit, care nu au fost slugi la Stăpân, care s-au opus dolurilor comandate de acesta și metodologiei lăsate moștenire (atacurile haitei, din toate părțile).
Cu privire la Cordoș se impune o corectură.
Fiind ofițer deplin conspirat al Rețelei 246/276 a Securității, Stăpânii dosarelor nu îi vor face public Dosarul de cadre al acestuia, locul unde numele lui Cordoș este în clar. Numele îi poate fi găsit sau identificat în dosare colaterele, care conțin o seamă de mari realizări îndreptate împotriva Interesului național al României. Ce poate fi mai abject decât să zdrobeși carierele de succes și sănătatea unor profesioniști devotați exemplar României, Interesului național al Acesteia ?
Cordoș a provenit dintr-o familie foarte umilă (nu detaliem). Explică posibilul complex de inferioritate, și năravuri moștenite, transformate în extraordinara-i agresivitate rece, cu care având Securitatea în spate a nenorocit profesioniști valoroși și curajoși, adversari ai escrocheriilor păpușate cu cățeii supuși. A fost monitorizat zeci de ani, de către diverși care s-au schimbat în timp.
Cordoș a fost împreună cu camaradul colonel de Securitate Ioan CRIȘAN, altă mare rușine eiusdem farinae pentru instituție, recrutor de colaboratori ai Securității. Toți salariații știau cine este și ce poate. Și studenții. Venea tânăul la facultate și se trezeau părinții, dacă se trezeau, cu Securitatea în casă.
Afirmația gazetei, este corectă.
Este pentru prima dată când în spațiul universitar românesc sunt spuse PUBLIC faptelor pe nume, cu cuvinte potrivite. Îi silește pentru prima dată pe complici să se admire în oglindă.
Ferparul semnat de FRENȚIU conține un număr de miciuni complice, prin omisiuni. Adevărul este cunoscut și azi. Vom reveni.
De aceea nu întâmplător DOAMNA GAZETAR a consemnat CORECT ȘI ADÂNC .
ARTICOLUL FACE ÎN BUNĂ MĂSURĂ DREPTATE CHIAR DACĂ NUMAI ÎN PLAN MORAL VICTIMELOR NEVINOVATE ALE NETREBNICULUI, CLICII SICOFANȚILOR și INPLACABILULUi MECANISM MAFIOT, VOPSIT ÎN ROȘU, CARE I-A SPRIJINIT, RECOMPENSÂNDU-I PE MĂSURĂ.
De aceea gazeta și ziariștii fac un serviciu important adevărului, dreptății, democrației, României. Sunt demni de tot respectul.
DOSARUL SECURITĂȚII NU MAI POATE AVEA REGIMUL DE OMERTA. A fost declasificat în momentul în care a fost găsit și lecturat.
Cei care încearcă să îl mușamalizeze au prestat un jurământ ? Vor fi cunoscuți cu nume și prenume peste generații.
Care sunt minciunile și omisiunile mele
Bună ziua
Facultatea de chimie și în aceste zile ,fiind instituție de stat vinde produsele autorizate de ei ( radistim ,tomato stim etc.)doar firmelor aflate în afara județului, dacă spui ca vrei pe persoana juridică în jud Cluj îți închide direct telefonul doamna de la secretariat ,partea de cercetare unde este atașat și magazinul.
În timp ce pe toate site-urile se găsește produs la vânzare, concurenta fiind neloiala din cauza faptului ca ai firma sau ai reședință în jud Cluj.
Chiar vrei sa cumperi mai multe buc pe persoana fizica ,îți este închis telefonul cu specificația sa numai suni.