Recenta Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului, prin care se politizează un număr considerabil de posturi din administraţie, politizare care se face pe faţă şi nu discret, cum au procedat guvernele precedente, porneşte de la o premisă corectă: fiecare partid sau partide de la cârma ţării trebuie să-şi numească în aparatul de stat oameni în care să aibă încredere, aplicând politicile elaborate de Guvern.
Acest act normativ – prin amploarea personalului ce este afectat de punerea lui în aplicare – i s-a părut excesiv şi domnului Băsescu; partenerii ce alcătuiesc coaliţia guvernamentală, deci şi PD-L, s-au menţinut pe poziţie. Ordonanţa s-a emis, publicându-se în Monitorul Oficial, se aplică imperturbabil şi, cu siguranţă, va trece şi de Parlament. Există şi un revers al medaliei: s-ar putea ca amploiaţii, desemnaţi pe criterii de partid, să fie, din punct de vedere personal, mult mai nepregătiţi ca cei înlocuiţi. Aşa fiind, „dejaba voinţă, dacă nu este putinţă”. Un funcţionar public profesionist, un specialist, se formează într-o perioadă lungă, iar schimbarea acestora, la intervale scurte, duce la haos, nepotism şi, de ce să nu o spunem, accentuează corupţia. Un angajat al statului, ce are un statut cert – cum au fost cei anteriori – este, cât de cât, mai precaut şi nu-şi va băga mâna până la cot în banii publici, cum, poate, vor proceda unii din noii şefi, care ştiu de la început că mandatul lor va dura cel mult 4 ani. Şi aceasta, numai în situaţia că Parteneriatul pentru România nu se va destrăma după alegerile europarlamentare sau prezidenţiale. În actuala stare de lucruri, nu văd cum o alianţă PD-L – PNL sau o alta, PSD – PNL, ar fi mai reuşită, deci mai omogenă decât cea actuală. Schimbarea conducerii PNL nu i-a adus acestui partid mari creşteri de simpatie, chiar dacă domnul Crin Antonescu a obţinut rezultate bune în sondajele de opinie. Deşi, în condiţiile actuale, alegerile anticipate nu par a fi o soluţie, deoarece o eventuală consultare a electoratului nu ar putea duce la modificări esenţiale în structura Parlamentului, am convingerea că, cel mai târziu la iarnă, vom fi chemaţi din nou la urne. Deci, noii şefi nu ar trebui să se bucure prea mult pentru funcţiile pe care le deţin. După următoarele alegeri, aceştia sunt expuşi riscului de a nu-şi mai putea continua activitatea. Ca atare, nu este cazul să-şi facă planuri pe termen lung.
Guvernul Boc, dacă vrea să rămână în istoria României ca unul pozitiv, căutând să menţină ţara pe o linie de plutire, în condiţiile în care criza ne afectează pe fiecare, nu trebuie să acţioneze precipitat. O gândire în perspectivă reprezintă o garanţie că se va greşi mai puţin. Măsurile pompieristice sunt falimentare. În cadrul actualului cabinet, rapiditatea în gândire a muntenilor ar trebui să se conjuge cu o anumită înţelepciune ardelenească. Domnul Prim-ministru nu trebuie să uite că este originar din Munţii Apuseni. Să încerce deci să evite mişcarea browniană, mersul în zig-zag şi puzderia de acte normative elaborate în grabă, care sunt vulnerabile nu numai sub aspectul eficienţei, ci şi din punct de vedere constituţional.
După 1 Mai, voi relua problema învăţământului.
30 aprilie 2009
Adrian Man
