Clujenii, prin intermediul reprezentanților Primăriei Cluj Napoca, au devenit proprietari pe clădirea BCR de pe strada George Barițiu din centrul orașului. Nu a contat că nu au știut ori că nu au nevoie de această achiziție,primăria le-a cumpărat-o! Administrația locală și-a exercitat dreptul de preemțiune și a plătit 5,8 milioane de euro pentru un imobil construit în urmă cu câțiva zeci de ani pe un teren pe care Banca Comercială Română l-a concesionat de la primăria clujeană. La schimb, BCR ar fi trebuit să le facă clujenilor o parcare, dar Boc le-a șters obligația aceasta din contract în schimbul a 300.000 de euro.
În cadrul Primăriei Cluj Napoca lucrează aproximativ 500 de persoane, iar la acestea se mai adaugă și câteva mii de angajați din cadrul aparatului administrativ locale: companii publice, creșe, grădinițe, compania de transport (în cadrul căreia lucrează peste 1.000 de persoane), etc. Însă, efectiv,în clădirile primăriei aflate pe strada Eroilor, strada Moților, primăriile de cartier și serviciile sociale lucrează cei 500 de clujeni. Cele două clădiri centrale ale primăriei clujene (de pe străzile Moților și Eroilor) au o suprafață de aproximativ 3.000 mp.
După ce BCR a anunțat intenția de a vinde clădirea, care are aproximativ 6.300 mp, reprezentanții administrației locale au anunțat că vor exercita dreptul de preemțiune și vor cumpăra imobilul. La data respectivă era evaluat la 6,5 milioane de euro. Inițial, s-a motivat că administrația are nevoie de această clădire pentru că în locul sediului primăriei de pe strada Moților va apărea o stație de metrou. După ce proiectul metroului a început să ”șchiopăteze” motivul pentru achiziția clădirii a fost că angajații lui Boc nu mai încap în spațiile pe care le ocupă.
„Am analizat în profunzime și cu responsabilitate această solicitare și ea a primit din partea executivului un răspuns favorabil bazându-ne cel puțin pe următoarele argumente: în perioada următoare, urmează să avem cel puțin trei dislocări de spații ale primăriei unde zilnic avem un flux între 1.000 și 1.400 de persoane. (…) Nu poți găsi o altă soluție realistă pe piață care să satisfacă aceste nevoi urgente pe care primăria le va avea începând cu anul viitor. Venim cu propunerea de a ne exercitatea dreptul de preemțiune în vederea achiziționării acestui imobil. Reprezintă și din punct de vedere a investiției una extrem de consistentă și care rămâne în patrimoniul primăriei și care înseamnă că nu dau banii pe chirie, ci cu banii aceia cumpăr imobilul. Este o situație în care utilizăm eficient banul public și asigurăm în continuare servicii de calitate cetățenilor”, le-a spus primarul Emil Boc consilierilor locali în cadrul unei ședințe.
Însă, concret, până în acest moment niciun reprezentant al municipalității clujene nu a reușit să spună care sunt motivele pentru care se achiziționează această clădire.
Inițial, în prima ofertă de vânzare, BCR cerea 7 milioane de euro, apoi în oferta trimisă Primăriei Cluj Napoca prețul a scăzut la 6,5 milioane de euro. Iar acum, primăria a plătit 5.870.000 euro pentru cei 6.382 mp utili pe care are fostul sediu BCR.
Afacere de milioane! S-a pierdut o șpagă de 300.000 euro
Terenul pe care este construită banca are aproximativ 1.700 de metri pătraţi și aparţine tot Primăriei Cluj-Napoca, însă a fost concesionat către BCR. Contractul, care a fost încheiat în 1993 de administrația Funar, prevede că în 2093, terenul şi toate construcţiile de pe acesta ar reveni Primăriei.
Pentru a primi acest teren,BCR a promis că va construi un parking peste râul Someșul Mic. Chiar dacă această clauză este stipulată în contractul de concesiune, după terminarea clădirii reprezentanții primăriei au dat toate acordurile necesare intrării în legalitate a imobilului și au semnat darea în folosință a construcției.
Acest lucru s-a întâmplat în situația în care parkingul a rămas doar la stadiul de promisiune.
S-ar putea spune că atunci era vorba despre o administrație condusă de Gheorghe Funar, un fost primar obsedat de roșu, galben și albastru.
Dar, administrația Boc a șters din acte obligația ca BCR să construiască parkingul.
În HCL 830/2005 scrie că „se modifică Hotărârile nr. 74/1993, 214/2003, 257/2003, în sensul că se anulează obligațiile Băncii Comerciale Române privitoare la parkingul pe Râul Someș și, respectiv la parkingul din Piața Mihai Viteazu”.
Între timp, administrația Funar fusese păcălită de BCR că parkingul nu se mai construi peste râu, ci în Piața Mihai Viteazu.
Drept recompensă, BCR dă primăriei clujene 300.000 euro. „Se aprobă întocmirea unui contract de sponsorizare prin care Banca Comercială Română va acorda, cu titlu de sponsorizare, suma de 300.000 EURO, suma ce va fi destinată construirii de către Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca a unui parking”.
Nimeni nu mai știe ce s-a întâmplat cu cei 300.000 de euro.
În finalul hotărârii, pentru că atunci când oferă, primarul nu dă niciodată de el din buzunar, astfel că se simte darnic, BCR primește câteva locuri de parcare gratis.
„Se acordă, cu titlu gratuit, în administrarea Băncii Comerciale Române, un număr de 10 locuri de parcare situate pe str. Gh. Barițiu, pentru o perioadă de 10 ani”.
BCR a primit fără licitație un teren în centrul orașului Cluj Napoca. Nu s-a achitat de obligațiile contractuale de a construi o parcare. A plătit o sponsorizare de 300.000 de euro care s-a pierdut în nebuloasa administrației Boc și a primit 10 locuri de parcare!
O ”transparență” de câteva milioane de euro
În cadrul ședinței de consiliu din iulie,în care Emil Boc a încercat să îi convingă pe consilieri de oportunitatea achiziției,primarul spunea că este vorba despre o achiziție publică transparentă.
Consilierii locali PSD și USR nu s-au arătat prea încrezători și au cerut lămuriri vizavi de necesitatea de a cumpăra această clădire. PSD-istul Vladimir Mătușan a întrebat unde ar fi fost relocate birourile din cadrul primăriei dacă această oportunitate nu s-ar fi ivit, de ce este oportună achiziționarea acestei clădiri și care este suma maximă pe care primăria este dispusă să o plătească pentru a intra în posesia acestei clădiri. Primarul a răspuns fără să ofere date clare. El a declarat că administrația locală avea pregătite soluții alternative pentru relocarea unor structuri ale primăriei, prevăzute în caietul de sarcini pentru metrou, fie că e vorba de imobile ori de corturi amplasate în această zonă. În celelalte două cazuri, edilul a arătat că ar fi trebuit ca primăria să găsească spații pe piață. Primarul a arătat că, dacă nu va mai fi nevoie de clădire pentru funcțiunile prezentate anterior, această poate fi vândută de către primărie, dată în chirie sau pusă la dispoziția altor instituții publice.
„În acest moment, noi ne exprimăm doar intenția de principiu, după care urmează să se facă raport de evaluare, urmează negocierile și reîntoarcerea în consiliul local pentru etapa finală, când vom știi și prețul final. E o etapă transparentă, deschisă, la care toată lumea poate avea acces și să o cunoască. Suma finală va fi cea care va rezulta din raportul de valoare și pornind de la negocierea care se va face în baza prevederilor legale”, a răspuns primarul.
Mă uit la poză…arhitecții de dinainte de 1990 trebuiau să proiecteze în așa fel ca noile clădiri să se potrivească cît de cît cu clădirile de lîngă. A se vedea în poză Casa de Modă ce nu depășește în înălțime clădirea de pe colț. Palatul Telefoanelor de asemenea nu este mult mai înalt și se potrivește bine cu clădirile din jur.
Dacă cineva spune că acele construcții în sticlă șînt frumoase e fie mincinos, fie stricat la cap, fie orb. Clădiri noi, moderne în interior, orice ar însemna modern, se păuteau ridica cu fațade în stilul celor deja pe picioare.
E vorba de prostie și bani pînă la un punct, undeva jos, dar sus, la cei ce conduc lumea, e vorba de impunerea urîtului în orice: muzică, arte, clădiri, case, haine, mașini, felul de a ne purta, a umbla, a rîde (animalul își arată colții/dinții ca semn de agresiune) samd.