Anca Buzoianu: „Sunt mii de medici care isi fac datoria in conditii grele, fara sa primeasca nimic”

Reporter: Care credeţi că sunt principalele probleme cu care se confruntă UMF Cluj?

Anca Buzoianu: Aş prefera să vorbim despre problemele facultăţii, nu despre cele ale universităţii. Marile probleme cu care ne confruntăm în prezent sunt legate de finanţarea de bază şi în general de finanţarea procesului de învăţământ. După cum bine ştim cu toţii, există probleme la nivel naţional privind acest aspect, fondurile pentru cercetare fiind reduse foarte drastic. Aceste fonduri ne asigurau o parte din finanţatea extrabugetară, iar în momentul de faţă căutăm soluţii pentru a ieşi din situaţia existentă. O altă problemă cu care putem spune că se confruntă facultatea nostră este diminuarea numărului de studenţi români, datorată pe de o parte de scăderea interesului pentru profesia de medic, iar pe de altă parte din pricina declinului demografic care face ca în acest an numărul absolvenţilor de liceu să fie mai redus.

Rep.: În acest sens, cum veniţi în întâmpinarea absolvenţilor de liceu? Cum îi atrageţi spre facultatea de medicină?

A.B.: Încercăm să ne folosim de mass-media, am organizat şi organizăm în continuare Ziua Porţilor Deschise, o acţiune intitulată Şase ani în şase zile, prin care grupuri de elevi, de viitori studenţi vin la noi în universitate şi se familiarizează cu ceea ce înseamnă profesia de medic. Eu sper totuşi că diminuarea interesului pentru facultatea de medicină este trecătoare, având în vedere că în vremurile în care trăim cred că mulţi se vor reorienta, pentru că medicina este o profesie liberală care în orice condiţii economice îţi asigură un trai bun.   

Rep.: Cit de vizibilă este UMF Cluj în mediul ştiinţific şi academic internaţional?

A.B.: Din acest punct de vedere cred că stăm bine printre facultăţile de medicină şi universităţile din ţară, dar am putea să stăm şi mai bine. La noi în universitate se pune accent pe creşterea vizibilităţii noastre ca instituţie şi în acest sens avem în derulare numeroase proiecte de cercetare naţionale şi câteva internaţionale. De asemenea, cadrele noastre didactice au ca şi obiectiv redactarea de lucrări în reviste internaţionale. Nu pot spune că ne-am atins potenţialul maxim, însă suntem pe drumul cel bun.

Rep.: Care este diferenţa dintre studentul de dinainte de 1989 şi cel de acum? Cum erau profesorii înainte de 1989 şi cum sunt acum?

A.B.: Diferenţa dintre studentul de dinainte de ’89 şi cel de acum este vizibilă. Nu putem să o negăm. Înainte de ’89, după cum ştiţi, la medicină se intra cu medii foarte mari, la o concurenţă de peste 10-15 pe un loc. Poate că studenţii de atunci erau mai bine pregătiţi, aveau un background mai corespunzător cerinţelor, însă studenţii de azi sunt mult mai liberi în gândire. Sunt obişnuiţi să pretindă maxim de la profesorii lor. Au o gândire mult mai normală să zicem, ei văd lucrurile aşa cum ar trebui să fie, nu au nicio constrângere, nicio teamă. Este o plăcere să lucrezi cu ei pentru că ne ajută şi pe noi să ne menţinem tineri. În ceea ce priveşte nivelul de pregătire, noi ne străduim să-l facem să fie şi acum cât de bun se poate, iar profesorii din facultatea noastră nu cred că sunt cu nimic mai prejos decât predecesorii lor. Fiecare dintre noi se străduieşte să ducă mai departe renumele Facultăţii de Medicină care anul acesta împlineşte 90 de ani.

Rep.: Ce o să faceţi concret în acest sens? O să fie organizată o festivitate?

A.B.: O să fie organizate mai multe festivităţi, o sărbătoare a învăţământului clujean, împreună cu colegii le la Babeş Balyai, pentru că în 1919 era Universitatea Dacia Superioară, care ulterior a luat numele de Regele Ferdinand, iar Facultatea de Medicină făcea parte din această universitate. Primul decan a fost Iuliu Haţieganu, iar eu sunt prima decăniţă.

Rep.: Medicii pleacă în străinătate pentru obţine salarii mai mari. Ce ar trebui să facă autorităţile pentru a ţine medicii acasă? Cum vedeţi situaţia peste cinci ani?

A.B.: Aceasta este o problemă serioasă, pentru că medicii noştri sunt foarte bine pregătiţi şi primesc oferte de job-uri în străinătate de care aici nici nu poate fi vorba, condiţii de lucru mai bune şi un statut social care este net superior, în care medicul este tratat foarte bine. La noi, în această perioadă este o adevărată campanie concentrată împotriva profesiei noastre. Cred că nu este zi în care la ştiri, pe diferite canale, în să nu fie scoasă în evidenţă greşeala unui confrate de-al nostru. Acest lucru nu este deloc în interesul societăţii, al nostru, al tuturor. Este greu de spus cum ne putem ţine medicii în ţară. Probabil doar prin schimbarea politicilor de sănătate, care să ofere absolvenţilor noştri atât condiţii de muncă, să-i stimuleze să rămână aici, cât şi accesul la medicamente, la diagnostic şi tratament de ultimă generaţie. Nu în ultimul rand trebuie revizuite salariile, care trebuie să fie adecvate pregătirii.

Rep.: Unde se situează cercetarea românească din punct de vedere medical? Când estimaţi că un medic român, un cercetător roman din domeniu va obţine un premiu Nobel?

A.B.: Este o estimare pe care mi-e greu să o fac, dar la ora actuală în cercetare s-au investit foarte mulţi bani. Au fost proiectele naţionale de cercetare şi dezvoltare, oferite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării din ultimii 2-3 ani, care au oferit posbilitate dotării laboratoarelor româneşti de cercetere la standardele internaţionale. Chiar şi la noi în Universitate avem câteva astfel de laboratoare care nu sunt cu nimic mai prejos decât cele din străinătate. De asemenea, resursele umane există. Avem cercetători performanţi. Totul depinde de modul în care ştim să ne administrăm resursele, de modul în care ştim să ţinem cercetătorii buni în ţară, să îi stimulăm pe cei care au plecat, pentru a se întoarce. Cred că printr-o politică şi o strategie coerentă putem pe viitor să obţinem premiul Nobel. Evident, acest lucru ţine şi de lobby şi de un pic de noroc, însă din punctul de vedere al dotării şi al valorii cercetătorilor nu cred că este imposibil acest lucru chiar în următorii ani.  

Rep.: Care sunt plusurile şi minusurile sistemului sanitar românesc? Se bagă mulţi bani în sistem, dar spitalele arată încă groaznic, pacienţii se plâng de condiţii proaste, iar medicii sunt acuzaţi de luare de mită tot mai frecvent. Cine poartă vina pentru deficienţele din sistemul sanitar şi care credeţi că ar fi rezolvarea?

A.B.: Nu pot să spun eu cine poartă vina pentru deficienţele din sistemul sanitar românesc. Este, să zicem, o gestionare ineficientă a resurselor în sistemul sanitar, nişte deficienţe legislative şi faptul că sistemul de sănătate este unul gigant. Poate că eficientizarea lui ţine de foarte mulţi factori, iar eu, ca decan al Facultăţii de Medicină nu sunt în măsură să-i definesc. În continuare nu aş spune că medicii iau mită. Cred că acest fenomen foate fi explicat prin faptul că cele mai multe salarii sunt sub nivelul normal. Nu încerc să-i scuz pe medici, însă cred că se exagerează, iar eu lucrând într-un spital de copii pot să vă spun că acolo sunt trataţi şi copiii rromi şi cei de profesori universitari fără nici un fel de foloase în schimb. Aceste aspecte nu sunt scoase în evidenţă, însă dacă un medic ia mită imediat vuiesc toate ziarele. Sunt mii de medici care îşi fac datoria în condiţii grele fără să primească nimic, dar asta nu se scoate în evidenţă. Cred că problema mitei este legată strâns de condiţile în care sunt nevoiţi şă lucreze medicii.

Rep.: Cât de buni sunt doctorii români?

A.B.: Aici vă pot răspunde fără nici o ezitare. Doctorii români sunt la fel de buni ca orice doctor american, german sau de altă naţionalitate. Ca nivel de informaţie absolvenţii noştri sunt foarte bine pregătiţi. Facultatea de Medicină din Cluj este pe primele locuri din ţară. Niciodată nu am fost mai jos le locul doi. Absolvenţii care pleacă peste hotare se încadrează fără probleme în sistemul sanitar din ţările respective. Oriunde aceştia se duc sunt într-un fel abasadori ai noştri. Faptul că facultatea din Cluj are în momentul de faţă cei mai mulţi studenţi străini din România este şi datorită absolvenţilor noştri care oriunde merg fac faţă cu brio cerinţelor.

Rep.: Ce-i atrage pe studenţii străini aici?

A.B.: Îi atrag două lucruri. În primul rând este vorba despre educaţia care li se oferă, nivelul pregătirii de care ei sunt foarte mulţumiţi. În ultimii doi-trei ani avem foarte mulţi studenţi din Suedia, Germania, din ţările nordice care consideră faptul de a fi student la Cluj o mare oportunitate pentru dezvoltarea lor profesională. În al doilea rând îi atrage oraşul. Aşa cum au spus studenţii stăpini, avem un oraş foarte prietenos, foarte frumos, în care este o plăcere să fii student. Cred că acestea sunt atuurile noastre şi motivul pentru care la ora actuală avem 1800 de studenţi străini, cei mai mulţi la o facultate de medicină din România. Să sperăm că acest trend se va menţine ascendent şi ca în vară să avem din nou cereri. Avem două secţii în acest sens, una de engleză, iar a doua de franceză. Aceşti studenţi sunt un atu şi pentru noi pentru că sunt foarte buni, mai ales cei de la limba engleză. Sunt foarte bine pregătiţi, privesc cu foarte multă seriozitate procesul didactic. Faptul că avem această multiculturalitate în interiorul universităţii este un lucru bun şi pentru studenţii români. Studenţii străini sunt foarte
mândri că au studiat la noi în facultate şi iubesc oraşul Cluj-Napoca.

Adina Fartuşnic