Principalele organizaţii ale românilor din Valea Timocului, Serbia, au încheiat un protocol de colaborare în eforturile de păstrare a identităţii naţionale. Iniţiativa a aparţinut parohului bisericii româneşti de la Malainiţa, Bojan Aleksandrovic. Documentul stipulează, printre altele, că românii sau vlahii sunt un singur neam, cu o singură limbă literară şi o singură Biserică ortodoxă, iar ţara mamă este România.
Liderii românilor/vlahilor din Serbia de răsărit s-au reunit, duminică, 25 mai 2014 la biserica românească din Negotin cu hramul ”Sfântul Mucenic Ioan Valahul”, relatează Romania Global News. În deschiderea reuniunii, preotul Bojan Alekdandrovic şi-a explicat demersul. ”De fiecare dată când poporul român se confruntă cu probleme mari, Biserica neamului românesc, Biserica Ortodoxă Română, doreşte să-i ajute pe fiii săi. Este evident că românii din Valea Timocului trec printr-o perioadă foarte grea din cauza presiunilor statului sârb, crizei de identitate şi a neînţelegerii dintre liderii locali. (…) Am hotărât că această întâlnire să o facem aici în biserica noastră în faţa Evangheliei şi a moaştelor Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, strămoşul nostru şi mare luptător pentru păstrarea credinţei ortodoxe şi identităţii neamului nostru românesc. Numai uniţi ne putem păstra identitatea, iar unirea noastră trebuie să fie treptată, întâi trebuie să ne unim noi, românii din Timoc, la fel şi fraţii noştri din Banat şi după aia putem face unirea tuturor românilor din Serbia, care deocamdată au o singură legătură, Biserica Orodoxă Română”, a spus prelatul.
Se ştie acum cine vrea să dezbine românii
Protocolul a fost semnat de Comitetul pentru drepturile omului din Negotin, Asociaţia pentru cultura românilor-vlahilor din nord estul Serbiei Ariadnae Filum, Comitetul internaţional juridic, Partia Neamului Rumânesc, Renaşterea românilor din Serbia, Asociaţia părinţilor care vor să le înveţe copii limba română „Sandu Timoc”, Iniţiativa culturală româneasca din Jagubita, Societatea românilor-vlahilor TRAIAN, Asociaţia pentru limba, cultura şi religia românilor de pe Valea Moravei, Asociaţia femeilor ortodoxe Sfânta Maxima, alături de nouă lideri de opinie ai comunităţii şi preşedintele adunării Boian Aleksandrovici Protopop al Daciei Ripensis şi Vicar al Timocului.
În schimb, reprezentanţii mai multor asociaţii au refuzat să semneze protocolul: Asociaţia Dunărea, Iniţiativa românilor din Serbia, Asociaţia ”Dacia Aureliana” şi Mişcarea Democrată a Românilor din Serbia.
PROTOCOLUL ROMÂNILOR DIN TIMOC
”La întâlnirea de astăzi, fiecare a putut să-şi spună şi şi-a spus liber părerea, iar după toate discuţiile purtate s-a ajuns la următoarele concluzii pe care noi toţi, cei care semnăm acest document, ne obligăm de acum încolo să le respectăm în totalitate:
1. Prin Legea României nr. 299/ 2007, drepturile persoanelor care îşi asumă în mod liber identitatea culturală română, se referă la ”persoanele de origine română şi cele aparţinând filonului lingvistic şi cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceştia sunt apelaţi (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuţovlahi, daco-români, fărşeroţi, herţeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, macedo–români, maramureşeni, megleniţi, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, volohi, macedo-armânji, precum şi toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni”;
2. Este clar că noi toţi – români, rumâni, vlahi, valahi şi vlasi sau oricum ne-ar numi alţii sau oricum ne-am numi noi înşine din cauza crizei de identitate, create în trecut, nu din vina noastră – suntem un singur neam şi suntem români originari în zona în care trăim.
3. Biserica neamului nostru românesc, rumânesc/vlah este Biserica Ortodoxă Română şi toţi membrii comunităţii noastre naţionale care sunt de credinţa ortodoxă trebuie să ţină de structura canonică a Patriarhiei Române din Serbia, care este Episcopia Daciei Felix de la Vârşeţ (Protopopiatul Daciei Ripensis).
4. Vedem că reprezentanţii comunităţii noastre au diferite păreri privind consiliile naţionale din Serbia, unii doresc să ţină de Consiliul Român cu sediul în Voievodina, iar alţi de Consiliul Rumân (Vlah) din Serbia de răsărit, care în acest moment este ocupat de către ”vlahi falşi” (pionii unor politicieni din conducerea Statului sârb). Fiecare este liber să ţină de consiliul în care crede şi să lupte ca în viitor aceste două Consilii să se unească într-unul singur.
5. Până la unirea celor două Consilii ale singurei noastre minorităţi din nordul şi din sudul Dunării, ne obligăm cu toţii ca să nu ne atacăm unii pe alţii din cauză că unii îşi spun români în limba literară, alţii rumâni în grai şi alţii vlahi, vlasi în limba sârbă. Ne angajăm să promovăm în faţa autorităţilor publice centrale şi locale, în mod solidar, puncte de vedere comune ale celor două Consilii ale singurei noastre comunităţi separate doar pe criteriul filologic al etnonimelor.
6. Indiferent ce spun legile Serbiei, (Ţara noastră în care trăim şi ai cărei cetăţeni loiali suntem), care se pot schimba oricând, legat de consiliile naţionale, legi care prevăd că cine are Consiliu naţional ar fi o altă minoritate, noi nu suntem de acord cu această obstrucţie şi îmbrăţişăm fără rezerve prevederile clare şi de mare folos practic ale Legii 299 din Ţara mamă, România, care arată că din punct de vedere juridic român=rumân=vlah=român/vlah. Bunul simţ şi dreapta judecată ne arată că minorităţile naţionale sunt cele care nasc Consilii naţionale, nu Consiliile naţionale nasc minorităţi naţionale. Românul tot român este chiar dacă îi spui rumân sau vlah, sau altfel.
7. Ţara noastră mamă este România. Suntem un singur neam, avem o singură limbă literară, o singură ţară înrudită şi o singură Biserică ortodoxă mamă.
8. Proclamăm ziua cinstirii Sfântului Mucenic Ioan Valahul, 25 mai, drept Ziua românilor/vlahilor din Serbia şi o vom sărbătorii în fiecare an. Aşa să ne ajute Dumnezeu ! Negotin, anul mântuirii 2014, luna mai, ziua 25, de Sf. Ioan Valahul pe stil vechi.”
