„Avantajul principal al regionalizării este optimizarea resurselor!”

Dacian Palladi are 35 de ani. Este de origine din Beiuş. După ce a absolvit cu brio Liceul Samuil Vulcan Beiuş şi, ulterior, Facultatea de Drept din Cluj în 1991, a lucrat iniţial ca procuror la Procuratura locală Oradea, fiind cel mai tânăr magistrat din ţară la acea vreme. Duăp numai un an, a demisionat şi a intrat în domeniul privat. Între 1992-1997 a avut şi o rodnică activitate universitară, având publicate câteva lucrări de specialitate. În 1997 a fost, timp de câteva luni, directorul FPS-Bihor, funcţie din care a demisionat pentru a se reîntoarce la afaceri. Este, probabil, cel mai cunoscut analist economic – consultant în afaceri bihorean.

– Dle Palladi, vă rog să faceţi o analiză succintă a economiei judeţului nostru. Prin ce se anume se caracterizează economia Bihorului?

– Ca şi una din coordonatele economiei Bihorului, rămâne în continuare lohn-ul, ca prezenţă semnificativă. Tocmai am depăşit un prag, ca urmare a modificărilor pe piaţa europeană. A avut loc o selecţie. Mulţi dintre agenţii mai mici care lucrau în lohn în Bihor au căzut, inclusiv „terţiştii” care lucrau pentru alţii. Şi la nivelul celor mari s-au făcut reaşezări semnificative de volum de muncă. Aceştia au rezistat, chiar dacă au avut scăderi de producţie de până la 30-35%. Nu se poate spune însă că lohn-ul e o epocă încheiată! El rămâne important şi pentru forţa de muncă pe care o ocupă. Din datele pe care le am, peste 32.000 de persoane din Bihor sunt direct angajate în aceast activitate. Ceea ce, numeric, este destul de semnificativ! Odată cu trecerea timpului, din lohn încep să se vadă şi efectele acestuia, începem să avem firme cu capital românesc, care dezvoltă mărci proprii şi încearcă să-şi creeze clienţiii proprii, atât în interior cât şi în extern. Avem primele semnale încurajatoare. Lohn-ul rămâne o prezenţă importantă în economia Bihorului, probabil, pentru încă câţiva ani. Sunt coordonate economice, macro şi microeconomice care vor stabili ponderea acestei activităţi. Cert este că şi la noi se poate observa deja interesul şi mutaţiile unor grupuri cu activităţi de producţie în China, în Ucraina, în Republica Moldova.
În ceea ce priveşte alt pilon al economiei judeţului, rămâne în continuare şi industria alimentară aparţinând în diverse forme grupului „European Drinks”, în partea de sud a judeţului ca şi forţă de muncă şi, se pare, încă semnificativă la nivelul bugetului local. În ceea ce priveşte producţia alimentară, o mare parte o importăm. Un alt pilon important rămâne comerţul, şi nu vorbesc de comerţul cu amănuntul, vorbesc de comerţul ca urmare şi în logica poziţie geografice strategice a judeţului nostru, în special pentru societăţile civile din Austria şi Ungaria, care au locaţii centrale în judeţul Bihor, în Oradea, de unde realizează distribuţia la nivelul întregii ţări. Începe să aibe o importanţă crescândă şi vecinătatea cu Uniunea Europeană.

– Care ar fi, în opinia dvs., slăbiciunile economiei bihorene?

– Ar fi sănătos pentru economia judeţului să ne creăm pieţe într-o dinamică mai accelerată! Că vorbesc de desfacere pe piaţa internă sau externă ar fi fantastic lucrul acesta şi ne-ar  permite să privim mai încrezători în viitor. Altfel, am putea ajunge în situaţia de a culege insecte! Asta ar fi o slăbiciune şi a doua, care nu cred că este caracteristică numai judeţului Bihor, dar în mod sigur e şi aici – necesitatea profesionalizării managementului. Oamenii de afaceri bihoreni trebuie să se dedice mai mult perfecţionării tehnicilor şi metodelor înţelegerii realităţii economice. Trebuie să se trezească şi să realizeze că resursa umană este, în cele mai multe cazuri, factorul principal ce stă la baza creării valorii şi la baza stabilităţii afacerii.

– Cum ar putea fi explicată explozia de bănci din Oradea?

– Acesta e un fenomen explicabil din mai multe puncte de vedere. În primul rând, pentru că municipiul Oradea concentrează aproape 60% din capacitatea economică a judeţului. Şi acolo unde e activitate economică vin şi băncile! Statistic, numărul creditelor destinate investiţiilor pentru societăţile comerciale nu e teribil. Au fost, sunt şi vor fi selecţii şi reaşezări în sistemul bancar românesc. Datorită ecartamentului mare între dobânzile la credite şi dobânzile la depozite, Odată cu trecerea timpului, vom înţelege că băncile funcţionează după aceeaşi logică economică, a costului şi a profitului. Şi vor fi reaşezări. Vor fi absorbţii, vor fi fuziuni. Deocamdată, se încearcă contactul cu realitatea.
 
 – Cum comentaţi zvonul că prin unele dintre băncile orădene se spală banii negri sau chiar banii mafiei?

– Realităţile de până acum arată că unele bănci nu au fost străine de operaţiuni suspecte. Mai ales în ultimii patru ani. Nu se poate generaliza! Fiidncă au existat, există acum mai mult ca altădată nişte norme prudenţiale şi exigenţe pe care bancile comerciale sunt obligate să le respecte pornind de la raportări zilnice, raportări cu legături la cuantumuri şi firul operaţiunilor ce urmează să se realizeze. Dacă ar fi să extrapolăm puţin, nu mai târziu de două săptămâni, conducătorul Oficiului Naţional de Prevenire a Spălării Banilor îşi exprima dezamăgirea prin faptul că de multe ori, rămânem spectatori la acest fenomen. Sunt operaţiuni care pot fi prevenite, sunt prejudicii care pot fi prevenite şi evitate. Cu toate astea, statistic, organismele având competenţe în acest sens se mişcă mai încet şi mai puţin eficient.

– Cât de politizată este economia Bihorului? Ce efecte are acest fenomen?

– Fără îndoială, nici noi nu putem face excepţie! Există legături între politic şi economic! În acelaşi timp, există legături între economic şi funcţionărime, adică interese mascate mai mult sau mai puţin prezente între persoane aflate în structuri administrative, la diverse niveluri şi interese comerciale în şi legate de diverse societăţi comerciale. Şi politic, şi administrativ, există aceste interdependenţe, mai mult sau mai putin vizibile sau active.

– Ce perspective are Oradea, respectiv Bihorul, de a beneficia de investiţii majore sau măcar semnificative, care până acum să spunem drept, au cam lipsit?

– E greu să stabileşti nivelul investiţiilor chiar şi la nivel naţional, pentru faptul că sursa cea mai des folosită o reprezintă Banca Naţională a României, care urmăreşte în scop statistic sau uneori ca şi competenţă de a monitoriza şi de a îşi da girul asupra unor operaţiuni de împrumut, care vin din afară pentru unităţi din România.  O altă sursă de informaţie ar fi Registrul Comerţului. De ceva timp ne-am obişnuit ca între aceste două raportări să existe diferenţe. Unele explicabile, datorită indicilor de analiză pe care ei le aplică, altele mai puţin explicabile. În ceea ce priveşte nivelul investiţiilor, avem circa 758 de milioane de euro la nivelul României în ultimele luni. E mult, e puţin, e o chestiune discutabilă, dat cu siguranţă e insuficient! Avem un deficit comercial care, în mod normal, ar trebui să fie susţinut de investiţii. Lucrul acesta este valabil şi la nivelul judeţului Bihor, unde avem, de asemenea, un deficit între importuri şi exporturi. Investiţii avem, dar nu suficiente.

– Întrebarea viza şi investiţiile externe.

–    Trebuie să privim altcumva lucrurile. Străinii nu vin aici pentru ochii noştri, vin pentru avantaje, iar avantajele pot să fie doar în câteva sectoare fundamentale. Unul îl reprezintă elementul de cost. Care la noi mai există în forţa de muncă. Un alt posibil avantaj pe care l-am fi putut oferi era fiscalitatea. Însă avem deja o concurenţă chiar în cadrul Uniunii Europene, unde politica fiscală rămâne la latitudinea statelor componente. Noi vrem să ducem impozitul pe profit la 19%, dar ungurii îl au deja la 16%. Alt element ar putea să fie interesul faţă de piaţă, o piaţă relativ mare, dar care nu este privită doar de un singur producător sau furnizor! Deja sunt oameni şi grupuri care se bat serios pentru piaţa noastră internă! Să nu uităm că odată cu apropierea de UE, barierele vamale şi alte mecanisme tehnice şi administrative de natură de a bloca accesul, cad. Ca atare, depinde de noi în ce măsură  ne vom eficientiza marketingul în faţa agresiunii care deja există.

– Dar piaţa imobiliară ce perespective are?
 
– Şi piaţa imobiliară rămâne un subiect interesant! După cum se ştie, vestul României, în special, e o locomotivă în sensul acesta. Din datele mele, nu Oradea este cea care dă tonul, ci Timişoara şi Aradul. De vreun an şi jumătate se constată un interes către piaţa imobiliară, în special şi nu în ultimul rând din partea străinilor. Străinii cumpără mizând că vor culege „fructe” mai multe şi mai consistente decât economisind într-o altă formulă. Majoritatea o fac ca societăţi comerciale pentru că încă nu pot achiziţiona terenuri ca persoane fizice, chiar dacă pot achiziţiona construcţii. Lucrul acesta este un fenomen care începe de la terenurile agricole până la cele intravilane. Cumpără, apoi, nu în ultimul rând, românii.

– În ce priveşte piaţa de capital, la ce trebuie să ne aşteptăm?

– Pornind de la general la praticular pentru a se putea înţelege, piaţa de capital din România este încă modestă, noi tranzacţionăm într-un an cam cât tranzacţionează alţii într-o zi. Preocuparea pieţelor de capital în Europa de Est este să dobândească o oarecare consistenţă. Budapesta a fost cumpărată de Austria. E o competiţie dificilă şi mă îndoiesc că România va avea capacitatea de a personaliza o bursă atât de puternică încât să reziste de una singură. Ultima noutate la bursa noastră o reprezintă tranzacţionarea unor societăţi care, din punct de vedere al indicatorilor economici, nu ar justifica sporirea interesului faţă de acestea. Piaţa de capital îşi are riscurile ei.

– Dar ce perspective au agricultura şi turismul bihorean?

– Chiar dacă vorbim de Bihor, nu pot să ignor tabloul general! S-a închis provizoriu capitolul agriculturii cu UE, destul de rapid. Statistic, unii se vor lăuda şi vor spune că beneficiem de cel mai consistent ajutor dintre ţările candidate în acest val şi, probabil că, valoric, aşa este. Dar lucrurile nu sunt atât de simple în ideea în care ai nişte obligaţii, trebuie să realizezi o performanţă, trebuie să îndeplineşti nişte condiţii. Deci nu trebuie să gândim la modul că, odată intraţi în UE, banii vor veni de la sine! Agricultura noastră este extrem de fărâmiţată! Dacă este să vorbim strategic, pentru a putea miza că politica de subvenţionare venită din partea UE va funcţiona, prima noastră preocupare este să realizăm, nu neapărat unificarea proprietăţilor agricole mici dar cel puţin să realizăm exploataţii agricole pe suprafeţe mai întinse. E foarte important, fiindcă nu primeşti subvenţii decât pentru suprafeţe agricole mari. Nivelul subvenţionării va fi puţin peste 25% din subvenţia pe care o primeşte fermierul vestic, membru al ţărilor UE. Noi avem cu agricultura o problemă serioasă. Avem foarte multă agricultură de subzistenţă. Este clar că acest tip de agricultură nu va fi subvenţionat. Va fi finanţată doar agricultura care crează produse agricole destinate pieţei, în anumite condiţii tehnice, monitorizate.
Atâta timp cât vom avea o subvenţie la produsele stabilite de doar 25%, este clar că, din start, noi pornim cu un handicap. În ce priveşte turismul, mai sunt multe lucruri de făcut, în special în ceea ce privesc serviciile. Calitatea trebuie să fie principalul etalon.

– Credeţi că introducerea leului greu mai are vreo importanţă, având în vedere că vine după un an electoral în care preocuparea guvernanţilor pentru economie a fost aproape nulă şi la doi ani şi jumătatate până la accederea în UE?

– Introducerea leului greu va avea un impact psihologic, care ar trebui administrat inteligent. Practica internaţională arată că scăderea inflaţiei, care devine un obiectiv principal declarat al BNR după 2005, va fi susţinută de acest efect psihologic, iar unde s-a practicat denominarea, inflaţia a scăzut.

– Regionalizarea este o chestiune controversată. Este ea benefică? Care ar fi avantajele şi dezavantajele ei?

– Regionalizarea este un experiment cu oarecare vechime. Bihorul este deja într-un parteneriat de tip transfrontalier, care începe să aibă proceduri şi practici cunoscute. Dacă este vorba de fondurile atrase, al beneficiului coborât la nivelul cetăţeanului, mai avem multe de făcut! Din punctul meu de vedere regionalizarea are, ca şi factor motor, un element de cultură şi civilizaţie important şi, nu în ultimul rând, un element de natură economică. Avantajul principal îl reprezintă optimizarea resurselor.

A consemnat
Florin Cuc