Într-o declaraţie făcută la B1TV, preşedintele face o serie de remarci, care nu puteau să nu determine comentarii, fiindcă, cel puţin unele, sunt surprinzătoare, dar altele se află în nota poziţiilor sale anterioare, binecunoscute.
Despre Călin Popescu-Tăriceanu a spus că a fost un „premier catastrofal, cu o furie extraordinară împotriva viitorului economiei. Nu puteam să-i mai dau un mandat din două motive: a distrus echilibre macroeconomice şi nu a avut urmă de caracter…”. La postul public de radio, Traian Băsescu a criticat Guvernul pentru „ideea populistă de a crea coşul pentru pensionari”, arătând că aceştia ar fi mai satisfăcuţi cu indexarea pensiilor. A mai subliniat că economatul, (vânzarea produselor la preţuri mai mici decât cele ce rezultă din legea valorii, adică a cererii şi ofertei) este o instituţie contraproductivă, ce nu poate rezista prea mult. A fost destul de vag cu privire la procentul creşterii pensiilor în 2012, deşi acest lucru este prevăzut în lege, precum şi cu cât se vor mări salariile bugetarilor. Cea mai surprinzătoare este poziţia preşedintelui că şi dacă USL câştigă alegerile parlamentare, s-ar putea ca premierul desemnat să domnia sa să nu facă parte din coaliţia câştigătoare, deoarece Constituţia României vorbeşte de partidul care a obţinut 51% din voturi, nu de alianţă electorală. Ne vom referi numai la aceste trei chestiuni, deoarece fiecare merită să fie comentate.
a. Cu privire la imposibilitatea constituirii, în 2008, a unei coaliţii între PDL şi PNL, deoarece ultimii au solicitat ca o condiţie preliminară, ca viitorul Guvern să-l aibă la conducere pe Călin-Popescu Tăriceanu. Acesta, în ultima parte a mandatului său, a avut, în Parlament, sprijinul PSD, iar prin măsurile populiste luate a afectat grav echilibrul bugetar. În această privinţă am putea face cel puţin o observaţie. Adoptarea catastrofalei legi a majorării salariilor dascălilor cu 50%, care – printre altele – a dus la mii de procese câştigate de cadrele didactice, iar sumele acordate grevează şi în viitor bugetul de stat, deoarece constituie arierate, aceasta nu poate fi imputată în întregime Parlamentului şi Curţii Constituţionale, ci şi administraţiei prezidenţiale. În zadar i-a cerut Tăriceanu preşedintelui Băsescu să nu semneze legea, deoarece nu sunt resurse în buget, care să o susţină, acesta din urmă a promulgat-o, fără ezitare. Probabil, furia politică a fost mai puternică decât raţiunea, adică decât argumentele de bun-simţ care l-ar fi îndreptăţit pe Băsescu să o restituie la Parlament, aşa cum s-a întâmplat cu multe alte legi. (Acum câteva zile, l-am auzit la RFI pe liderul sindical Dumitru Costin spunând că şi el, în toamna anului 2008, a susţinut că nu se pot mări salariile personalului din învăţământ cu încă jumătate din valoarea lor, deoarece nu există resurse financiare. Dacă este adevărat ce declară, atunci avem cel puţin un conducător de sindicat lucid.)
b. Cu privire la majorarea salariilor, pensiilor şi înfiinţarea de economate.
Indexarea anuală a pensiiloreste prevăzută de legea 263/2010, care stabileşte şi cuantumul acesteia. Orice guvernare serioasă ar trebui să-şi reflecte legile propuse şi adoptate, deci în acest domeniu nu ar trebui să existe dubii. Majorările pensiilor trebuie să fie puse în practică începând cu 1 ianuarie 2012.
În actul normativ prin care s-au redus salariile bugetarilor cu 25% s-a scris neechivoc că acestea au un caracter temporar. (În realitate, diminuările au fost mai mari.) O parte din aceste tăieri au fost recuperate în acest an şi acest proces ar trebui să continuie şi în anul viitor. Premierul, la televiziunea publică, a tratat exhaustiv acest subiect atât de sensibil pentru cei peste un milion de slujbaşi ai statului. Dacă revenirea salariilor către nivelul din 2009 va fi minimă sau va întârzia mult, înseamnă că actuala guvernare este una sinucigaşă. Ceea ce este însă important este să găsească justa măsură, fiindcă banii sunt puţini. Dovadă este şi demisia ministrului sănătăţii Cseke Attila, care la rectificarea bugetului a cerut un miliard de euro şi a primit 80 de milioane.
Economatele sunt o măsură populistă, dar, temporar, pot fi luate în considerare. În România media pensiilor este nu mult peste 700 de lei, iar facturile la energia termică vor creşte exploziv din ianuarie. La energia electrică au intrat în vigoare preţurle majorate. Aşa fiind, trebuie făcut ceva pentru cei mai săraci decât noi. (Economate s-au înfiinţat şi în anul 1946, când, îmi aduc aminte, părinţii mei cumpărau produse la preţuri fixe, care fie nu se găseau, fie erau excesiv de scumpe. Acestea s-au creat în condiţiile prăbuşirii economice de după război şi a ocupaţiei sovietice.) Chiar dacă măsura înfiinţării de economate a fost propusă de UNPR, guvernul nu poate respinge de plano orice iniţiativă promovată de partenerii din coaliţie. Spre deosebire de Băsescu, Emil Boc a declarat că va analiza implicaţiile economice a constituirii de economate, deci a fost mai nuanţat.
c. Am scris de mai multe ori că nu văd cum opoziţia ar putea pierde alegerile parlamentare din anul viitor. Dacă această ipoteză se confirmă, atunci este firesc ca o personalitate din cadrul acesteia să conducă viitorul guvern. Universitarul clujean Radu Chiriţă, specialist în drept public, declara pentru Adevărul că sensul articolului 103 din Constituţia României este acela că trebuie asigurată stabilitatea politică, fără a pune accentul excesiv pe diferenţa dintre alianţă şi partid politic. La alin. (1) din art. 103 din Constituţie se stabileşte că: „Preşedintele desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament(…)”. Această normă de principiu trebuie interpretată nu numai literal, ci şi teleologic, adică a scopului urmărit de prevederea legală. Ca atare, cele avansate de Băsescu în această prvinţă nu numai că nu sunt de actualitate, ci şi tulbură inutil apele.
Sunt de părere că, dacă se compară recentele prestaţii publice ale preşedintelui şi ale premierului, de data aceasta, ultmul iese în câştig, deoarece a fost mai coerent şi reţinut. De altfel, de bun simţ, mi s-a părut poziţia lui Emil Boc şi despre investiţia propusă la Rosia Montană.
Adrian Man
05.08.2011
