De trei luni de zile, Muzeul Naţional al Literaturii Române este închis, iar patrimoniul său, printre care manuscrise ale lui Lucian Blaga sau Mihail Sadoveanu, zace într-un depozit de la Casa Presei. Ghinionul instituţiei de cultură a fost că sediul său a fost retrocedat la jumătate de an după ce o altă clădire, în care şi-a desfăşurat activitatea în urmă cu jumătate de secol, a fost vândută la preţ de Black Friday către PSD.
PSD şi UNPR, tocmai într-un an în care erau împreună la guvernare, s-au decis să-şi cumpere sediile ultracentrale din capitală, la un preţ de nerefuzat. Regia Autonomă a Patrimoniului de Stat (RA-APPS) a oferit clădirea din Şoseaua Kiseleff la un preţ-bombă de 275 de euro pe metrul pătrat, ajungându-se la o sumă frumuşică de 980.000 de euro. UNPR a cumpărat ceva mai scump, la 325 de euro pe metru pătrat, sediul de peste gard, cu adresă în strada Gheorghe Brătianu nr. 7.
RA-APPS, ofertă specială pentru partide
Chiar dacă se ştie că afacerile cu statul sunt cele mai profitabile, social-democraţii au dat lovitura, mai ales dacă ne gândim că are posibilitatea de a achita chilipirul în rate. Cu un an înainte, RA-APPS vindea în zonă metrul pătrat de spaţiu construit cu 1600 de euro. La acest preţ, clădirea patrimoniu naţional ar fi costat 5.7 milioane de euro. În an de guvernare, PSD a primit reducere 4.7 milioane de euro!
Schimbarea care a ”prăbuşit” preţul este instrumentată tot de Guvernul Ponta, care a dat, în decembrie 2013, o Hotărâre prin care partidele îşi pot cumpăra sediile în rate, fără credit bancar, direct de la stat.
Premierul Victor Ponta a ţinut să precizeze că imobilul a fost cumpărat în baza unei evaluări legale, decizia fiind luată în virtutea faptului că sediul central din Şoseaua Kiseleff ”se identifică cu istoria politică a partidului”. PSD a achitat un avans de 10%, restul sumei fiind achitat din cotizaţie, în rate lunare în cuantum de 20.000 de euro.
Muzeul în drum, Blaga în pivniţă
La câteva luni după această tranzacţie, Muzeul Naţional al Literaturii Române a fost evacuat din sediul din Bucureşti în care activa din 1970, imobilul fiind retrocedat proprietarului de drept. Instituţia a fost nevoită să mute importantul patrimoniu pe care îl deţine – printre care manuscrise unicat ale unor scriitori români importanţi – într-un depozit impropriu aflat în Casa Presei. În prezent, o serie de manuscrise importante sunt în pericol de degradare. Cel mai important dintre acestea este Fondul Blaga, urmat de Sadoveanu, Rebreanu, T. Maiorescu, Slavici sau Pillat.
Deşi hotărârea de retrocedare a imobilului a devenit definitivă încă din 2007, autorităţile centrale şi locale nu au găsit nicio soluţie pentru mutarea volumelor importante într-un sediu permanent. La scurt timp după evacuarea muzeului, reprezentanţii Primăriei Capitalei au declarat presei că nu deţin nici un spaţiu adecvat, iar Ministerul Culturii şi RA-APPS au răspuns de asemenea negativ.
Pledoarie pentru cultură
Dorli Blaga, fiica scriitorului Lucian Blaga, i-a trimis o scrisoare deschisă premierului Victor Ponta, „în memoria tuturor personalităţilor culturii române, ale căror manuscrise se află în posesia fostului ‘Muzeu al literaturii române’, în curs de desfiinţare”. Aceasta îi spune premierului că este „prea tânăr” ca sa ştie că „Lucian Blaga a murit ca scriitor interzis”, dar îi aminteşte că a donat, în 1980, Muzeului Literaturii biblioteca tatălui său, „carte străină achiziţionată de el în timpul carierei lui de funcţionar al Ministerului de Externe (1926 – 1939), completată cu o mare parte a bibliotecii bunicului meu, politicianul Coriolan Brediceanu, din Lugoj, Banat (decedat 1908)”. Dorli Blaga îi cere premierului Victor Ponta să facă uz de autoritatea sa şi să salveze „de la moarte sigură acest foarte valoros patrimoniu, prin transferarea în acea instituţie care să asigure conservarea în cele mai bune condiţiuni a acestuia”.
Un veac într-o casă
Din 1970, şi până în luna august 2014, Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR), şi-a desfăşurat activitatea într-un sediu de pe Bulevardul Dacia. Ceea ce mulţi nu ştiu este că înainte, între 1957 şi 1970, acesta a activat în clădirea de pe Şoseaua Kiseleff nr. 10, cunoscută sub numele de Casa Toma Stelian.
Toma Stelian a fost ministru al Justiţiei şi al Apărării în România începutul de secol. Fiind un mare colecţionar de artă, a donat, prin testament, casa realizată în anul 1914 de acelaşi arhitect care a proiectat Palatul Culturii din Iaşi, pentru a fi transformată în muzeu. Colecţia lui Stelian a reprezentat nucleul viitorului Muzeu Naţional de Artă al României.
Între 1931 şi 1949, la această adresă a funcţionat Muzeul “Toma Stelian”, specializat în artă plastică, dar, o dată cu venirea comuniştilor, acesta a fost desfiinţat. Ulterior, la aceeaşi adresă a funcţionat Şcoala de literatură Mihai Eminescu, apoi Uniunea Scriitorilor din România şi, din 1957, chiar de la înfiinţare, Muzeul Naţional al Literaturii Române.
În 1971, MNLR a fost mutat în sediul în care şi-a desfăşurat activitatea până anul acesta, iar clădirea donată de Toma Stelian şi-a schimbat de mai multe ori destinaţia, până când a devenit, de peste 20 de ani, sediul central al PSD.
Memoriile unui boier de viţă – Despre Toma Stelian
Acest Toma Stelian a fost un remarcabil personagiu aparţinând elitelor româneşti de la cumpăna veacurilor XIX-XX pe care lumea l-a uitat. A fost un mare avocat, un om politic important, dar mai ales un mare colecţionar de opere de artă care astăzi se găsesc la Muzeul Colecţiilor din casa Romanit, după ce au fost practic „furate” din Muzeul creat în 1926 de Toma Stelian şi apoi donat în 1931 pentru a fi gestionat de stat. A fost şi foarte generos căci a instituit din veniturile sale un sistem de burse pentru studenţii valoroşi. Nu l-am cunoscut, căci a murit în 1925, dar a avut un rol major pentru mine. Tatăl meu a cunoscut-o pe mama mea în 1921 sau 1922 la o recepţie sau un bal din palatul Toma Stelian de la şosea, unde se află acum sediul PSD. Pot spune că acolo s-au pus bazele viitoarei mele existenţe!
(Constantin Bălăceanu Stolnici)
