Un fapt inadmisibil s-a petrecut în această vară în satul bihorean Sânicolau Român, amplasat la graniţa cu Ungaria, unde este amplasată o subunitate de poliţie de frontieră aparţinând Inspectoratului de Poliţie de Frontieră al judeţului Bihor. Trei adolescenţi au fost torturaţi în mod bestial de câţiva poliţişti de frontieră „încălziţi” de ordinele ofiţerului de serviciu, aflat într-o stare „euforică” . Tinerii au rămas atât de şocaţi de „tratamentul” la care au fost supuşi încât şi azi, la jumătate de an de la evenimente, continuă să aibă coşmaruri şi să se trezească noaptea plângând şi strigând. Motivele invocate ulterior de torţionarii în uniformă sunt de-a dreptul ridicole şi la o minimă verificare, s-au dovedit minciuni menite să acopere o faptă pentru care „vitejii” poliţişti de frontieră cu aptitudini de călăi riscă până la 15 ani de închisoare. Grav e faptul că, în ciuda evidenţelor incontestabile, de dragul păstrării unei „imagini nepătate” a instituţiei, conducerea IJPF Bihor preferă să nege faptele şi să apărarea unor potenţiali infractori. Mai ales că ancheta penală demarată în urma sesizării de către victime a Parchetului Militar începe să ia o turnură dubioasă. Cu toate că revoltătorul incident s-a petrecut în luna iulie, din motive care pot fi doar bănuite, Parchetul Militar Oradea tergiversează cazul. La sesizarea GAZETEI de Oradea, cazul se află în atenţia Asociaţiei pentru Apărare Drepturilor Omului din România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH). Printre obiectivele acestei organizaţii se numără „acordarea de asistenţă victimelor unor abuzuri ale poliţiei şi ale sistemului penitenciar, evaluând in mod obiectiv cazurile şi oferindu-le consiliere juridică şi/sau apărare in instanţă” precum şi „atragerea atenţiei opiniei publice asupra acestor probleme”.

Iată relatarea incredibilelor „fapte de arme” ale „bravilor” poliţişti de frontieră din Sânicolau Român, conform plângerii penale formulate de tinerii Uivaroşan Mircea, Ninci Vasile din Sânicolau şi Nagy Mihai din Oradea:
„În noaptea de 27/28 iulie a.c., am plecat toţi cei de mai sus şi alte persoane cu căruţa la discotecă în localitatea cefa la discotecă, pe la orele 02.00 noaptea. La un moment dat, a trecut pe lângă noi autoturismul ARO de la grăniceri. La întoarcere, ajungând în Sînicolau Român, Ninci Vasile şi Uivaroşan Mircea au coborât la discotecă, iar Nagy Mihai şi Varga Florentin au plecat cu căruţa la şură. Am sesizat la un moment dat o umbră care, pe măsură ce se apropia, am văzut că că era o persoană pe bicicletă care striga să ne oprim. Ne-am oprit şi atunci am observat că acea persoană era un sergent de la grăniceri pe care ulterior l-am identificat ca fiind Maghiar Dumitru. Acesta ne-a întrebat «ce căutăm cu căruţa la acea oră pe uliţă». Noi i-am răspuns că am fost la discotecă. În clipa următoare mi-a pus pistolul la tâmplă şi m-a avertizat că ştie să-l mânuiască şi dacă fc o mişcare greşită, o să văd ce-o să păţesc. În această situaţie, nemaifiind şi simţind că dl sergent major era şi sub influenţa băuturilor alcoolice. M-am speriat profund. În aceste condiţii, m-a obligat să întorc căruţa şi să-l însoţesc la pichetul de grăniceri. Şi numitul Varga Florentin, un minor de 13 ani, s-a speriat de această scenă, la care a participat şi de strigătele şi ameninţările total nejustificate ale grănicerului care, în loc să-şi facă datoria pentru care este plătit de contribuabili, venea de la ABC-ul din sat, unde se «parfumase» cu alcool, apoi, suferind că nu este băgat în seamă, ne-a acostat pe noi, care eram locuitori ai acestui sat în care avem dreptul să circulăm. Dar calvarul nostru abia a început. Nebănuind ce ne aştaptă din partea acestor vajnici oşteni, care, în loc să-şi vadă de sectoarele lor de activitate, îşi încearcă muşchii şi autoritatea pe spatele unor copii minori.

Durii de la frontieră

Ajunşi la pichet, ne-au spus să aşteptăm să sosească dl maior, noi fiind puşi sub paza unui soldat. Sergentul, aflând că am mai fost cu încă două persoane pe care i le-am comunicat cine sunt, s-a deplasat la discoteca din sat unde, întâlnindu-i pe Ninci Vasile şi Uivaroşan Mircea, le-a spus că sunt aşteptaţi de dl maior la pichet, unde trebuie să plece deîndată împreună. Dl maior, de cum a dat cu ochii de noi, fără să întrebe cine suntem, ce e cu noi, cine şi pentru ce ne-a adus, a aprins lanterna, a cărei lumină a plimbat-o de câteva ori peste noi, apoi a început să-l lovească pe Nagy în maxilar şi în alte zone ale corpului, apoi au urmat lovituri cu pumnii. Apoi a întrebat a cui este căruţa, Uivaroşan răspunzând că este proproetatea părinţilor săi. Acesta a fost dus într-un birou, unde a fost victima unor acte de violenţă din partea maiorului şi a sergentului major, după care am fost obligat să dau o declaraţie prin care să recunsoc că am furat găini. Bineînţeles că pe toată perioada, am fost lovit când de unul, când de altul. După ce m-au obligat să semnez declaraţia, am fost scos afară din birou şi m-au pus să stau în poziţie de drepţi sub nişte scări, interzicându-mi chiar să mă mişc. A fost introdus în cameră Ninci Vasile, care de îndată ce a intrat în birou, maiorul a început să-l lovească în cap şi în ceafă, în ficat cu pumnii, apoi doi sergenţi pe care-i pot identifica m-au pus să mă descalţ, obligându-mă să stau în genunchi pe scaun. Apoi au adus un flacon din plastic, pe care mi l-au vârât în gură, după care am fost supus la un adevărat supliciu, fiind lovit la tălpi cu o bâtă, tortură care mi-a produs dureri insuportabile. Toate acestea au avut drept scop să mă oblige să recunosc că am fost la furat. Am fost lovit până am scris o declaraţie prin care am recunsocut că am fost la furat de găini. Cei doi m-au lovit apoi şi cu pumnii şi picioarele, fiin ţinta brutalităţilor acestora aproape o oră, după care am fost scos afară, fiind obligat să stau în poziţie de drepţi şi să nu mă mişc din această poziţie. Iar ca să fie mai siguri că n-o să le încalc acest ordin, mi-au pus un sergent are să mă păzească şi să mă urmărească”.

Şi copiii se torturează, nu-i aşa?!

 „Cu Nagy a urmat acelaşi tratament violent – pumnii, flaconul cu apă, loviturile la tălpi fiind foarte activ în brutalităţi un sergent care era strigat «Soany», acesta purta mustaţă, după care a fost obligat şi el să dea o declaraţie că a fost la furat găini. Fiind lovit foarte puternic cu pumnii de aceşti vajnici ostaşi antrenaţi pentru a fi pavăză la fruntarii, care, pentru a nu-şi ieşi din formă, ne-au ales pe noi să fim victimele actelor lor abuzive, care prin conţinutul lor reprezintă o serie de grave infracţiuni, pentru care trebuie să fie traşi la răspundere. A început să-mi curgă sânge, care a pătat pardoseala, iar în momentul următor am fost obligat să o spăl. Loviturile au continuat din partea acestora, fără a ţine cont că eram aproape leşinat de durere şi spaimă. Nici minorul Varga, care are doar 13 ani, nu a fost scutit de acelaşi ritual draconic; pus pe scaun cu flaconul în gură, apoi lovituri pe unde apucau. A mai scăpat flaconul de câteva ori, când se auzeau strigăte ca din gură de şarpe. După ce a fost scos afară, Varga l-a luat în primire pe Ninci, că el îndrăznit să ceară maiorului şi să-i amintească că eram nişte minori şi, în această situaţie, să fie chemaţi părinţii. Drept răspuns la această cerere firească şi legală, a fost introdus în aceaşi cameră unde au fost reluate loviturile cu pumnii în spate şi în ficat. Sergenţii erau îndemnaţi de maior: «Daţi să nu se vadă!» Apoi, într-un târziu, am fost lăsaţi în curte, obligaţi să stăm în aceeaşi poziţie de drepţi. Ţinem să precizăm că şi maiorul era marcat de alcool, simţindu-se mirosul acru de la alcoolul cu care era îmbâcsit. Sub influenţa acestui drog fiind, îi îndemna pe subordonaţi să ne lovească. Nu ni s-a dat nici apă, nu am fost lăsaţi la WC, când am cerut apă sau la toaletă am fost loviţi din nou. Apoi, maiorul cu doi dintre sergenţi, s-au dus la bar în sat, după care au revenit în jurul orei nouă dimineaţa şi, «energizaţi» ne-au luat din nou la bătaie”.

Un coşmar fără sfârşit

 „Pe la orele 10.30, au sosit şi doi subofiţeri de la postul de poliţie, care au comunicat grănicerilor că nu sunt valabile declaraţiile ce le prezintă şi faptul că în sat nu au fost reclamaţii de natura faptelor pentru care am fost obligaţi să dăm declaraţii pe care noi nu le-am fi dat dacă nu am fi fost forţaţi să le scriem prin brutalităţile la care am fost supuşi de-a lungul a peste 10 ore. Aceste brutalităţi la care am fost supuşi ne-au marcat puternic, provocându-ne şi azi groaznice coşmaruri. Şi acum, după atâtea zile de la acele evenimente bestiale, retrăim în somn acele scene, părinţii fiind îngroziţi de strigătele noastre în plină noapte. Prin acţiunile infracţionale a căror victime am fost din partea învinuiţilor, maior Opriş, sergent Bochiş, sergent Covaci Dorel şi sergrent Maghiar Dumitru din cadrul pichetului de grănieri Sânicolau Român., apreciem că au fost realizate infracţiunile prevăzute de art 180, alin.2, art. 189 şi art. 193 Cod Penal (lovire, lipsire de libertate şi tortură)”– se spun în declaraţia dată de Nagy Mihai şi confirmată de Mircea Uivaroşan, Vasile Ninci, Varga Florentin şi părinţii acestora. În baza plângerii penale depuse la Parchetul Militar Oradea, a fost declanşată cercetarea în dosarul nr 1314/2002. Deşi de la incredibilele cruzimi aplicate acestor copii care nu au avut altă vină decât că au avut ghinionul să se găsească la momentul nepotrivit în calea unui soldăţoi beat şi iresponsabil au trecut mai bine de şase luni, din motive obscure, care pot fi doar bănuite, cercetările în acest caz stagnează.

Nu mai ştii, nu-ţi mai aminteşti, că altfel…

Cei patru acuzaţi în dosarul nr 1314/2002 al Parchetului Militar Oradea sunt maiorul Opriş Octavian şi sergenţii Bochiş Samuel, Covaci Dorel şi Maghiar Dumitru. Ei sunt acuzaţi de lipsire de libertate şi tortură, fapte pentru care riscă până la 15 ani de închisoare. Cei trei minori au certificate medico legale care atestă leziunile cu care s-au ales în urma „anchetei” militarilor, ale căror atribuţii, din câte ştim noi, sunt legate de paza frontierei şi nu de anchetarea furturilor de găini sau de castraveţi, fapte care, chipurile le-ar fi săvârşit cei trei tineri „anchetaţi”, cum încearcă, în modul cel mai pueril, să-şi justifice barbaria, cei patru poliţişti de frontieră cu aptitudini de călăi.
În acest sens, stau mărturie certificatele medico-legale eliberate la 31 iulie 2002. Constatările medicului specialist Alexandru Rusu în privinţa lui Ninci Vasile Marius atestă faptul că acesta „prezintă leziuni posttraumatice ce pot data din 27/28 iulie 2002 care au fost produse prin lovire cu corp dur”. Întrucât indicaţiile bătăuşilor de maiorul Opriş  au fost „daţi să nu se vadă”, după 4 zile, urmele „subtilelor” torturi, ca de exemplu ale bătailor cu nuiele la tălpi, nu au mai putut fi constatate de medicul legist în cazul lui Uivaroşan Mircea Silviu. Dar în documentul eliberat lui Nagy Mihai se poate remarca extrem de limpede „tratamentul” de care s-au bucurat cei trei adolescenţi. „Contuzie moderată cranian-facială, fractura oaselor proprii nazale fără deplasare, perforaţie recentă de timpan, post traumatism…se constată piramida nazală moderat tumefiată de culoare palid-cafenie, hemoragie subconjunctivală”.
Cu toate că nu se poate contesta faptul că cei trei tineri au intrat în subunitatea poliţiei de frontieră teferi şi că au ieşit plini de sânge şi bătuţi, Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Bihor, în mod inadminsibil, de dragul protejării imaginii instituţiei, încearcă să-i acopere pe torţionari şi să nege evidenţa faptelor relatate mai sus.
„Referitor la acest caz, din verificările efectuate şi audierea cetăţenilor civili din zonă care au participat la reţinerea celor patru (care cetăţeni civili?!-n.n.), nu rezultă că poliţiştii de frontieră i-au lovit sau torturat, ameninţat sau i-au supus la alte metode de presiune fizică sau psihică”– se spune în comunicatul IJPF-Bihor din 4 februarie a.c. referitor la acest caz. Restul comunicatului nu prezintă importanţă, fiindcă el conţine poveşti de genul „laudă-mă gură, că ţi-oi da friptură”, despre „aprecierea activităţii” poliţiştilor de frontieră de către locuitorii din Sânicolau Român, şi, ca o palidă justificare a revoltătoarelor abuzuri şi fapte penale comise de cei patru „viteji”, citate din OUG 104/2001 referitoare la „metodologia de lucru în cazul constatării unor infracţiuni flagrante ce nu sunt date expres în competenţa poliţiştilor de frontieră”. Comunicatul IJPF-Bihor face referire prevederile art. 28 din amintita ordonanţă, care stipulează: “Cînd ia cunoştinţă de existenţa unei infracţiuni flagrante, poliţistul de frontieră este obligat să intervină şi în afara orelor de program a atribuţiilor de serviciu şi a competenţei sale, pentru încheierea actelor prevăzute de Codul de Procedură Penală”.

Justificări miliţieneşti

 Numai că, spre ghinionul celor patru „anchetatori”, la postul de poliţie din comuna Cefa, de care aparţine localitatea Sânicolau Român, nici la această oră nu există înregistrată vreo reclamaţie pentru furt în perioada în care s-a produs incidentul ce face obiectul prezentului articol şi nici vreo lucrare penală care să-i aibă ca învinuiţi pe vreunul din tinerii torturaţi cu cruzime de cei patru viteji ce fac „de strajă patriei”. E greu de crezut, dar împotriva acestora nu s-a luat nici o măsură disciplinară, deşi ei au încălcat atât regulamentele militare cât şi normativele interne ale poliţiei de frontieră. Pentru a-şi justifica „ancheta”, „băieţii veseli” de la postul de poliţie de frontieră din Sânicolau, după ce, sub tortură, i-au obligat pe cei trei tineri să facă declaraţii scrise prin care să recunoască faptul că intenţionau să fure…găini şi produse agricole. Şi ca să aibă „acoperire totală” pentru faptele lor, au chemat la pichet subofiţeri de la postul de poliţie din Cefa pentru a reclama, cică, furturile comise de cei trei tineri. Potrivit declaraţiilor lor, poliţiştii din Cefa, încălcând şi ei legea, i-au anchetat timp de aproape 4 ore pe minori fără ca aceştia să fie asistaţi de un avocat şi în lipsa părinţilor. Însă, după cum am arătat mai sus, „cercetările” nu au avut nici un rezultat.
Din păcate pentru victime, cei patru torţionari nu recunosc că ar fi comis nimic ilegal. Ei îşi văd de treabă netulburaţi şi chiar îşi permit să le dea cu tifla şi să-i ameninţe pe tinerii, find chiar protejaţi de superiori, iar ancheta Parchetului Militar pare să fi luat o turnură cu totul nedorită.

Un procuror pentru liniştea torţionarilor

„De anchetă a fost desemnat să se ocupe domnul procuror Aurel Galiş. Deşi la audieri ne-am susţinut cele declarate în plângerea penală, dând toate amănuntele, domnul procuror nu pare deloc interesat de cele spuse de noi. «Astea-s poveşti! Mă duceţi cu preşul!» – sunt afirmaţiile lui Galiş. În vara trecută, înainte ca dosarul să fie repartizat procurorului Aurel Galiş, copiii noştri au fost audiaţi de domnul procuror Moza la postul de poliţie din Cefa în mod abuziv, fără avocat şi fără ca nouă să ni se permită să asistăm la audieri. Ştim că procurorul Galiş a fost coleg cu chestorul Vasile Ciocan, şeful Inspectoratului de Poliţie de Frontieră Bihor, iar acesta ţine mult ca imaginea instituţiei să nu fie pătată. Aşa s-ar explica şi atitudinea dlui procuror, care pretinde că totul a fost o înscenare din partea tinerilor şi tergiversează fără motiv ancheta de mai bine de jumătate de an şi din câte se vorbeşte, îi va scoate basma curată pe cei care ne-au torturat copiii. Băieţii noştri se trezesc şi acum noaptea strigând şi plângând. Au rămas traumatizaţi psihic pentru toată viaţa, iar noi ne luptăm cu morile de vânt ”– ne-au declarat părinţii adolescenţilor bătuţi. De fapt, chiar şi prim procurorul Parchetului Militar Oradea, Ioan Pop, recunoaşte că procurorul Galiş a fost coleg cu actualul şef al Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Bihor. „Şi ce dacă au fost colegi? Eu am deplină încredere că ancheta va fi obiectivă!”– zice Pop. Însă cei trei tineri care au trecut prin pumnii poliţiştilor de frontieră dezvăluie alte faţete ale acestui caz scandalos, care contrazic optimismul şefului Parchetului Militar. „Deşi figurează ca fiind de serviciu, sergenţii care ne-au bătut sunt în fiecare sâmbătă seara la discoteca «Park Place» din Cefa, pe care o frecventăm şi noi. Parchează microbusul poliţiei de frontieră în spatele postului de poliţie din Cefa şi vin la discotecă în uniformă, cu pistoalele la ei. Au tupeul să ne facă chiar şi dedicaţii. La câteva săptămâni după ce am depus plângerea, ne-au spus în faţă că ei sunt liniştiţi în privinţa anchetei, că s-a aranjat şi că după ce se va termina totul, ne vor termina şi pe noi. De fapt, totul a pornit de la o glumă proastă a patronului discotecii, Gheorghe Blaga. «Ai două beri dacă-i bagi pe ăştia în pichet!» i-a spus el în seara când ne-au bătut sergentului Maghiar, care a ţinut să-i demonstreze prietenului său care le dă de băut că el face legea în comună şi că, orice ar face, nu i se întâmplă nimic. Cei de la poliţia de frontieră ne filează orice mişcare. Ne simţim şi acum intimidaţi şi ameninţaţi”.
Nu încape îndoială că şeful Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Bihor,  chestorul Vasile Ciocan, a avizat comunicatul privind incidentul de la Sânicolau Român, dacă nu cumva chiar el i-a dictat conţinutul. Concluzia noastră este descurajantă: de dragul imaginii instituţiei, Ciocan preferă să-i protejeze pe bătăuşii de la Sânicolau şi să încerce să muşamalizeze scandalul. Noi promitem însă cititorilor noştri că în acest caz vom face tot posibilul ca lucrurile să evolueze în direcţia firească. Chiar dacă acest lucru nu va conveni torţionarilor cu epoleţi şi celor care încearcă să-i acopere.

9 COMENTARII

  1. sa moara toti care au dat fraeri naibi ati distrus viata lu fratemeu si ati musamalizt totul dar se vede acuma dupa atati ani cine a avut dreptatea cheir daca legea omeneasca nu a facut dreptate face cealalta lege la fiecare le vine randu uni au platit alti platesc asa sa va ajute dumnezeu in continuare

  2. algo asi no es normal y encima que los policias se libren de todo pero las secuelas fisicas y psicológicas no se van de un dia para otro. Para mi esto es una verguenza.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.