Caravana Culturală a ICR în Sudul Basarabiei: POVESTEA UNUI SUCCES, sau A UNUI RĂMAS BUN de la românii din Bugeac?

O simbioză culturală mai puţin obişnuită a fost pusă în practică în primăvara anului 2010 de Direcţia Români din Afara Graniţelor şi Limbă Română (pe atunci Direcţie generală) a Institutului Cultural Român. Se iniţia prima ediţie a Caravanei teatrului şi folclorului românesc în comunităţile rurale cu populaţie majoritară românească din Basarabia Istorică / Bugeac sau Sudul Basarabiei – zona dintre frontiera sudică a Republicii Moldova, Dunăre, Marea Neagră şi Nistru, compusă din cele nouă raioane de Sud-Vest ale regiunii Odesa din Ucraina.

În prezent, conform ultimului recensământ al populaţiei din 2001, aici locuiesc peste 80.000 de etnici români (din totalul de 124.000 la nivelul întregii regiuni Odesa), nominalizaţi şi de autorităţile ucrainene în „buna” tradiţie stalinistă ca având o naţionalitate distinctă, cea de „moldoveni”. Nici într-un caz, însă, această separare de sorginte sovietică în români şi „moldoveni” nu a îmbunătăţit, în vreun fel, păstrarea sau afirmarea identităţii naţionale a optzeci de mii de vorbitori de limbă română din aceast colţ de ţară, ba dimpotrivă – situaţia de ansamblu a comunităţii este foarte gravă.

Acest picior de plai sau palmă de pământ parcă a fost sortit de Dumnezeu să stea în calea tuturor vicisitudinilor istorice, transformându-se într-un amalgam polietnic şi multicultural foarte valoros şi acelaş timp foarte prost valorificat, fără infrastructură şi aparent – fără perspectivă de dezvoltare.

Scurtă prezentare a comunităţilor

Pentru început, aducem la cunoştinţa cititorului că în Sudul Basarabiei mari comunităţi româneşti sau localităţi cu populaţie majoritară românească mai găsim doar în 21 de sate, împrăştiate în 7 raioane. Marea majoritate a acestora sunt concentrate în Nordul Dunării, începând de la vărsarea Prutului, pe la Miază-Noapte de braţul Chilia, spre vărsarea Istrului în Marea Neagră. Această ţesătură românească rurală arată în felul rumător, conform denumirilor din perioada administraţiei române şi cele rusificate, actuale:

Raionul RENI, 5 sate: Anadol (Dolinskoe), Barta (Plavni), Cartal (Orlovka), Frecăţei (Limanskoe) şi Satu Nou (Novoseliskoe);

Raionul ISMAIL, 4 sate: Babele / Mareşal Al. Averescu (Oziornoe), Erdek-Burnu / I.Gh. Duca (Utkonosovka), Hagi-Curda (Kamâşovka) şi Pocrovca Nouă (Novaia Pokrovka);

Raionul CHILIA, 4 sate: Ciamaşir (Prioziornoe), Chitai (Cervonâi Iar), Dumitreşti (Dmitrievka) şi Furmanca (Furmanovka);

Raionul TATARBUNAR, 2 sate: Borisăuca (Borisovka) şi Eschipolos / Adâncata (Glubokoe);

Raionul SĂRATA, 4 sate: Frumuşica Veche (Staroselie), Manju (Meneailovca) şi cătunul Furatu (Furatovka), şi Satu Nou (Novosiolovka);

Raionul TARUTINO, 1 sat: Cioara-Murza (Nadrecinoe);

Raionul CETATEA ALBĂ (Belgorod-Dnestrovskii), 1 sat: Vădeni-Moldova (Krutoiarovka).

Cu siguranţă regăsim şi în oraşele-centre raionale populaţie românofonă, însă, în absenţa unor instituţii de învăţământ sau centre culturale în limba română comunităţile româneşti din oraşe sunt practic imposibil de identificat. Alta este situaţia în cele 21 de sate amintite, în majoritatea cărora procesul de predare în şcoli până nu demult se desfăşura în limba română. La destrămarea URSS, în 1991 doar în Eschipolos şi Cioara-Murza şcolile erau rusificate din anii 1955 şi respectiv 1968. În prezent învăţământul se desfăşoară în totalitate în limba rusă sau ucraineană şi în Furmanca (din 1998), şi Chitai (rusificată din 1995 până în 2006), procesul de ucrainizare şi deznaţionalizare a şcolilor fiind în plină desfăşurare în alte 12 sate româneşti, iar în doar 5 localităţi mai există învăţământ integral în limba română, impusă politic sub denumirea de limbă „moldovenească” de la Kiev şi Odesa.

Prima ediţie, 2010: Debutul Caravanei, spargem ghiaţa!

Într-o formulă inedită, dar foarte inspirată în acelaş timp, Caravana ICR a pornit în 10-15 Mai 2010. Pleca la drum un autocar cu 60 de artişti din două unităţi culturale româneşti din România şi Ucraina, care aveau să (re)devină în câteva zile o familie, un suflu, un neam românesc. Pentru prima dată apărea în faţa copiilor din satul Ciamaşir „Punguţa cu doi Bani” de Ion Creangă, adusă de trupa de păpuşari de la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, însoţiţi de un bun român – directorul teatrului, domnul Adrian Roman. Cel de-al doilea spectacol – unul de marionete, a fost „Ciuboţelele ogarului” după Călin Gruia. Primele emoţii, amintiri din copilărie de neuitat, fericire pură întruchipată în sufletele unor mici şi mari românaşi dintr-un sat românesc care a dat lumii pe poetul basarabean Pavel Boţu, preşedinte odinioară al Uniunii scriitorilor din R.S.S. Moldovenească. La finalul spectacolului de păpuşi în faţa şcolii, în aer liber, şi-au început concertul micii-mari artişti – muzicanţi, dansatori, solişti ai unicului colectiv artistic care promovează cultura tradiţională românească şi poartă cu sfinţenie şi cu mândrie la brâu tricolorul românesc – Ansamblul Folcloric „Dor Basarabean” din Erdek-Burnu, condus de Maestrul acordeonului, domnul Viorel Popescu, fondatorul acestei bijuterii folclorice din Bugeac, cu sprijinul Maestrului-coregraf Sergiu Andrieş. Joc şi voie bună, cântec românesc, suite de dansuri din cele trei principate române de odinioară s-au extins într-o adevărată Horă a Satului, o Horă a Unirii Românilor pe meleaguri basarabene…

Timp de o sătămână, în această formulă şi în aceeaşi atmosferă fascinantă s-au desfăşurat spectacole în satele Cartal, Bărisăuca, Satu Nou (Sărata) şi în Erdek-Burnu.

Dragoste cu năbădăi, Caravană fără drumuri

La cel din urmă spectacol din Erdek-Burnu din 2010 au fost aduşi cu autocarul Caravanei de la 180 km distanţă şi 50 de copii şi profesori din Frumuşica Veche, raionul Sărata. Era urmarea primului act de cenzură şi reavoinţă a autorităţilor românofobe, care au împiedicat desfăşurarea spectacolului din Frumuşica Veche, prin blocarea accesului în sala de festivităţi a şcolii, directorul (!!!) acesteia lăsând în plină ploaie şi noroi, la uşile şcolii peste 200 de copii dornici şi setoşi să vadă şi ei, odată în viaţă, un teatru de păpuşi în limba lor maternă şi un spectacol folcloric românesc dăruit cu toată dragostea de semeni de ai lor, românaşi autohtoni din Bugeac… Mai mult, la întoarcerea din Frumuşica se împotmolise (pentru prima dată!…) autocarul plin cu artişti, în noroi, pe o ploaie torenţială, şi numai graţie inimoşilor soţi Zinaida şi Ştefan Pinteac, care timp de 3 ore ne-au scos, la propriu, cu tractorul din glod, am reuşit să pornim la drum.

Exact peste 5 ani de zile, la cea de-a IV-a ediţie a caravanei din 2015 ne împotmoleam şi pentru a doua oară, în Manju – satul vecin de Frumuşica Veche, tot „mulţumită” unui primar românofob cu un nume atât de românesc şi totodată atât de neprieten al neamului şi al consătenilor săi… Şi iarăşi – noroc de un bun român, pe care Dumnezeu ni-i scoate în cale, cum se întâmplă numai în poveştile noastre populare – un brav flăcău Alexandru la vreo 20 de ani, cu tractorul salvându-ne din fundul satului Manju, unde a zămislit careva „arhitect” sovietic căminul cultural, şi unde ajung sătenii, plini de noroi din cap până-n picioare, în cizme de cauciuc şi azi, la început de secol XIX; pardon – XXI… Pe fundalul acestor două mari impasuri craterele de pe „şosele” şi drumurile de ţară sunt floare la ureche pentru şoferii de autocar experimentaţi care, printre altele, n-au mai revenit niciunul pentru a doua oară prin Bugeac… Asta în condiţiile în care timp de patru ediţii ale Caravanei s-au cutreierat peste 5.000 de kilometri de NEdrumuri prin satele româneşti din Sudul Basarabiei.

Ediţia a II-a, 2011: Câinii latră, Caravana merge mai departe!

Caravana ICR din 17-25 Martie 2011 a continuat cu participarea Teatrului pentru copii şi tineret „Colibri” din Craiova. Păpuşile de mărime umană şi mai mari, mânuite cu iscusinţă de actorii craioveni au dat viaţă spectacolului „Fata babei şi fata moşneagului”, din nou o poveste de Ion Creangă, foarte mult apreciată şi aşteptată de publicul românesc de această dată în satele Satu-Nou (raionul Reni), Vadeni-Moldova, Borisăuca, Hagi-Curda, Dumitreşti şi iarăşi Erdek-Burnu – baştina Ansamblului „Dor Basarabean”. De altfel, „Dorul Basarabean” asemeni ediţiei din 2010 a însoţit toate trei ediţii ale Caravanei care au urmat, fiind în acest fel unica formaţie artistică românească din lume care a efectuat un turneu în toate satele româneşti din Sudul Basarabiei!

La insistenţa organizatorilor, cea de-a II-a ediţie a Caravanei teatrului şi folclorului românesc a ajuns, totuşi şi în satul Frumuşica Veche, unde cu un an înainte spectacolul a fost sabotat de directorul şcolii din sat (care, de altfel şi astăzi se află în această funcţie), în complicitate cu autorităţile românofobe şi cu diriguitorii „moldovenismului” de la Odesa – veşnicii suspicioşi că brâul tricolor al „Dorului Basarabean” românizează „moldovenii” din Ucraina. Deci – aşa să fie – să mai românizăm odată tot ce este românesc, că de rusificat s-a tot rusificat cu vârf şi îndesat! La Frumuşica am fost oaspeţi ai soţilor Zinaida şi Ştefan Pinteac – conducători ai Filialei raionale Sărata a Alianţei Creştin-Democrate a Românilor din Ucraina. Datorită scandalului din 2010 cu sabotarea spectacolului din sat, autorităţile regionale şi raionale au alocat bani pentru reparaţia capitală a căminului cultural din localitate. „Dacă mai veniţi o dată – ne vor face şi drum până în sat! Ca să nu mai înglodaţi cu autocarul!” ne îndemnau, cu drag sătenii să mai revenim, la final de spectacol…

Ediţia a III-a, 2012: Să nu ne uitaţi!

Devenită într-un anumit fel şi cu eforturi considerabile ale organizatorilor un eveniment anual şi tradiţional pentru românii din Sudul Basarabiei, la ediţia din 23 Martie – 1 Aprilie 2012 spectacolele cu teatru de păpuşi şi folclor românesc se făcură mult aşteptate în celelalte sate româneşti, unde nu au ajuns în primele două ediţii. Treptat, în ordinea accesibilităţii localităţilor (şi ţinând cont de experienţa tracţiunii cu tractorul a autocarului prin noroiul din stepa Bugeacului!), am ajuns în localităţi româneşti izolate de lume, îndepărtate de şosele şi în care nu mai ajung evenimente culturale cu zecile de ani sau niciodată. Cu atât mai mult – spectacole în limba română, cu acces gratuit pentru public de toate vârstele.

O reîntâlnire ca între fraţi cu artiştii Teatrului Anton Pann din Rm. Vâlcea a fost una firească, mai ales pentru artiştii cu „Dor Basarabean”(ansamblul vizitând, în trecere minunatul şi ultra-modernul sediul al teatrului vâlcean cu un an înainte, în drum spre Timişoara, de 27 Martie 2011, cu ocazia serbării Zilelor Basarabiei, în Banat). În cea de-a treia ediţie a Caravanei ICR păpuşarii de la „Anton Pann” au readus pentru alţi mici românaşi din satele Frecăţei, Anadol, Furmanca, Babele, Barta, Eschipolos, Pocrovka Nouă şi Erdek-Burnu „Punguţa cu doi bani” de Ion Creangă, dar şi un alt spectacol de marionete – „Hansel şi Gretel” de Fraţii Grimm, spectacole urmate de concertul aceluiaşi „Dor Basarabean”, spre bucuria românilor mai mici sau mai mari din sălile de spectacol arhipline. Cea mai nouă sală, proaspăt renovată se afla în comuna Babele – fostă Al. Averescu – baştina Mareşalului – cea mai mare localitate cu populaţie majoritară românească din regiunea Odesa – peste 5.100 de locuitori.

Doar că sala casei de cultură din satul Babele nu s-a deschis. Deci – exact aceeaşi procedură executată după aceeaşi copiuţă ca la Frumuşica Veche în 2010! Crezând că vom face cale întoarsă, tovarăşul primar (fost ofiţer de miliţie), cu un nume şi poreclă foarte româneşti şi la fel de neprieten al neamului şi al consătenilor/alegătorilor săi ne-a anunţat că nu suntem bineveniţi, şi că nici în aer liber nu ne dă voie să dăm spectacol! Asta în condiţiile în care organizatorii aveau acordul autorităţilor regionale (!!!) pentru spectacole în toată regiunea Odesa!

Cum venea o ploaie zdravănă, iarăşi – CA ÎN POVESTE! – ne-au mai ieşit în cale câţiva buni români, şi ne-au deschis … SALA DE LUPTE LIBERE! Credeţi că este o încăpere improprie pentru teatru şi spectacol folcloric?! Atunci greşiţi amarnic! Mai simbolică locaţie pentru un spectacol românesc în Sudul Basarabiei nici nu se poate găsi!!! La baştina Mareşalului Averescu SE LUPTĂ, LA PROPRIU, pentru cultură şi identitate românească, pentru limba română! În înghesuială mare, însă şi aici, contrar ordinului primarului, s-a susţinut spectacol de teatru de marionete în limba română şi concert de cântece şi dansuri populare româneşti, chiar pe salteaua de lupte libere! Mulţumim domnilor Petru Şchiopu şi Grigore Cozma – ambii foşti primari ai localităţii pentru găzduirea ad-hoc a manifestării şi pentru demnitatea şi implicarea domniilor lor în sprijinul activităţilor identitare româneşti din Sudul Basarabiei.

2015: Ediţia a IV-a. CONCLUZII, la final de Caravană

Cu ochii în lacrimi la final de spectacole, la despărţirea de românii noştri din Bugeac aceştia ne rugau de fiecare dată să mai revenim la ei. Cu poveşti, cu joc, cântec şi voie bună, cu doinele, cu amarul şi cu dragostea noastră – în limba română – să mai revenim. Că le e dor. Că încă nu au uitat cine sunt, şi încă mai vorbesc limba mamei, limba română. Încă…

„Anatol, s-a aprobat Caravana!!!” îmi dădea vestea cea bună la telefon, pentru a patra oară, Adriana Gae de la Direcţia Românii din Afara Graniţelor şi Limba Română, Compartimentul românii din vecinătatea României din ICR. Suntem cei doi, care am pus la cale acest proiect, şi acele doar două persoane din sutele şi miile de români, care primii află că va veni Caravana! Că va fi spectacol de păpuşi, că vom readuce folclorul românesc şi limba română la ele acasă – în satele din Sudul Basarabiei.

Anul acesta avea să aibă loc cea mai dificilă ediţie – în localităţile cele mai îndepărtate, pe drumurile distruse sau inexistente, cu un efort fizic de invidiat, enormă răbdare, exces de ambiţie şi nu în ultimul rând – mult curaj în amestec cu dragostea şi dorul de cultură şi limba română acolo, unde aceasta dispare sau deja nici mamele nu le-o mai încântă pruncilor, dar unde, în acelaşi timp – ca în poveste – „sângele apă nu se face!„…

Reveniţi pentru a treia oară la românii din Sudul Basarabiei, în mod simbolic, într-o perioadă istorică extrem de tensionantă între Ucraina şi Federaţia Rusă, Teatrul Anton Pann a adus un spectacol mai deosebit, dar tot în limba română, demonstrând, în acest fel, că nu există limite în toleranţa interetnică şi în contactul intercultural. În această ediţie s-a jucat în sălile arhipline din satele româneşti Chitai, Manju (inclusiv cătunul Furatu) şi Cioara-Murza „Peştişorul de Aur„, o adaptare de mare succes după clasicul literaturii ruse A. S. Puşkin. Tradiţional, anul acesta partea a doua a spectacolului a fost completată de o nouă generaţie de copii de la Ansamblul Folcloric „Dor Basarabean”, dar şi artişti din alte promoţii, ansamblul fiind deja la al 22-lea an de activitate artistică neîntreruptă, de promovare a folclorului românesc din Sudul Basarabiei în Ucraina. Drept bonus pentru implicarea în proiect, la fiecare ediţie teatrul de păpuşi a fost adus şi în satul de baştină al ansamblului, la Erdek-Burnu, spre bucuria altor câteva sute de copii din sat.

Momente vesele şi nu prea…

Şi în ediţia a IV-a, asemeni celei de-a II-a ediţii din 2011 am avut parte de momente de încercare a profesionalismului actorilor-păpuşari. Dacă în 2011 trupa Teatrului „Colibri” din Craiova dădea spectacol LIVE 100% graţie unei pene de curent electric în căminul cultural din Hagi-Curda, aceeaş năpastă i-a urmat şi pe păpuşarii vâlceni de la Teatrul „Anton Pann” în satul Manju (şi cătunul Furatu) din 2015, cu o coloană sonoră improvizată de nimeni altul decât maestrul acordenului, Viorel Popescu. Acestea sunt condiţiile, cu părere de rău, într-o bună parte din căminele culturale de pe la ţară, şi probabil – n-ar fi vorba numai de cele din Sudul Basarabiei sau din Ucraina… Parafrazându-l pe Blaga, am putea spune că „Sărăcia s-a născut la sat…„.

Tricolorul românesc

La fiecare spectacol din cele patru ediţii ale Caravanei a fost prezent pe scenele din fiecare localitate şi tricolorul României, alături de steagul Ucrainei. Acest simbolism a fost asigurat de organizatorii Caravanei, accentuând de fiecare dată gestul de prietenie între state şi bunele intenţii ale organizatorilor de popularizare a culturii române, a folclorului românesc şi a limbii române acasă, în Basarabia Istorică. În mare majoritate a cazurilor tricolorul românesc a ajuns pentru prima oară, după 70 de ani, la românii din Sudul Basarabiei, la fel cum şi un spectacol de teatru în limba română…

În loc de EPILOG:

Printr-o acţiune culturală inedită, multaşteptată şi de mare succes în ochii spectatorilor din satele româneşti sud-basarabene, alături de buni români, am depăşit cu mult acel scop iniţial al Caravanei de a aduce teatru românesc, folclor şi limbă română acasă, în Basarabia Istorică. Alături de păpuşari, dansatori şi maeştri lăutari am ajuns în toate satele cu populaţie majoritară românească din Sudul Basarabiei. Am demonstrat pentru a câta oară şi (poate!) fără să vrem că se poate, dacă se vrea cu adevărat. Am demonstrat că Ţara poate să nu-şi uite fiii, dacă problema este abordată corect şi este privită cu ochi buni, inclusiv de la Bucureşti. Am demonstrat că fiii nu-şi uită Neamul, Graiul şi Ţara, chiar şi în condiţii extrem de vitrege, care le sunt impuse cu forţa, într-o perioadă de mai bine de şapte decenii.

LA FINAL DE CARAVANĂ, am putea concluziona şi trece în revistă principalele observaţii asupra acestui turneu multianual inedit, dar mai ales – asupra situaţiei în care se află dispersata comunitate românească din Sudul Basarabiei:

1.Principala problemă în deznaţionalizarea românilor din Sudul Basarabiei o constituie rusificarea şi/sau ucrainizarea şcolilor naţionale cu predare în limba română, situaţia agravându-se mai ales în perioada de 24 de ani de independenţă a statului ucrainean. În localităţile cu şcolile deznaţionalizate majoritatea covârşitoare a copiilor vorbesc într-un amestec de limbă rusă şi ucraineană, acest aspect diminuând grav din capacitatea copiilor de a se forma ca şi personalităţi, şi purtători ai limbii lor materne – româna, pe care (încă) o înţeleg, dar au deficienţe mari de comunicare în limba română, preferând să converseze între ei şi în sânul familiei preponderant în limba rusă;

2.Instituţiile de învăţământ şcolar în care încă se mai predă în limba română sau se studiază româna ca limbă maternă în mare parte nu dispun de vreun fond de carte în limba română, sau numărul titlurilor nu depăşeşte câteva exemplare, provenind din donaţii ocazionale. Corpul profesoral din şcoli este adesea insufucient, iar cel existent este supus unor presiuni erarhice dirijate de autorităţile regionale din Odesa de a nu permite utilizarea denumirii de limbă română, ci doar a celei de „moldovenească”, iar orice tangenţă a profesorilor sau elevilor cu limba română, cultura, învăţământul sau perfecţionarea cadrelor didactice în România sau Republica Moldova atrage urmări neplăcute de presiune şi marginalizare a acestora;

3.Prezenţa instituţională a statului român este inexistentă şi extrem de necesară, inclusiv prin proiecte culturale şi educaţionale ambulante, cu o frecvenţă cel puţin anuală, dacă nu în toate satele – cel puţin în centrele raionale din Sudul Basarabiei, unde se pot întruni români din diferite sate din acelaşi raion. Este extrem de oportună o rundă de întâlniri cu intelectualitatea din TOATE satele româneşti, pentru inspectarea LA FAŢA LOCULUI a situaţiei din domeniul educaţional şi cultural, inclusiv cu participarea diplomaţilor români de la Consulatul General al României la Odesa sau Ambasada României de la Kiev, în prezenţa reprezentanţilor mediului asociativ românesc din regiune;

4.Absenţa instituţiilor mass-media în limba română oferă câmp deschis informaţiei în limbile rusă şi ucraineană, inclusiv în detrimentul informaţiei obiective în ce priveşte relaţiile statului ucrainean cu România şi/sau Republica Moldova. Este necesar cel puţin un post de radio local, regional, sau transfrontalier în limba română, având drept public-ţintă şi românii din Sudul Basarabiei, şi care să ofere informaţii obiective inclusiv despre colaborarea trilaterală transfrontalieră în cadrul Euroregiunii „Dunărea de Jos”;

5.Tot mai mult se resimte necesitatea înfiinţării la Ismail – în mijlocul comunităţilor româneşti şi capitală culturală, educaţională şi economică de facto a Basarabiei Istorice – a unui centru cultural românesc, care să acopere din punct de vedere logistic activităţile, evenimente şi resursele mediului asociativ românesc din Sudul Basarabiei, prin găzduirea unui muzeu al românilor autohtoni, a unei biblioteci româneşti, unui studio/redacţie de ştiri în limba română, unei săli de conferinţe/centru educaţional, ş.a., centru cultural care să poată asigura minimul de continuitate a manifestărilor cu impact identitar asupra românimii din zonă;

6.Proverbele româneşti „Omul sfinţeşte locul” sau „omul potrivit – la locul potrivit” sunt valabile atât pentru gazdele Caravanei, cât şi pentru trupele de artişti şi conducătorii acestora. Dacă se doreşte să se facă un anumit lucru – acesta, prin efort, prin insistenţă – se întâmplă. Dacă există reavoinţă – şi aceasta, cu părere de rău, învinge, deşi doar pentru o perioadă scurtă de timp.

7.Multe altele, la care vom reveni, dacă vom fi auziţi la cele mai sus menţionate…

P.S. Criticilor noştri: Celor bravi români, cu merite şi nu prea, care consideră Caravana teatrului şi folclorului românesc din Sudul Basarabiei finanţată din banii contribuabililor români din Ţară, de statul român prin Institutul Cultural Român a fi o promenadă prin Bugeac, un proiect de „cântec, joc şi voie bună…„, în detrimentul unor activităţi „mai esenţiale, cum ar fi lansările de carte românească, omagierea unor personalităţi notorii, etc.„: După această veritabilă expediţie multianuală prin satele româneşti sud-basarabene am constatat cu mare regret, că în scurt timp, cu asemenea tempouri de asimilare a românilor pe care le întreprinde statul ucrainean, nu că ar mai fi cineva în stare să citească o carte în limba română – românii nu vor şti să-şi scrie numele decât în limba rusă sau ucraineană! Doamne fereşte, însă în maxim 5 ani de zile va fi inutil să mai mergem în satele româneşti cu şcoli ucrainizate – copiii – urmaşi ai românilor de altă dată nu vor mai cunoaşte, nu vor mai înţelege şi nici nu vor mai vorbi în limba română!!! Doar prezenţa manifestărilor culturale, proiecte multianuale în limba română mai pot opri din tăvălugul deznaţionalizării acolo, unde încă nu a apucat să macine din conştiinţa naţională. Dacă fiecare bun român şi intelectual pe de asupra, din Odesa sau Sudul Basarabiei şi-ar face datoria (în domeniul la care se şi pricepe, desigur) măcar în jumătate cât face „cântec şi voie bună” Ansamblul „Dor Basarabean” pentru satele româneşti de aici – am fi cu adevărat o COMUNITATE românească, nu doar o populaţie…

P.P.S. Mulţumiri:

•României, prin Institutului Cultural Român şi preşedinţilor acestuia din ultimii ani, pentru asumarea finanţării şi continuităţii acestui proiect inedit la românii din Sudul Basarabiei. Tot aici – personal doamnei Adriana Gae de la Direcţia Românii din Afara Graniţelor şi Limba română, pentru TOT ce a făcut timp de patru ediţii ale Caravanei pentru românii din Sudul Basarabiei şi nu numai;

•Romanian Global News pentru mediatizarea celor patru ediţii ale Caravanei – 2010, 2011, 2012 şi 2015, şi personal domnului Eugen Popescu pentru sprijinul constant al comunităţii româneşti din Sudul Basarabiei;

•Teatrului pentru copii şi tineret „Colibri” din Craiova şi Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea pentru ceea ce fac – TEATRU ROMÂNESC DE CALITATE! ;

•Celor peste 100 de artişti amatori de la Ansamblul Folcloric „Dor Basarabean” din Erdek-Burnu şi personal domnului Viorel Popescu pentru că SUNT BUNI ROMÂNI în Basarabia Istorică şi pentru întreaga activitate din 1994 şi până în prezent, în sprijinul românismului şi a limbii române în Bugeac;

•Celor câteva mii de români din satele noastre din Bugeac, care au venit la spectacole cu mic cu mare, ca să audă odată limba română, să învârte hora românească, să-şi aline sufletul în cântec şi să-şi plângă străbunii în doina de jale… Ne vom reîntâlni neapărat, într-o nouă Horă a Unirii!!!

Anatol Popescu

preşedinte al Asociaţiei Naţional-Culturale „BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa;

iniţiator, coautor şi coorganizator al celor patru ediţii ale Caravanei Culturale ICR în Sudul Basarabiei, Ucraina

12 Mai 2015

REŢETA DE SUCCES

a Caravanei teatrului şi folclorului românesc în Sudul Basarabiei, în CIFRE

•4 ediţii – 2010, 2011, 2012, 2015;

•24 de spectacole în TOATE localităţile cu populaţie majoritară românească din Sudul Basarabiei – 21 de sate din 7 raioane;

•2 teatre de păpuşi – Teatrul Anton Pann din Rm. Vâlcea şi Teatrul „Colibri” din Craiova;

•3 spectacole de păpuşi – „Punguţa cu doi bani„, „Fata babei şi fata moşneagului” şi „Peştişorul de aur„;

•2 spectacole de marionete – „Ciuboţele ogarului” şi Hansel şi Gretel”;

•1 singur Ansamblu Folcloric „DOR BASARABEAN”, cu implicarea a peste 100 de artişti, în ani diferiţi;

•peste 6.000 de spectatori români prezenţi la spectacole;

•mai mult de 5.000 de kilometri de NEdrumuri prin Bugeac;

•4 autocare/ 4 şoferi/ 4 caractere distincte;

•2 tractoare şi 2 buni şi bravi români care ne-au scos, la propriu, din glod;

•2 spectacole sabotate de autorităţi: Frumuşica-Veche/Staroselie (2010), dar recuperat pentru public prin transport cu autocarul în altă localitate, şi recuperat la următoare ediţie în aceeaş localitate; refuzul primarului de a deschide casa de cultură din Babele/Al.Averescu/Oziornoe (2012), spectacolul desfăşurându-se în sala de lupte libere, pe covorul de lupte;

•mii de amintiri frumoase din copilărie;

•zeci şi sute de prietenii legate între români;

•nenumărate lacrimi, gânduri şi emoţii, cu Dor Basarabean de Ţară şi de Neam…

Preluare Romanian Global News