Economia chineză ar trebui să-şi ia avânt la jumătatea acestui an şi să se relanseze, în totalitate, în 2010, datorită unui amplu plan de redresare stabilit de guvern, potrivit portalului belgian de informaţii economice Trends.be.

Această  revenire a celei de-a treia puteri mondiale poate, oare, să stimuleze economia planetei? Nimic nu este mai puţin sigur, potrivit portalului menţionat. Înseninarea atât de aşteptată în furtuna care mătură economia mondială va veni din partea Chinei? În faţa crizei, Imperiul de Mijloc opune rezistenţă. Chiar mai bine, economia sa ar trebui să-şi ia elan din acest an şi să redemareze cu toată forţa în 2010. Cu siguranţă, China nu trece prin furtună. Un raport al Băncii Mondiale, publicat la data de 7 aprilie, prevede că PIB-ul ţării nu va depăşi o creştere de 6,5 % în acest an, faţă de 13 % în 2007 şi 9 % anul trecut. O previziune care se apropie de cea a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), care indică o creştere a PIB-ului din China de 6,3 % în 2009. Cele doua instituţii subliniază totuşi că statistici recente ale economiei chineze lasă să se înţeleagă că ce a fost mai rău a trecut şi că relansarea a început. Astfel, băncile chinezeşti au dat împrumuturi de 2.690 miliarde de yuani (296 miliarde de Euro) în cursul primelor două luni ale anului, pentru a finanţa marile cheltuieli de infrastructură angajate în cadrul planului naţional de relansare. De asemenea, producţia industrială a ţării ia avânt: indicele de cumpărare pentru manageri (PMI) a crescut, în martie, pentru a patra lună consecutiv, la 52,4. În sfârşit, China cumpără din nou materii prime.
Care sunt cauzele acestei rezistenţe? Mai întâi, sectorul bancar chinez nu a fost expus, aşa cum s-a întâmplat cu cel occidental, activelor cu risc ridicat datorită controlului asupra capitalurilor. Mai ales planul colosal de relansare elaborat de guvernul chinez, care mobilizează 4.000 miliarde de yuani (440 miliarde de Euro), adică 12 % din PIB-ul ţării, începe să aibă rezultate. Bazat, în principal, pe investiţii în infrastructură, planul de relansare ar trebui să contribuie cu aproape trei sferturi (4,9 puncte) la creşterea PIB-ului naţional în cursul acestui an, conform Băncii Mondiale. Creşterea Chinei ar trebui să se accelereze în cursul ultimelor două trimestre din 2009, la + 8 % sau + 9 %, conform previziunilor departamentului Economic al Băncii de Investiţii franceze Natixis, ca să se afirme, apoi, în 2010. Anul viitor, creşterea PIB-ului chinez ar trebui să înregistreze + 8,5 %, conform OECD. Pentru Banca Mondială, „datorită Chinei, creşterea în ţările în curs de dezvoltare din Asia de Est şi din zona Pacificului va fi cea mai rapidă din toate regiunile lumii”. Economia chineză ar trebui, astfel, „să redemareze cu toată forţa în 2010 şi să contribuie la stabilizarea regiunii, chiar la vindecarea acesteia”, asigură instituţia. Brusca revenire a economiei chineze, a treia economie la nivel mondial, constituie, de asemenea, o undă de speranţă pentru economia mondială? Oare, poate China să relanseze, singura, creşterea planetei? Din nefericire, nu, este de părere portalul belgian. Desigur, avântul producţiei industriale chineze este o „veste bună” pentru economiile care fac comerţ cu Imperiul de Mijloc, afirmă Edgardo Torija-Zane, economist la Natixis. China îşi va mări, într-adevăr, cererea de materii prime.
Avântul economiei chineze poate, cu siguranţă, să reprezinte un „catalizator” al relansării mondiale, afirmă Laurence Bonne, economist-şef la Barclays Capital, dar cu condiţia ca ea să fie însoţită de o redemarare a economiei americane, datorită planului amplu de relansare bugetară elaborat de Guvernul Obama. Singură, economia chineză are un impact limitat. Mai întâi, pentru că  aceasta este relativ închisă. Ponderea ei în importurile mondiale nu era decât de 6,5 % în 2007. Apoi, pentru că ponderea Chinei în economia mondială nu este atât de importantă precum cea a marilor economii occidentale. China nu deţinea decât 7 % din PIB-ul mondial, în 2008, comparativ cu 23 % pentru Statele Unite şi 32 % pentru Uniunea Europeană. „Consumatorul mediu chinez nu poate să înlocuiască consumatorul mediu american în ceea ce priveşte coşul zilnic şi puterea de cumpărare”, subliniază Laurence Boone. Cu atât mai mult cu cât relansarea consumului nu
s-a realizat în China. În pofida marilor proiecte de infrastructură care vizează menţinerea locurilor de muncă, şomajul rămâne la un nivel foarte ridicat. Conform Ministerului chinez al Agriculturii, 20 de milioane de lucrători rurali (15 % din total) şi-au pierdut locul de muncă de la începutul anului. Din cele 70 de milioane de lucrători migranţi plecaţi în zonele rurale la sfârşitul lunii ianuarie, 80% (56 milioane) s-au întors la oraş. Dintre aceştia, 11 milioane nu şi-au mai găsit de lucru. Această plagă a şomajului, amplificată de inexistenţa măsurilor de asistenţă socială, nu incită consumatorul chinez să cheltuiască. Rata de economisire în China este dintre cele mai ridicate din lume. „Nu se poate conta pe economia chineză pentru relansarea economiei mondiale”, conchide Françoise Lemoine, economist la Centrul de cercetare în domeniul economiei internaţionale (CEPII). În schimb, ea poate evita ca economia internaţională să nu se afunde şi mai mult. (A.G.)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.