Clujenii din blocurile construite ilegal pe strada Fabricii strigă cu disperare: Ne-am săturat!

Ajunşi efectiv la capătul răbdărilor, zeci de clujeni care locuiesc în blocurile de pe strada Fabricii 65-67 au ales încă o dată calea presei, ca singura speranţă, după ce ani de zile s-au simţit efectiv batjocoriţi de cei implicaţi în acest proiect imobiliar controversat. Nemulţumirea lor? Proprietarul terenului vrea să îi evacuze din imobil şi încă trăiesc în condiţii inumane – un trai pe care nu şi l-au dorit şi care se pare să nu mai aibă final.

De blocurile construite de Traian Onuc (fost Floarea Ianson) din Cluj-Napoca de pe străzile Fabricii si Miko Imre s-a scris mult. După cum se ştie, ţeparul a vândut apartamente în construcţii ilegale ce aveau ca destinaţie spaţii de birouri, dar ce-i mai rău este că a vândut acelaşi apartament la mai mulţi clienţi, prin tranzacţii efectuate pe o perioadă de aproximativ cinci ani. Onuc a fost arestat, apoi a fost eliberat sub control judiciar, stare în care este judecat şi cercetat în mai multe dosare. Însă, de la arestarea lui, blocurile au căzut pe umerii părţilor vătămate, forţându-i mai mult sau mai puţin să îşi rezolve haosul în care s-au trezit intraţi fără ştirea lor. Situaţia acestor oameni nu e nici pe departe de a fi rezolvată.

Au intrat ca orbii în această situaţie

În 2011, Traian Onuc a încheiat un contract de asociere în participaţiune cu societatea Sturz Construct SRL, administrată de Vasile Sturz şi fiul Samson Florin Sturz. Firma deţinea terenul, o autorizație de construire şi un credit ipotecar. Onuc s-a angajat să achite în numele firmei ipoteca şi să edifice construcţia, urmând ca la final, lui Onuc să-i rămână clădirea şi terenul, mai puţin o suprafaţă de 200 mp ce revenea firmei în imobilul construit. Au început să construiască şi a au început să vândă apartamente încă din anul 2011. Cei ce au cumpărat apartamente susţin că Onu ”construia puţin câte puţin în fiecare an, mai mult de ochii clienţilor, să arate că este mişcare pe şantier”.

În 2013 expira contractul de asociere dintre cele două părţi, dar vânzările şi micile lucrări la şantier nu sunt sistate. Din contra, Onuc a continuat să vândă, cu antecontracte, neinformând oamenii de existenţa unei asocieri între el şi Sturz Construct, nemenţionând existenţa unei ipoteci. Oamenii nefiind sfătuiţi corespunzător nici măcar de către notarii la care s-au încheiat actele, fiind chiar cazuri în care aceştia au reuşit să încheie antecontracte fără să arate oamenilor actele ce stau la baza antecontractelor.

Dar povestea continuă, în 2015, când o fărâmă de omenie parcă loveşte, şi Traian Onuc încheie un nou contract de asociere în participaţiune cu firma în cauză, de această dată firmă revendicând 400 mp şi menţinând clauza că în caz de nerespectare a obligaţiilor Onuc pierde orice drept asupra clădirii, imobilul revenind în totalitate firmei Sturz Construct. S-a obţinut şi prelungirea autorizaţiei, şi Onuc a pus cărbuni pe foc şi a construit cum n-a mai construit. Parcă voia să-i împace pe toţi şi să fie pe plac la toţi, poate de aceea construia pereţi interiori unde doreau clienţii, nu unde erau pe schiţă. Iar cum el avea mai mulţi clienţi pe acelaşi apartament, era nevoit să mute pereţi după doleanţele fiecăruia, ca nu cumva să afle unul de celalalt.

Tot în 2015 se mai încheie un act adiţional la contractul de asociere în participaţiune  prin care firma Sturz Construct îi recunoaşte lui Onuc antecontractele încheiate şi îi permite oficial să încheie antecontracte de vânzare-cumpărare către terţi cu menţiunea respectării celor 400 mp. Cu asta, Onuc a prins curaj şi a vândut şi-n stânga şi-n dreapta. Astfel, imobilul de pe strada Fabricii capătă o atmosferă ca de piaţă alimentară, unde clientul este şeful. Cum vrea apartamentul, mai mare, mai mic, mai la nord sau poate cu vedere mai frumoasă; şi pe cât de puţină încredere inspiră tânărul constructor, pe atât de mult contrabalansa încrederea în justeţea notarului, şi uite-aşa vindea Onuc, zi-lumină. Dar faima nu i-a fost lungă, că prin aceeaşi perioadă a izbucnit şi presa, încercând să-l deconspire şi să facă ceea ce trebuia notarul să facă şi să informeze societatea de ce fel de afaceri face Traian Onuc.

Clienţii ajunşi în situaţii disperate

În această situaţie cei ce intraseră deja în “hora” au început să încerce să-şi asigure investiţia aşa cum au putut. Şi-au montat uşi, cel mai adesea din fonduri proprii şi au lipit afişe pe uşi cu menţiunile de “proprietate privată” şi un număr de contract. Se adoptase chiar metoda zgârierii uşii cu numele şi numărul proprietarului, căci ajutorul lui Onuc, Pavel rupea biletele ca să nu se afle, şi şeful să-şi facă treaba în continuare. Din acest moment a început “socializarea” din bloc, au început să se cunoască între ei oameni care au cumpărat acelaşi apartament. Probabil cam pe acum au început să apară şi primele plângeri penale împotriva lui Floarea.

În vara lui 2015 primăria observa ca proiectul de la adresa Fabricii 65-67 nu este respectat şi dispune într-un final sistarea lucrărilor şi închiderea şantierului. Lucru care nu s-a întâmplat şi Ianson a continuat să ridice clădirea. Toamna lui 2015 a prins blocul locuit, iarna însă nu, căci a îngheţat apa în conductele din bloc, pentru că Onuc nu s-a obosit să conserve clădirea pe cât s-a obosit să o vândă. Cu greu însă, a trecut şi iarna, iar clienţii tot veneau. Era un amalgam parcă desprins din Caragiale, de clienţi noi cu ochii plin de speranţe şi clienţi vechi care treceau periodic să verifice dacă uşa montată de ei mai este acolo unde au lăsat-o. Se pare că nu s-au ciocnit pe hol mulţi dintre ei, pentru că au continuat să apară proprietari, chiar la etaje care nici pe hârtie nu existau, şi cu atât mai puţin în teren.

Cândva, în derularea actelor, Onuc achita ipoteca, ceea ce ar fi însemnat trecerea terenului în proprietatea lui, dar acest lucru nu se întâmpla.

În primăvara lui 2016 clădirea începe să prindă contur, sau mai exact pereţi exteriori, în proporţie de 70%; dar, în tot vuietul presei, Floarea este arestat preventiv două luni.

Ce se întâmplă acum cu blocul, sau cu oamenii, sau cu actele?

Deja se mutaseră câteva familii, iar altele erau pe cale să se mute, căci decât sub jugul chiriei, mai bine sub praful şantierului cu speranţa că nu mai are să fie mult de construit. Pentru ei, şi toţi cei care au investit în acest bloc, abia atunci a început adevărata luptă. Traian Onuc a dispărut lăsând blocul pe punctul de sistare de la utilităţi pentru neplată, deşi el taxa locatarii pe curent electric, la ultimul nivel a lăsat montaţi o mulţime de popi metalici ce susţin cofrajul pentru turnarea plăcii pentru etajul cinci; deşi în autorizaţie nu există, iată că în teren îşi găsea uşor locul acest etaj. Pe punctul de a rămâne fără utilităţi şi cu riscul de a fi loviţi de un pop metalic ce putea oricând să cadă de pe bloc, posesorii de apartamente au început sa descâlcească situaţia creată de Onuc. Astfel oamenii au început să afle diverse informaţii utile, unii nici nu ştiau de existenţa contractelor de asociere în participaţiune sau de existenţa Sturz Construct, sau de nerespectarea autorizaţiei, sau de escrocheria făcută de către notari. Încet, încet s-a aflat şi de ordinul de sistare a lucrărilor. S-a format un comitet cetăţenesc, care a mers şi a stabilit legături, fie la utilităţi, fie la instituţiile publice, fie la poliţie; peste tot pe unde a fost nevoie. S-au mobilizat oamenii şi au curăţat mizeria creată de proasta organizare a şantierului lui Floarea, curăţând tone întregi de deşeuri din construcţii şi de deşeuri menajere ce se aflau în jurul blocului.

Au încercat colaborarea şi cu Sturz Construct, care nemulţumit că Onuc nu i-a respectat cei 400 mp a ridicat pretenţia achitării din partea locatarilor a unei sume de 400.000 euro în schimbul cedării cotelor părţi de teren către locatari şi implicit a recunoaşterii proprietăţii lor; ameninţând că în caz contrar firma va revendica întregul imobil, va sista utilităţile, îi va evacua pe toţi din apartamentele lor, forţându-i să plece şi să renunţe la investiţia lor, lăsând firmei blocul liber şi gata de revânzare. Aşa că de pe mâna unui escroc, oamenii au căzut pe mâna altuia. Desigur că s-au făcut acţiuni în instanţa, s-au făcut şi plângeri, s-a făcut tot ce se putea face.

”Suntem disperaţi”

Teroare nu s-a terminat. Vasile Sturz şi Samson Florin Sturz sunt neatinşi de justiţie şi continuă să aibă pretenţii şi vor să îi evacuze pe cei ce au cumpărat un apartament în imobilul ilegal pe care Onuc l-a ridicat.

”Am ajuns din nou într-o situaţie dificilă. Proprietarii terenului, Vasile şi Florin Sturz vor să ne evacuze din imobil. Iniţial, ne-a tăiat curentul, noi mergând la Electrica încercând să rezolvăm problema. Când a găsit soluţia, şi anume, am trecut apa pe numele nostru chiar dacă am suportat costuri financiare uriaşe, cei de la primărie nu ne-au aprobat dosarul acum când am luat generatoare electrice şi încercăm să trăim decent ca să nu pierdem ceea ce am investit majoritatea care locuim în imobil – suntem 60 de familii şi am investit câte 30.000 euro fiecare. Acum, proprietarul terenului ne ameninţă cu evacuarea şi a sistat apa, deoarece dânsul ar fi plătit branşamentul. Împotriva acestuia au fost depuse suficient de multe plângeri penale, iar autorităţile nu reacţionează, lăsându-l să îşi facă demersurile pentru a ne evacua ilegal. Suntem disperaţi şi ne-am săturat să trăim în aceste condiţii!”, ne-a relatat un clujean ce locuieşte în blocul de pe strada Fabricii.