La sfârșitul anului trecut, Curtea de Apel Alba Iulia s-a sesizat din oficiu și a decis să ceară Înaltei Curți o hotărâre pentru dezlegarea unei chestiuni de drept cu privire la completele specializate în cauze de corupție. Solicitarea a pornit de la dosarul în care este judecat Rareș Pop, fostul șef al ISCTR Cluj. Cele două chestiuni de drept sunt următoarele:
”1. În interpretarea art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, se poate considera că judecătorul de la instanța de fond care, anterior, a fost desemnat titular al unui complet specializat pentru judecarea cauzelor de corupție, iar ulterior colegiul de conducere a instanței nu l-a desemnat într-un complet specializat, este competent să judece cauze de corupție repartizate în perioada în care nu a fost desemnat prin hotărârea colegiului de conducere ca titular al unui complet specializat, în condițiile în care, în perioada respectivă, niciun complet al secției penale a instanței respective nu a fost desemnat pentru a judeca cauze de corupție?
În ipoteza unui răspuns negativ, care este sancțiunea în acest caz, nulitatea relativ sau nulitatea absolută?”.
Înalta Curte de Casație și Justiție va decide în 28 aprilie asupra interpretărilor Curții Constituționale.
”Formal, se solicită o interpetare a dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000. Or, textul de lege respectiv – care prevede că ”pentru judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie complete specializate” este suficient de clar, mai ales în condițiile în care Curtea Constituțională a României a pronunțat decizia nr. 417/2019 în care s-a examinat pe larg și s-a pronunțat atât cu privire la noțiunea de ”complet specializat”, cât și cu privire la noțiunea de ”judecător specializat”, ambele cu referire la judecarea, în primă instanță, a cauzelor prevăzute de Legea nr. 79/2000.
Din această perspectivă, se constată că instanța de trimitere solicită Inaltei Curți de Casație și Justiție ”explicații suplimentare” ori ”lămurirea considerentelor” deciziei Curții Constituționale, competență care nu poate aparține altei instanțe de drept comun, inclusiv instanței supreme”, se arată în raportul asupra chestiunii de drept supuse judecății.
