Cearta în familia USL nu a atins cote chiar paroxistice, deocamdată coaliţia nu se destramă, dar reproşurile prin televiziunile afiliate curg dintr-o parte în alta. Principalul combatant este aşa-numitul continuator al dinastiei Brătienilor, adică Crin Antonescu. Aproape fiecare măsură pe care o doreşte Victor Ponta, ca ministru interimar al Justiţiei, apoi Guvernul, cum ar fi taxa de solidaritate prin care se propune impozitarea suplimentară a salariilor bugetarilor şi a angajaţilor de la firmele de stat sau având capital majoritar de stat, ce depăşesc baremul de 1000 de euro, cu 10 sau 16%, este zgomotos contestată de marele retor, care place aşa de mult unora cere se consideră de dreapta.
De mai multe ori am scris că Victor Ponta nu poate fi pus pe acelaşi plan cu partenerul din PNL. Oameni remarcabili, atât ca politicieni, cât şi universitari, ca Ioan Rus sau Vasile Dâncu, au avut aceeaşi opinie, aşa că nu îmi arog nici un merit că am încercat să promovez această idee, care se pare că primeşte o confirmare. Premierul, deşi tânăr, unul din cei mai tineri din Europa, este cu siguranţă mai echilibrat decât colegul liberal. Din păcate, nici Victor Ponta nu păcătuieşte prin consecvenţă în antamarea acţiunilor, dar nu înregistrează atâtea derapaje cât preşedintele Senatului.
Mi se pare că, după experienţa nefericită din vara trecută, domnul Ponta nu mai nesocoteşte impactul acţiunilor Guvernului român asupra Europei şi a Statelor Unite. Infatuarea fără margini a lui Antonescu se dovedeşte dintr-un singur episod care l-am luat, la întâmplare, din multe altele, care sunt similare. Domnul preşedinte Antonescu îi impută ritos lui Ponta că este de părerea lui Băsescu, atunci când spune că nu au fost la referendum suficienţi electori pentru demiterea preşedintelui. Acesta este purul adevăr. Antonescu se face că uită că legea prin care s-a stabilit că este necesară prezenţa la referendum a mai mult de jumătate din cei înscrişi pe listele electorale, a promulgat-o chiar el, pe vremea când era preşedinte interimar. Mai mult, liderul imprevizibil a declarat că deşi nu îl consideră pe Băsescu preşedinte legitim, totuşi este unul legal şi că are cu dânsul relaţii instituţionale. Încurcate mai sunt dificultăţile semantice în interpretarea cuvintelor pentru profesorul de istorie. Cert este însă faptul că, în sondajele de opinie, Antonescu este cu mult în urma lui Victor Ponta. În locul lui Antonescu, l-aş prefera ca preşedinte chiar pe bucureşteanul cu autostrăzi suspendate (Sorin Oprescu), fiindcă mi se pare un om mai rezonabil şi care pricepe ceea ce se întâmplă pe plan extern.
Ştiind că, fără sprijinul PSD în 2014, nu are şanse să ocupe fotoliul de la Cotroceni, Antonescu a mai declarat că de aceea s-a aliat cu PSD, ca să îi redea României demnitatea naţională, dând să se înţeleagă că nu doreşte ca ţara noastră să mai fie la remorca Uniunii Europene. Demnitatea naţională se câştigă şi se menţine cultivând relaţii de amiciţie cu aliaţii fireşti ai României. Fără aceştia, nu se înfăptuia România Mare, din care s-a păstrat cea mai mare parte şi în zilele noastre. Este cert că dacă Antonescu se va rupe de PSD, atunci acesta va trebui să îşi aducă aminte de angajamentul luat în Parlamentul României, când a declarat că se va retrage din politică dacă nu-l va debarca pe Băsescu de la Cotroceni în urma referendumului. Băsescu a rămas, dar pe Antonescu îl vor obliga să se retragă cei din propriul partid şi aliaţii actuali din PSD.
Până la urmă, numirea procurorilor din structurile de conducere se va realiza, deoarece politica este arta posibilului, iar mecanismul compromisului este singurul care permite funcţionarea statului. Fără o înţelegere Băsescu-Ponta, această restanţă-deficienţă ce se înregistra în funcţionarea statului de drept nu avea cum să se realizeze, dar ce le pasă unora de interesul naţional, mai importantă este pentru aceştia ambiţia neproductivă şi orgoliul.
Când vezi ce se întâmplă în România, nu poţi să-ţi pui mari speranţe în viitor, sau, cum spunea actualul liberal şi fostul şef de guvern ţărănist, nu ai cum să vezi luminiţa de la capătul tunelului. El a sperat că o va vedea cândva, dar în timpul guvernării lui nu i-a reuşit proiectul.
De fapt, apropo de controversele din USL, viaţa politică este în degringoladă, atât în Franţa, cât şi în Spania. Apropo de sora noastră cea mare, corupţia din guvernul preşedintelui Hollande a făcut ca şi acolo să se simtă nevoia unei Agenţii Naţionale de Integritate. Pe de altă parte, şi fostul preşedinte Sarkozy este pe cale de a fi trimis în judecată pentru finanţarea ilegală a campaniei electorale. Nu rămâne domnul Năstase singur. Nicăieri nu este bine în lume, se spune despre criza economică că va mai dura vreo 7 ani, dar subsemnatul mai aştept primăvara.
Adrian Man
11.04.2013
