Cosmar pentru soferi

Traficul infernal i-a transformat pe şoferi în animale care stau la pânda preocupaţi să nu le taie cineva calea, să nu se bage altul în faţa lor, să fenteze cât mai repede, alţii mai vitezomani chiar încalcă regulile şi intră în depăşiri riscante, unde această manevră este interzisă. Şi uite aşa se ajunge la pierderea oricărei urme de respect pentru colegii de trafic şi pentru poliţiştii care supraveghează şi care dirijează circulaţia, de multe ori cei cu paleta de prioritate sau nu, mai mult încurcă circulaţia decât să o descurce.

Aglomeraţie infernală

La ieşire din Bistriţa spre Cluj sau Mureş, pe lângă combustibilul de care trebuie să dispună şoferii, aceştia trebuie să aibă multă răbdare. Adică, pentru a ajunge de pe pasarela nouă a oraşului până în Viişoara este nevoie de cel puţin o jumătate de oră. Se lucrează la drum şi şoferii sunt nevoiţi să aştepte zeci de minute pentru a face câţiva metri. Se merge foarte încet, sau mai bine zis se stă mult, când se circulă este vorba de o deplasare de unu doi metri sau mai puţin până a reuşi să depăşească drumul de care se presupune că va fi finalizat în circa o lună.

Sute de maşini blocate, cozi infernale, căldura, praf, utilaje şi muncitori – acesta este “tabloul" fiecărei zile . Cele două ieşiri din oraş spre Mureş sau Cluj – cea “oficială” de pe DN 17, dar şi cea de la Sigmir, sunt luate cu asalt de numeroşi muncitori care lucrează de zor fie la reabilitarea drumului, fie la “peticirea acestuia”.

Indiferent de calea pe care o alegi, trebuie să te înarmezi cu răbdare pentru a răzbi în trafic. DN 17 a intrat în reabilitare odată cu încălzirea vremii şi până la ieşire din Viişoara există trei porţiuni în care drumul este îngustat şi se circulă pe o singură bandă. Chiar dacă angajaţii firmei care reabilitează acest tronson, ajutaţi de poliţiştii comunitari, încearcă să dirijeze traficul, şoferii sunt nevoiţi să stea zeci de minute blocaţi în maşini. În afara drumarilor, şoferi mai au "de luptat" şi cu căruţaşii care circulă nestingheriţi pe mijlocul carosabilului fără să le pese de cozile care se întind pe kilometri întregi în spatele lor.

Deşi mai multe gropi, uni şoferi aleg varianta Blăjeni

Chiar dacă şi pe varianta Sigmir, Blăjeni, Şintereag se lucrează, unii şoferi o aleg, avantajele fiind economisirea timpului şi a combustibilului, deoarece drumul e mai scurt cu circa 8 km, dar nu se stă la fel de mult ca în Viişoara, circulaţia nu e la fel de intensă, iar cozile sunt mai scurte.
Psihologii dau diverse soluţii şoferilor pentru a-şi menţine cumpătul în condiţiile date – postul de radio preferat, muzica preferată, o discuţie cu cineva sau organizarea agendei. Autorităţile însă par să rămână indiferente la aceste probleme. Cu toţii ne gândim că ar trebui să se autosesizeze în cazul încurcăturilor din trafic, mai ales ca mulţi bolnavi mor pe capete pentru ca nu ajung la timp ambulanţele la ei şi cu ei la spitale. Ciudat este că marile oraşe ale lumii au găsit soluţii pentru aceste probleme.

În România şi şcolile de şoferi au o mare vină în ceea ce priveşte modul de a conduce a şoferilor începători. Cu toţii am văzut de nenumărate ori maşinile şcolilor de şoferi gonind cu viteză mare atât în afara oraşelor, cât şi în oraşe, dar faptul interesant este că nu instructorul era la volanul maşinii, ci elevul. Bazându-se pe pedalele duble, instructorii nu se gândesc la lipsa de experienţă a viitorului şofer şi le dă voie să facă astfel de lucru. Oare cum va conduce acea persoană când va fi singură în maşină, dacă la şcoala de şoferi merge şi cu 100km/oră? Cred că nu ar mai trebui să ne întrebăm de ce este în continuă creştere numărul accidentelor rutiere cu şoferi începători!

Soluţii pentru combaterea traficului

Combaterea unei astfel de situaţii se face cu ajutorul autorităţilor din marile oraşe ale lumii unde au pus la punct un sistem de transport în comun, reguli de circulaţie extrem de dure şi o educaţie rutieră solidă a şoferilor.

De exemplu, la Londra, pentru a degaja traficul rutier, autorităţile au luat câteva măsuri concrete: circulaţia pe artere cu sens unic, semafoare care nu te ţin pe loc mai mult de 20, 30 de secunde şi sancţiuni drastice pentru şoferii indisciplinaţi. În plus, în zonele aglomerate din centrul Londrei, în zilele lucrătoare, se aplică taxa de congestie de 12 euro.

Parisul este unul dintre cele mai aglomerate oraşe europene. Aici au fost instalate cu câţiva ani în urmă puncte unde se închiriază biciclete contra sumei de un euro pe zi, sau cinci euro pe săptămână. Un succes foarte mare îl au bicicletele şi la Amsterdam, Berlin, sau în oraşele spaniole. Acest mijloc de transport nu numai că eliberează traficul rutier, dar nici nu poluează. Dar la noi în judeţ, situaţia e altfel, tot mai puţine persoane sunt observate circulând cu bicicleta, deoarece este considerată o ruşine, vorba vine” nu are bani de maşină”, dar trăim cu speranţa că aceste concepte odată şi odată se vor schimba şi la noi în ţară.

În capitala Japoniei, Tokyo, sistemul de transport în comun este foarte bine pus la punct. În acelaşi loc există staţie de metrou, metrou de suprafaţă şi tren de mare viteză. Toate vin la interval de cel mult două minute. În plus, în oraşul cu cea mai mare densitate de locuitori pe metrul pătrat, chiria pentru un loc de parcare costă 600 de lei lunar şi nimeni nu îşi poate achiziţiona maşină dacă nu face dovada că are un loc de parcare, iar şcoala de şoferi durează şase luni, se termina cu trei examene şi costa peste 6.000 de lei. În nici una din aceste capitale aglomerate nu se întâlnesc maşini parcate pe una sau mai multe benzi de circulaţie ale marilor artere aşa cum întâlnim de cele mai multe ori pe străzile din România. Cine este de vină pentru zecile de ore petrecute în trafic de şoferii români? Poate numai lipsa de implicare a autorităţilor şi educaţia şoferilor.

Delia Hriţuleac