După deschiderea secţiilor externe ţesut-cusut ale Şcolii Populare de Arte „Tudor Jarda” Cluj-Napoca de la Căşeiu, Bedeciu şi Cluj-Napoca, a venit şi momentul inaugurării celei de la Răchiţele, comuna Mărgău. Vineri, 14 octombrie, Căminul Cultural din localitate era îmbrăcat în haine de sărbătoare, la fel şi sătenii, care – de la mic la mare – purtau hainele moştenite din moşi-strămoşi, sau ţesute mai recent de meşteri renumiţi din zonă. În ton cu straiele celor prezenţi, tocmai pentru fi admirate, inaugurarea a debutat cu paradă a portului popular, care s-a desfăşurat pe uliţele satului – după care participanţii s-au mutat în impozantul cămin cultural, pentru a participa la celealte puncte prevăzute în program. Acestea au fost: prezentarea cursanţilor; vernisajul expoziţiei itinerante de pictură „Iubesc Clujul!”; momentul folcloric susţinut de cursanţii secţiei de muzică populară Cluj-Napoca şi jocul popular cu Grupul „Muguraşii” din Răchiţele, instructor Daniel Rusu. Amfitrionii spectacolului au fost Grigore Sâmboan, interpet de muzică populară şi referent cultural al Şcolii de Arte Tudor Jarda, împreună cu absolventa Şcolii de Arte, Cristina Maria Mihuţ, promotor al culturii şi tradiţiei zonei, după principiile pe care Şcoala de Arte încearcă să le implementeze, peste tot, în rândul cursanţilor săi.
Şi, pentru că „vedeta” zilei a fost Măria Sa costumul popular, Grigore Sâmboan a menţionat, printre altele: „Costumul popular este o istorie a satului, un pas esenţial în păstrarea istoriei locale şi niciodată nu e prea târziu să înveţi să coşi cămăşi tradiţionale, aşa cum se va întâmpla aici, la Răchiţele”. Cristina Maria Mihuţ, vorbind despre istoricul costumului popular în zonă, a mărturisit şi ea următoarele: „Pe 24 iunie 2016, de Ziua Universală a Iei, am sărbătorit pentru prima dată cu întreaga planetă ia. Cu drag cred că vă amintiţi momentul organizat în cadrul bisericii, alături de un impresionant sobor de preoţi din cadrul cercului preoţesc Călata. Atunci, la fel ca şi acum, părintele Teodor Boc a fost alături de noi pentru a ne asigura de tot sprijinul în derularea unui proiect pe termen lung: reconstrucţia costumului popular de Mărgău de dinainte de 1940”. După ce şi-a mărturisit bucuria că aşezarea pe care-o păstoreşte are ca partener cultural Şcoala de Arte din Cluj-Napoca, părintele a „pasat”, cu modestie, meritele legate de păstrarea folclorului din zonă spre soţia sa, Marioara Boc, fostă directoare a şcolii. Aceasta, conform spuselor Cristinei Maria Mihuţ, a înfiinţat în 1979 un Grup vocal-folcloric, intitulat „Răchiţele”, care prin activităţile sale a păstrat costumele populare vechi, obiceiurile din viaţa satului, prin participarea la concursurile artistice (cântece populare, colinde, dansuri populare tradiţionale, etc.), unde au obţinut numai locuri fruntaşe. Apoi, pentru că viaţa aspră a muntelui i-a determinat pe mulţi locuitori ai satului să migreze spre alte zone ale ţării, acesta şi-a încetat activitatea – pentru ca în anul 2006 să renască, tot sub îndrumarea sa, desigur cu alţi membri. Preluând microfonul, profesoara Marioara Boc, subliniind valoarea inestimabilă a portului zonei, a vorbit la început despre oamenii ei, cu care a reuşit performanţe deosebite în urmă cu peste 30 de ani: „Oamenii de prin partea noastră nu au voci extraordinare, dar prin grija lui Dumnezeu copiii noştri îşi uneau în aşa fel vocile încât luau întotdeauna numai locuri importante la concursurile la care participam”. Şi, în semn de preţuire pentru activitatea sa de 37 de ani depusă în slujba folclorului românesc, „elevii” săi i-au acordat, emoţionaţi, o diplomă de onoare, primită cu lacrimi în ochi de aceasta.
A urmat speech-ul instructorului secţiei al d-nei Elvira Gavriş, „academician al artelor populare” – titlu primit din partea Academiei Artelor Tradiţionale de la Sibiu, care şi-a exprimat surprinderea şi totodată încântarea în faţa costumelor tradiţionale ale zonei, făcând apoi şi prezentarea celor 15 cursante ale sale. Apoi a precizat: „Pe lângă cursurile de cusut-ţesut vom avea şi alte activităţi culturale: şezători, întâlniri cu alte şcoli de arte din ţară, întâlniri la sediul nostru din Cluj-Napoca, în cadrul „Joii Artelor”.
„Ce-aş putea să mai spun, acum când i-aţi cunoscut pe majoritatea protagoniştilor serii, decât că îi veţi cunoaşte şi pe alţii de-a lungul cursurilor ce se vor desfăşura aici. Rolul meu a fost să-I ascult pe toţi şi să-i ajut să conlucreze la un proiect atât de frumos cum e acesta”, a declarat, în încheierea primei părţi a inaugurării Secţiei externe a Şcolii de Arte, Vasile Corpodean, managerul instituţiei.
A urmat spectacolul folcloric, susţinut de cursanţi şi absolvenţi ai claselor de canto muzică populară a Şcolii de Arte, urmărit cu interes de cele câteva sute de spectatori, entuziaşti, prezenţi în sala Căminului Cultural. Au încântat, minute în şir, publicul: Dana Secheli, Alexandra Vereş, Arlesiana Agrijan, Andrei Bonţe, Ovidiu Fărcaş, Cătălin Muntean, Ioana Budae şi Grigore Sâmboan, acompaniaţi de taraful „Vatră de Dor” – alcătuit din Marius Moldovan, Rareş Rusu, Vasile Chiorean şi coordonaţi de Iancu Pop. După recitalul clujenilor a venit vremea micuţilor „jucăuşi” ai lui Daniel Rusu, instructor în teritoriu şi absolvent, la rândul său al Şcolii de Arte, cel care a iniţiat până la această oră generaţii de iubitori ai jocului popular din zonă. Aceştia au entuziasmat, la rândul lor, asistenţa prin prestaţia lor, smulgând aplauze la scenă deschisă.
După căderea cortinei, în timp ce publicul degusta pancove, pălincă şi sucuri naturale din con de brad şi afine, d-na Elvira Gavriş ne-a făcut câteva mărtruisiri suplimentare, legate de nou-înfiinţata secţie ţesut-cusut de la Răchiţele. „Cursurile vor începe, efectiv, pe 21 octombrie cu un număr de 15 cursante – majoritatea din sat şi din comuna Mărgău, dar şi una din Bucureşti, pe care o cheamă de acolo, de departe, pământul natal! Ea va veni special, de la Bucureşti, la fiecare curs al nostru şi sper să ajungem să valorificăm – împreună cu ea şi cu celelalte cursante – uimitoarea bogăţie de motive populare din zonă. Caracteristică în Răchiţele şi în împrejurimi am putea spune că este cămaşa cu „ciupag” , adică având cusătura pe muchia pliurilor la gâtul cămeşii, mâneca foarte largă, strâmtă deasupra cotului, cu „şire” verticale pe mânecă, de la gât până la încheietura mâinii. E o zonă conservatoare în privinţa costumului popular, iar modelele de aici sunt foarte vechi, unice. De aceea dorim să le reconstituim şi să le arătăm lumii în adevărata lor valoare, practic să le salvăm de la dispariţie”, a mărturisit expertul Şcolii de Arte Cluj-Napoca.
