Cum a dispărut teza de doctorat a lui Florian Coldea

Teza de doctorat a fostului general Florian Coldea, intitulată „Managementul schimbării în serviciile de informații“, a dispărut de la Biblioteca Națională a României, sub pretextul împrumutării sale către o altă instituție a statului.

• Coldea își șterge urmele. Misterioasa dispariție a tezei de doctorat a generalului SRI

Îndrumătorul de doctorat al lui Coldea a fost Gabriel Oprea. Despre acest caz straniu a vorbit pentru romanialibera.ro fostul director interimar al Bibliotecii Naționale, Octavian Gordon.

RL: Domnule director, cum ați sesizat acest incident?

Octavian Gordon: Pentru mine nu există nicio miză politică, nici vreo aversiune a mea împotriva domnului Coldea sau împotriva sistemului pe care dânsul, eventual, îl reprezintă. În perioada cât am fost director interimar, totul a pornit de la nevoia de a pune în ordine situația din interiorul Bibliotecii Naționale, atât în Depozitul Legal al acesteia, cât și în alte sectoare de activitate.

În septembrie 2016 a fost angajată ca șef al serviciului Depozit Legal doamna Ileana Șerbănescu. În primele ei zile de activitate, cineva a făcut o solicitare pentru accesul la teza de doctorat a lui Florian Coldea. În acel timp, în ciuda reglementărilor legale, se permitea accesul liber la tezele de doctorat din acest fond intangibil. Doamna Șerbănescu a venit să-mi spună că a primit o solicitare pentru o teză de doctorat și că această teză de doctorat lipsește. I-am răspuns că o vom căuta, că o vom găsi, trebuie să fie pe undeva. Doamna Șerbănescu mi-a mai spus că e foarte grav că se permite accesul public la aceste teze de doctorat. Am pus cap la cap articolele de lege și am văzut că din fondul intangibil nu ai voie să scoți pentru public decât dacă mai ai un exemplar – din câte știu, este o reglementare valabilă în toate bibliotecile naționale din lume. Motiv pentru care, pentru cărți, legea a prevăzut ca orice editură să trimită către biblioteci șapte exemplare, dintre care unul se pune la dispoziția cititorilor, unul se duce la Depozitul Legal, iar celelalte merg la alte biblioteci.

Dar în cazul tezelor de doctorat, de la CNATDCU venea un singur exemplar, care se ducea automat în fondul intangibil. După exemplarele din acest fond, în orice bibliotecă națională se fac copii sau fotocopii digitale, iar aceste copii se pun la dispoziția tuturor. Nicio bibliotecă națională nu-ți dă accesul direct la document, ci îți dă fotocopia, atunci când nu există decât un singur exemplar.

Doamna Șerbănescu auzise de Florian Coldea, dar nu știa exact cine este, iar eu știam numai din presă. Faptul că lipsea tocmai teza lui de doctorat m-a alarmat. Am făcut o anchetă administrativă. Nu am descoperit în arhiva registraturii Bibliotecii Naționale niciun document de transfer al acestei teze.

Fotocopii găsite pe un raft, după declanșarea anchete

În zilele următoare, în biroul doamnei Șerbănescu s-au găsit, nu știu cum – așa, cumva uitate sus, pe un raft, niște fotocopii după o cerere adresată către Biblioteca Națională de Biblioteca Universității Politehnica din București. În cerere, aceasta solicita Bibliotecii Naționale un schimb interbibliotecar. Un asemenea schimb de carte este uzual între biblioteci, în cazul în care una dintre ele nu are o carte, dar există o cerere mare pentru ea. În cererea formulată de Biblioteca Universității Politehnica figurau trei titluri, dintre care titlurile 1 și 3 reprezentau cărți, iar teza de doctorat a lui Florian Coldea, aflată la punctul 2, era încadrată între cele două titluri de carte. Despre cărțile aflate la titlurile 1 și 3 departamentul care administrează schimbul interbibliotecar mi-a confirmat, în scris, că nu au plecat niciodată din Biblioteca Națională. Dar exact titlul care a dispărut, pus anume la mijloc, la punctul 2, întrucât reprezenta o teză de doctorat, nu ar fi putut fi scos niciodată din Biblioteca Națională, întrucât făcea parte din fondul intangibil și, drept urmare, nu poate face nici obiectul unui schimb interbibliotecar. Regulamentul intern al Bibliotecii Naționale prevede în mod expres acest lucru. Prin excepție, doar o autoritate judiciară poate solicita Bibliotecii Naționale un asemenea titlu. Acesta este, de altfel, și unul dintre rosturile Depozitului Legal: o instanță poate cere un asemenea titlu, pentru autentificarea unui document. Dar, în momentul de față, o instanță nu mai poate solicita originalul tezei de doctorat a lui Coldea de la Biblioteca Națională și nici o copie conformă cu originalul, întrucât, chiar dacă un asemenea exemplar s-ar întoarce la Biblioteca Națională, instituția nu mai poate certifica faptul că este cel original. Eventual, dacă teza de doctorat dispărută revine la Biblioteca Națională, s-ar putea realiza o expertiză biochimică a hârtiei, care să verifice dacă exemplarul ce se întoarce la Biblioteca Națională este cel original, care a plecat.

Desigur, am luat de îndată măsuri pentru recuperarea tezei „împrumutate“, solicitând restituirea ei de către Biblioteca Universității Politehnica.

Între timp, doamna Șerbănescu a venit iarăși cu un document apărut nu știu de pe unde, în care Biblioteca Universității Politehnica ceruse și obținuse de la Biblioteca Națională prelungirea acestui împrumut. Solicitarea de prelungire fusese aprobată în anul 2016 de directorul interimar de atunci, Ioan Ciubîcă. El a fost director interimar doar vreo zece zile și a fost chiar predecesorul meu în această funcție.

Cine e domnul Ioan Ciubîcă?

Este un fost militar din Armată, pensionat și angajat pe perioadă nedeterminată la Biblioteca Națională, din anul 2015, dacă îmi aduc bine aminte, pe postul de director al Direcției Administrative, care a preluat și paza, și IT-ul. Domnul Ciubîcă este și acum acolo. El este și ofițerul de securitate al instituției, mi-a fost indicat că are această funcție în momentul în care am dat testele pentru a primi certificatul ORNISS, dar niciodată nu mi-a fost clar ce atribuții are ofițerul de securitate al Bibliotecii Naționale. Cert este că el a aprobat prelungirea acestui împrumut al tezei de doctorat, așa cum reiese din documentele ajunse în presă. După ce a dispărut teza de doctorat și mi-a fost clar că a fost o fraudă săvârșită cu intenție, eu am făcut plângere penală, dar Parchetul a clasat dosarul. În ordonanța de clasare emisă de procurori, apărută în presă, dar care mie nu mi-a fost comunicată oficial, se spune că Ioan Ciubîcă ar fi declarat că pe spatele cererii de prelungire trimisă de Biblioteca Universității Politehnica se află rezoluția de aprobare dată de Petruța Voicu – directoarea de specialitate din Biblioteca Națională, cea care aprobase inițial și așa-zisul împrumut interbibliotecar. Adică sub semnătura doamnei Petruța Voicu a ieșit, inițial, din Biblioteca Națională teza de doctorat a lui Coldea.

Este imposibil ca dumneaei, cu studii de biblioteconomie, să nu fi știut că o teză de doctorat nu se împrumută. Ulterior, doamna Petruța Voicu și-a dat demisia de la Biblioteca Națională. Dar eu n-am certitudinea că pe spatele acelei cereri de prelungire, trimisă de Biblioteca Universității Politehnica, se află rezoluția semnată de doamna Voicu. Semnătura care apare cu siguranță este a lui Ioan Ciubîcă.

Am auzit, ca zvon, că teza de doctorat a lui Coldea ar fi fost ridicată de la Biblioteca Națională chiar de Mihnea Costoiu, rectorul Universității Politehnica, dar nu am vreo dovadă în acest sens. E posibil, fiindcă în mass-media se vehiculează că ar exista o prietenie între el și Coldea.

Am trimis deci, cum spuneam, către Biblioteca Universității Politehnica o adresă pentru recuperarea tezei de doctorat, dar n-au răspuns la această adresă. Drept urmare, am trimis-o la Biblioteca Universității Politehnica pe Ileana Șerbănescu, însoțită de Constantin Ștefan, din Biroul Administrativ (tot un militar pensionat), pentru a recupera personal teza de doctorat.

I-am trimis pe cei doi la biroul doamnei directoare Cristina Albu, inopinat, fără s-o anunțe anterior că vin. Luând-o prin surprindere, ea i-a primit amabil, dar n-a avut de unde să le dea teza de doctorat. A spus mai întâi că teza se află undeva pe acolo, a dat câteva telefoane, apoi a recunoscut că teza nu se află în instituție. Cei doi trimiși de mine n-au plecat până ce n-au primit de la doamna Albu o hârtie în care confirma că teza nu se află în instituție. Și, chiar dacă ar fi fost, ea nu putea fi recuperată de doamna Șerbănescu decât dacă un reprezentant al lor și-ar fi asumat, prin semnătură, că acela este originalul primit de la noi. În acel moment am decis să fac sesizare penală, pentru că mai multe elemente conduceau la ideea unei fraude. Procurorii au încadrat-o ca neglijență în serviciu, dar eu cred că a fost mai mult de atât. Am fost chiar la domnul procuror general Augustin Lazăr, anul trecut, să-l informez, alături de alte câteva fraude petrecute la Biblioteca Națională, despre acest lucru. A părut că dorește să rezolve problema, dar am fost surprins să văd, în final, că procurorii au decis neînceperea urmăririi penale, au dispus clasarea. Consider că este vorba de o mușamalizare. Ori este o neglijență a Parchetului, ori este ceva comandat.

Credeți că originalul tezei de doctorat a lui Coldea va mai fi recuperat vreodată?

Foarte greu. E foarte greu acum să se mai certifice dacă un asemenea exemplar este cel original. Să zicem că ar veni o delegație de la Biblioteca Universității Politehnica să ne aducă un exemplar și ar spune că-și asumă ei, cu semnătură, că aceasta este teza de doctorat împrumutată în 2015. Într-o asemenea situație, dacă ei certifică în acest mod, Biblioteca Națională ar fi obligată să preia documentul. Eu l-aș accepta, dacă aș fi acum director. Dar l-aș accepta precizând că este un document despre care alții spun că e original, nu noi. Nici în fața instanței eu n-aș putea garanta că acesta este originalul.

Cine și de ce credeți că avea interesul să dispară teza lui Coldea?

Probabil că el însuși, în cazul în care a plagiat, ar fi vrut să dispară teza de doctorat, ca să evite să fie acuzat de plagiat, așa cum alți doctori ai aceleiași instituții fuseseră acuzați.

Un conducător de doctorat, de exemplu Gabriel Oprea, poate observa dacă teza celui pe care-l îndrumă, de exemplu Florian Coldea, este un plagiat?

În principiu da, ar trebui să observe și să-l elimine pe acel ucenic din echipa lui. Poate totuși să-i scape, dacă îndrumătorul de doctorat nu poate citi toate cărțile deja scrise pe tema respectivă. Poți fi de bună-credință, ca îndrumător de doctorat, să crezi că pagina scrisă de ucenicul tău este chiar a lui. Dar nu mi se pare firesc ca o persoană care a girat teze de doctorat plagiate, așa cum este cazul lui Gabriel Oprea, să mai poată să conducă doctorate

Revenim la domnul Ciubîcă. Dumnealui are chei sau are acces în toate birourile din Biblioteca Națională, inclusiv în cel al doamnei Șerbănescu?

Nu știu. Domnul Ciubîcă este șeful Direcției Administrative, sub care se află și un birou de pază și protecție. Șeful acestui birou, domnul Barbu, în care eu aveam încredere, a plecat într-un mod surprinzător din Biblioteca Națională. Lucrătorii de atunci, cei care erau gestionari și atunci, și acum, știu multe, dar sunt timorați, s-au făcut presiuni asupra lor. Clădirea aceea este monitorizată de un dispecerat, dar, la înregistrările video, noi, cei de la Biblioteca Națională, nu avem acces decât cu acordul Ministerului Culturii, pentru că în acea clădire, destinată inițial doar Bibliotecii Naționale, își are sediul și Ministerul Culturii. Pe de altă parte, un polițist care a venit în inspecție ne-a recomandat să facem demersuri pentru a modifica orientarea camerelor video, pentru că este mult spațiu nesecurizat. Noi încă nu știm cine a scos, cu mâna lui, teza de doctorat a lui Coldea din Depozitul Legal. În interiorul depozitului nu avem nicio cameră video. În afara lui – da, dar acum avem foarte multe depozite, inclusiv de teze, în care nu știm cine intră, dacă intră. Drept urmare, noi am făcut demersuri către Ministerul Culturii, dar e o mare problemă și cu preluarea clădirii de către Ministerul Culturii. Clădirea nu are nici aviz ISU, panglica inaugurală s-a tăiat la repezeală. E o problemă de administrare a clădirii.

Cine îl numește pe directorul Bibliotecii Naționale?

Dacă este vorba de un mandat interimar, acesta e numit de ministrul Culturii. Eu am avut trei mandate interimare, dar de când am plecat eu de acolo, din mai 2017, au mai fost încă trei directori interimari. Potrivit legii, directorul Bibliotecii Naționale ar trebui desemnat prin concurs, iar în fruntea unei asemenea instituții de cultură să fie oameni de cultură. N-a mai fost acolo un post ocupat prin concurs de ani de zile. Sunt aproximativ opt-nouă ani de când Biblioteca Națională este în interimat.