Titlul, citat din Biblie, este pe peretele interior al uneia din Bisericile Reformate din Oradea. Mi-a fost tradus de o prietenă. Mi se va spune, pentru a mia oară, că “m-am dat cu ungurii”. Biserica este nouă. Construită în 1999, pe două nivele, parter şi balcon. Interiorul este din lemn sculptat, iar lustrul alamei şi bronzului tuburilor de orgă–construită din donaţia Bisericii Reformate Maghiare, subliniază noutatea edificiului. Eram poate pentru a suta oară într-o Biserică Reformată.
La Cluj am crescut practic lângă Biserica Reformată de pe strada Kogălniceanu. Am muncit noaptea la înregistrări pentru Electrecord în zeci de lucrări de muzică clasică. Iar ca persoană particulară am participat la zeci de slujbe şi concerte de orgă. Istoria familiei mele este legată de Biserica Reformată din Cluj, cum este cea a fetiţei mele care a învăţat să meargă pe bicicletă în sensul giratoriu din faţa Bisericii Reformate.
Acum, la Oradea, am fost impresionat din nou de frumuseţea prin simplitate a ritualului bisericesc reformat. Slujba, începută la ora 11:00, a inclus două boteze, totul s-a desfăşurat în 38 de minute. În Biserica Reformată, ca şi în cea Romano-Catolică, credincioşii participă la slujbă şezând pe scaune lungi, special amenajate. M-a impresionat sensul de disciplină a credincioşilor. M-a impresionat ridicarea lor în picioare în momentul intrării preotului, acesta venind dinspre uşa principală. M-a impresionat ţinuta simplă, clasică, a preotului, îmbrăcat într-un costum închis la culoare, cravată neagră, fiind acoperit de pelerina neagră, încreţită, cu gulerul lat, potrivit parcă pentru a-i acoperii umerii. M-a impresionat frumuseţea spirituală de pe faţa acestui tânăr preot.
Citeam pe faţa lui sinceritate. M-a impresionat frumuseţea armoniei modale venite din Evul Mediu şi a coralelor cântate la orgă, uneori însoţite de vocile credincioşilor. O frumoasă imagine pentru mine au fost copii. Ca număr în jur de 16-18, grupaţi într-un loc anume, aveau vârste cuprinse între 4-10 ani, majoritatea blonzi cu ochi albaştrii, imitau aproape la perfecţie ce făceau cei maturi. Li se implementau regulile, disciplina. Din când în când se trădau prin neatenţia dată predicii. Nu aveau răbdare. Erau copii. Au fost vădit fascinaţi de cei doi bebeluşi botezaţi, cărora li s-a pus apă sfinţită pe cap, timp în care nu au plâns.
UNGURII. Neam asiatic vorbind o limbă fino-ugrică. O naţiune creştinizată, europenizată, occidentalizată prin excelenţă. [Doar un exemplu din alte zeci de mii. Locuiesc în Budapesta în clădirea în care a locuit timp de 3 ani Gustav Mahler, ca Director General al Operei din Budapesta, n. a.]. Ungaria, singura noastră poartă spre Occident. “Dacă Dumnezeu este cu noi, atunci cine este împotriva noastră?”. Noi, românii, valahii, suntem împotriva noastră. “Deslavizarea” noastră este extrem de importantă pentru a deveni parte din Europa Occidentală.
Prof. Emil Aluaş 27 iulie, 2015
Preşedinte, Fundaţia PRO WEST Budapesta
Mail: prowestfoundation@yahoo.com
Prezentare autor:
Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 500 de editoriale/articole publicate în România si Germania (Stuttgart), profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj-Napoca.
