Clujul, aşa cum îl cunoaştem astăzi, a fost rezultatul muncii şi viziunii a mii de persoane, care au schimbat, încet-încet, un oraş medieval într-o aşezare modernă, cu care mulţi dintre noi se mândresc. Dintre aceşti vizionari, Dávid Sebestyén se remarcă în mod deosebit prin perseverenţa cu care a dat Clujului unele din clădirile emblematice din centrul oraşului, pe lângă care trecem în fiecare zi fără a fi ştiut vreodată de acest evreu transilvănean care a transformat urbea de pe Someş.
Dávid Sebestyén este ”părintele” palatelor în oglindă, al Bibliotecii Universităţii, al Spitalului Evreiesc, al clădirii centrale a Universităţii, şi multe altele. Practic, nu poţi traversa de la est spre vest centrul Clujului fără a trece pe lângă cel puţin unul din edificiile a căror existenţă se datorează acestui antreprenor cu o viziune impresionantă.
Dávid Sebestyén s-a născut la Cuzdrioara în 1855, într-o familie evreiască foarte săracă. ”Personajul nostru ajunge unul din potentaţii urbei, după un parcurs de pietrar, şef de echipă, deţinător al unor cariere de piatră (Podeni, jud. Cluj), antreprenor în construcţii, om de afaceri”, arată Horaţiu Damian într-un articol dedicat ”Faraonului necunoscut” pe site-ul Agerkult.
Destinul tragic al unei familii clujene
Până la începutul secolului XX, Sebestyén construise deja mai multe clădiri publice în Cluj, printre care Spitalul Universitar, Biblioteca Universităţii şi două clădiri rezidenţiale în centrul oraşului. A murit în 1930, cu un an înainte de finalizarea unuia dintre proiectele sale filantropice de amploare, deschiderea Spitalului Evreiesc din Cluj. (Puteţi urmări o filmare de la acest eveniment din 1931 mai jos.)
Dávid şi Carolina Sebestyén au avut şase copii şi unsprezece nepoţi, dar numai trei copii şi doi nepoţi au supravieţuit Holocaustului. Josef Sebestyén, unul din fiii săi, a fost senator în perioada interbelică şi unul din fondatorii Bursei de la Cluj.
Unul dintre nepoţii supravieţuitori este Victor Sebestyén, fiul lui Josef Sebestyén, născut în 1925 la Cluj. Acesta a crescut în una din clădirile construite de bunicul său. În 1943 a fost trimis la muncă forţată în Ungaria, iar un an mai târziu a fost deportat în lagărul de concentrare Mauthausen, de unde a fost eliberat în 1945. Doi din fraţii săi au murit la Buchenwald. În prezent, familia acestuia trăieşte în Germania, la Cologne, şi a reuşit să primească înapoi de la statul român ”Palatul Sebestyén ” de pe Strada Universităţii.
Vizionar: Spaţii rezidenţiale şi de birouri în centrul oraşului
Sebestyén Dávid a construit clădirea din centrul oraşului cu apartamente de închiriat, în perioada 1912 – 1913, pe baza proiectelor realizate de Kármán Aladár şi Ulmann Gyula. Această clădire reprezentativă cu patru etaje a găzduit prima Asociaţie Maghiară de Asigurări. În 1919, la această adresă figurează sediul primei societăţi româneşti de asigurări. Aripa dinspre Piaţa Unirii a imobilului a fost concepută ca un palat de birouri pentru o societate de asigurări, iar cea dinspre strada I. C. Brătianu era doar cu apartamente de închiriat.
Moştenitorii lui Dávid Sebestyén au cerut în instanţă în 2007 retrocedarea clădirii de pe strada Universităţii nr. 1-3, monument istoric de importanţă locală. Iniţial, Tribunalul Cluj a dispus doar retrocedarea apartamentelor care nu au fost vândute foştilor proprietari. Curtea de Apel a admis, în 2010, apelul moştenitorilor şi a retrocedat spaţiile mari: cinematograful, cafeneaua, mansarda, podul şi spaţiile deţinute de autorităţile locale, dintre care Primăria deţinea în total 15 spaţii, reprezentând 47,5% din imobil. Decizia a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în noiembrie 2011.
Retrocedare parţială
Pentru spaţiile vândute, moştenitorii trebuie să primească despăgubiri de 7 milioane euro. Valoarea imobilului este acum în jur de 10 milioane de euro, raportându-se la suprafaţă, aproximativ 5.000 de metri pătraţi, şi preţul zonei, de 2.000 de euro pe mp, la care se mai adaugă o sumă pentru valoarea istorică.
Unul din cele mai vechi cinematografe din ţară, acum numit ”Arta” şi închis de câţiva ani, a funcţionat în clădirea de pe strada Universităţii. Acesta a fost inaugurat în 1913, sub numele de “Select” şi a fost condus de Janovics Jenö, celebrul producător de film care a lucrat printre alţii cu Kertész Mihaly. Mihaly a devenit cunoscut sub numele de Michael Curtiz ca regizor al filmului “Casablanca”.
Dávid Sebestyén a influenţat până şi aspectul clădirilor emblematice din centrul capitalei Ungariei. A vândut piatră care a fost apoi folosită la Parlamentul Maghiar, la Biserica Sfântul Ştefan, la Banca Naţională, la clădirea Anker sau la Curtea Supremă de Justiţie din Budapesta, mai arată Horaţiu Damian în articolul său.
A ”reinventat” Clujul
De numele antreprenorului evreu se leagă Palatele Statusului Romano-Catolic – clădirile în oglindă de pe strada Iuliu Maniu, Şcoala Superioară de Fete, în prezent sediul Facultăţii de chimie, corpul central al Universităţii Babeş-Bolyai, pe atunci Ferenc Jozsef, Palatul de Justiţie, Muzeul Industrial, acum sediul UTCN de pe strada George Bariţiu sau Casa Învăţătorului. Toate acestea prin societatea Hauszmann, pe care a convins-o să-şi deschidă o sucursală la Cluj, pe care tot el a condus-o, mai arată sursa menţionată.
La începutul Secolului XX sunt construite Palatul Sebestyén şi Hotelul Astoria (în prezent sediul Camerei de Comerţ şi Industrie Cluj). Iar după fuziunea cu societatea Reményik, societatea lui Dávid Sebestyén ridică Palatul Primei Societăţi Maghiare de Asigurări şi Banca de Economii şi credit (ambele în Piaţa Unirii, lângă Continental), Palatul Salvării (acum sediul Facultăţii de Stomatologie), Institutul Pedagogic de Stat (care găzduieşte Liceul Avram Iancu), primul cămin studenţesc din Cluj, Mensa Academica (Facultatea de Drept de astăzi) şi Institutul Pasteur.
