Deznădejde şi teroare în blocurile arestatului Traian Floarea Ianson

De blocurile ţeparului Traian Floarea Ianson din Cluj de pe străzile Fabricii si Miko Imre s-a scris mult, preţ de câteva luni ce i-au precedat arestarea după care subiectul nu a mai prezentat interes pentru majoritatea instituţiilor de presă, lăsând povestea a sute de familii în umbră. După cum se ştie, ţeparul a vândut apartamente în construcţii ilegale ce aveau ca destinaţie spaţii de birouri, dar ce-i mai rău este că a vândut acelaşi apartament la mai mulţi clienţi, prin tranzacţii efectuate pe o perioadă de aproximativ cinci ani. De la arestarea lui, blocurile au căzut pe umerii părţilor vătămate, forţându-i mai mult sau mai puţin să îşi rezolve haosul în care s-au trezit intraţi fără ştirea lor. Iată aşadar, care este situaţia în fapt a acestor oameni, mai precis a celor din imobilul de pe strada Fabricii.

Oamenii au intrat ca orbii în această situaţie

Oamenii vătămaţi de pe strada Fabricii doresc să clarifice mai întâi un aspect. Convingerea socială este ca aceşti oameni au intrat orbi în această situaţie, ei fiind de vină pentru nenorocul lor, prin cumpărarea unor apartamente fără realizarea unei verificări a actelor în prealabil. Nu este aşa. Toate persoanele au încheiat antecontracte la notari din municipiul Cluj-Napoca sau promisiuni bilaterale cu supravegherea avocaţilor. Aşa că nivelul escrocheriei este unul foarte mare.

Povestea a început aşa, Traian Floarea Ianson a încheiat în 2011 un contract de asociere în participaţiune cu firma SC STURZ CONSTRUCT SRL, avându-i ca administratori pe Vasile Sturz şi fiul Samson Florin Sturz ce deţinea terenul, o autorizaţie de construire şi un credit ipotecar. Ianson s-a angajat să achite în numele firmei ipoteca şi să edifice construcţia, urmând ca la final, lui Ianson să-i rămână clădirea şi terenul, mai puţin o suprafaţă de 200mp ce revenea firmei în imobilul construit. Apoi s-a apucat de construit şi a şi început să vândă apartamente către terţi încă din anul 2011, din câte ştim până acum. Floarea a construit puţin cate puţin în fiecare an, mai mult de ochii clienţilor, că este mişcare pe şantier. În 2013 expira contractul de asociere dintre cele două părţi, dar vânzările şi micile lucrări la şantier de “aflare în treabă” nu sunt sistate. Din contra, Floarea continuă să vândă, cu antecontracte, neinformând oamenii de existenţa unei asocieri între el şi Sturz Construct, nemenţionând existenţa unei ipoteci. Oamenii nefiind sfătuiţi corespunzător nici măcar de către notarii la care s-au încheiat actele, fiind chiar cazuri în care aceştia au reuşit să încheie antecontracte fără să arate oamenilor actele ce stau la baza antecontractelor.

Dar povestea continuă, în 2015, când o fărâmă de omenie parcă loveşte, şi Traian Floarea Ianson încheie un nou contract de asociere în participaţiune cu firma în cauză, de această dată firmă revendicând 400mp şi menţinând clauza că în caz de nerespectare a obligaţiilor Ianson pierde orice drept asupra clădirii, imobilul revenind în totalitate firmei Sturz Construct. Se obţine şi prelungirea autorizaţiei, şi acum Ianson pune cărbuni pe foc şi construieşte cum n-a mai construit. Parcă voia să-i împace pe toţi, şi să fie pe plac la toţi, poate de aceea construia pereţi interiori unde doreau clienţii, nu unde erau pe schiţă. Iar cum el avea mai mulţi clienţi pe acelaşi apartament, era nevoit sa mute pereţi după doleanţele fiecăruia, ca nu cumva să afle unul de celalalt.

Tot în 2015 se mai încheie un act adiţional la contractul de asociere în participaţiune, prin care firma Sturz Construct îi recunoaşte lui Floarea antecontractele încheiate şi îi permite oficial să încheie antecontracte de vânzare-cumpărare către terţi cu menţiunea respectării celor 400mp. Cu asta, Floarea prinde curaj şi vinde şi-n stânga şi-n dreapta. Astfel, imobilul de pe strada Fabricii capătă o atmosferă ca de piaţa alimentară, unde clientul este şeful. Cum vrea apartamentul, mai mare, mai mic, mai la nord sau poate cu vedere mai frumoasă; şi pe cât de puţină încredere inspiră tânărul constructor, pe atât de mult contrabalansa încrederea în justeţea notarului, şi uite-aşa vindea Ianson, zi-lumină. Dar faima nu i-a fost lungă, că prin aceeaşi perioadă a izbucnit şi presa, încercând să-l deconspire şi să facă ceea ce trebuia notarul să facă şi să informeze societatea de ce fel de afaceri face Floarea Ianson Traian.

Clienţii ajunşi în situaţii disperate

În această situaţie cei ce intraseră deja în “hora” au început să încerce să-şi asigure investiţia aşa cum au putut. Şi-au montat uşi, cel mai adesea din fonduri proprii şi au lipit afişe pe uşi cu menţiunile de “proprietate privată” şi un număr de contract. Se adoptase chiar metoda zgârierii uşii cu numele şi numărul proprietarului, căci ajutorul lui Floarea, Pavel rupea biletele ca să nu se afle, şi şeful să-şi facă treaba în continuare. Din acest moment a început “socializarea” din bloc, au început să se cunoască între ei oameni care au cumpărat acelaşi apartament. Probabil cam pe acum au început să apară şi primele plângeri penale împotriva lui Floarea.

În vara lui 2015 primăria observa ca proiectul de la adresa Fabricii 65-67 nu este respectat şi dispune într-un final sistarea lucrărilor şi închiderea şantierului. Lucru care nu se întâmplă şi Ianson continuă să ridice clădirea. Toamna lui 2015 a prins blocul locuit, iarna însă nu, căci a îngheţat apa în conductele din bloc, pentru ca Floarea nu s-a obosit să conserve clădirea pe cât s-a obosit să o vândă. Cu greu însă, a trecut şi iarna, iar clienţii tot veneau. Era un amalgam acum parcă desprins din Caragiale, de clienţi noi cu ochii plin de speranţe şi clienţi vechi care treceau periodic să verifice dacă uşa montată de ei mai este acolo unde au lăsat-o. Se pare că nu s-au ciocnit pe hol mulţi dintre ei, pentru că au continuat să apară proprietari, chiar la etaje care nici pe hârtie nu existau, şi cu atât mai puţin în teren.

Cândva, în derularea actelor, Floarea achita ipoteca, ceea ce ar fi însemnat trecerea terenului în proprietatea lui, dar acest lucru nu se întâmpla.

În primăvara lui 2016 clădirea începe să prindă contur, sau mai exact pereţi exteriori, în proporţie de 70%; dar, în tot vuietul presei, Floarea este arestat preventiv două luni. Ce se întâmplă acum cu blocul, sau cu oamenii, sau cu actele? Deja se mutaseră câteva familii, iar altele erau pe cale să se mute, căci decât sub jugul chiriei, mai bine sub praful şantierului cu speranţa că nu mai are să fie mult de construit. Pentru ei, şi toţi cei care au investit în acest bloc, abia acum începe adevărata luptă. Traian Floarea Ianson a dispărut lăsând blocul pe punctul de sistare de la utilităţi pentru neplată, deşi el taxa locatarii pe curent electric, la ultimul nivel a lăsat montaţi o mulţime de popi metalici ce susţin cofrajul pentru turnarea plăcii pentru etajul cinci; deşi în autorizaţie nu există, iată că în teren îşi găsea uşor locul acest etaj. Pe punctul de a rămâne fără utilităţi şi cu riscul de a fi loviţi de un pop metalic ce putea oricând să cadă de pe bloc, posesorii de apartamente au început sa descâlcească situaţia creată de Floarea. Astfel oamenii au început să afle diverse informaţii utile, unii nici nu ştiau de existenţa contractelor de asociere în participaţiune, sau de existenta Sturz Construct, sau de nerespectarea autorizaţiei, sau de escrocheria făcută de către notari. Încet, încet s-a aflat şi de ordinul de sistare a lucrărilor, ce ne blochează acum să dăm noi jos popii metalici ce se află şi acum pe bloc. S-a format un comitet cetăţenesc, care a mers şi a stabilit legături, fie la utilităţi, fie la instituţiile publice, fie la poliţie; peste tot pe unde a fost nevoie. S-au mobilizat oamenii şi au curăţat mizeria creată de proasta organizare a şantierului lui Floarea, curăţând tone întregi de deşeuri din construcţii şi de deşeuri menajere ce se aflau în jurul blocului. Am încercat colaborarea ţi cu Sturz Construct, care nemulţumit că Floarea nu i-a respectat cei 400mp a ridicat pretenţia achitării din partea locatarilor a unei sume de 400.000 euro în schimbul cedării cotelor părţi de teren către locatari şi implicit a recunoaşterii proprietăţii lor; ameninţând că în caz contrar firma va revendica întregul imobil, va sista utilităţile (la furnizorul de gaz, E-on, fiind deja depusă o solicitare în acest sens, urmează probabil Electrica furnizare şi Compania de Apă Someş), îi va evacua pe toţi din apartamentele lor, forţându-i să plece şi să renunţe la investiţia lor, lăsând firmei blocul liber şi gata de revânzare. Aşa că de pe mâna unui escroc, oamenii au căzut pe mâna altuia. Desigur că s-au făcut acţiuni în instanţa, s-au făcut şi plângeri, s-a făcut tot ce se putea face până la această dată.

Uite aşa vine iar toamna pe Fabricii, şi începe să plouă, şi plouă de pe placa etajului cinci până pe podeaua parterului; plouă prin placa de beton, plouă printre pereţi şi polistirenul montat pe ei, ba chiar a plouat şi pe sub pragurile geamurilor. Plouă şi strică amenajările plătite de locatari, amenajări pe care au fost forţaţi să le facă din fonduri proprii, căci Floarea nu şi-a respectat termenele de predare, darămite finisajele prevăzute în acte. După toamna o să vină iarna, şi blocul n-are pereţi pe toate laturile la demisol, n-are sape pe holuri, şi iar îngheaţă apa în conducte, dar acum nu mai afectează cinci familii, ci vreo 40.

Ce soluţii sunt? Trebuie făcute lucrări de izolare măcar, şi de conservare, dar nu se pot face. Pentru că deşi oamenii, în mare măsura colaborează şi încetul cu încetul ies din impas şi vor duce totul la cap cu bun sfârşit, şi vor avea la final o lecţie de viaţă cum puţini au, nu se pot face lucrări, căci e ordin de sistare a şantierului. Ce faci când îţi plouă în casă, şi rişti să rămâi fără utilităţi pentru că fie îţi sunt tăiate, fie îţi îngheaţă, şi pe deasupra s-ar putea să rămâi şi fără casă?

Sturz: ”Tot aici este al meu, voi nu aveţi nimic”

”În cele din urmă, blocul în care locuim nu este încă locuibil. Are nevoie de lucrări de izolare şi conservare de urgenţă, pentru iarna. Lucrări pe care nu le putem efectua, pentru care nu ni se dă acordul înscris, în ciuda multiplelor încercări de a-l obţine. Multe familii au vândut casele pe care le aveau pentru a se muta aici, pentru că atât şi-au putut permite, căzând victime unei pânze întregi de escroci. Între timp, cei doi rămaşi încă neatinşi de justiţie, Vasile Sturz şi Samson Florin Sturz, continuă să ameninţe şi să aibă pretenţii; însăşi soţia dl-ui Vasile Sturz spunând în adunarea generală organizată în bloc, în data de 24.09.2016 “tot aici e al meu, voi nu aveţi nimic”, cu toate că această doamnă nu este parte a firmei Sturz Construct. Ce să mai spui, că cei doi domni Sturz, locuiesc peste drum de bloc, şi au urmărit această întreagă poveste tacit, aşteptând parcă un final premeditat în care Ianson nu respectă contractul şi întregul imobil pică în proprietatea lor. Cu această convingere, probabil, au cerut de curând rezilierea contractului de asociere în participaţiune din extrasul de carte funciară a terenului. Reziliere care le-a fost respinsă, căci contractul expiră în ianuarie. Însă viaţa nu-i aşa blândă cu cei nedrepţi, căci au semnat un act adiţional, prin care ei recunosc dreptul nostru aici. Deci, toate ameninţările lor, şi toate pretenţiile lor, în afară de răutatea evidentă nu au nici un temei legal, sau contractual.

În ciuda tuturor întâmplate din acest bloc, oamenii vor nu numai să îşi rezolve lor problemele, dar vor să fie rezolvate problemele.

Pe puţini ne încălzeşte că Floarea va fi închis, când noi trebuie să ne finalizăm blocul. Cerem din toate părţile respectarea contractelor, aşa cum noi ne-am respectat partea noastră. Am fost oameni de bună credinţă, suntem în continuare. Nu urmărim câştig, ci dreptate. Nu cerem mai mult decât ni se cuvine, dar nici nu vom ceda ce e al nostru. Ce vrem? Vrem să finalizăm blocul, vrem să nu mai plouă în casă, vrem facturi pe numele nostru la utilităţi, vrem să nu mai cadă popi metalici de pe blocul în care stăm şi vrem domiciliu, cu acte în regulă, pe strada Fabricii 65-67 Cluj-Napoca.

A cui e vina pentru tot acest haos, pentru că menţionăm, blocul de pe strada Fabricii este cea mai reuşită capodopera din toate cele ale lui Traian Floarea Ianson. Să fie Ianson? Notarii? Sturz Construct cu pretenţiile lor şi ameninţările lor; care parcă aşteptau momentul în care să pună mâna pe tot; şi de ce justiţia nu îi trage la răspundere pentru complicitatea lor în această situaţie? Sau mai degrabă TOŢI împreună cu justiţia din Cluj-Napoca care a închis ochii, şi continuă să închidă ochii la grozăvia care s-a întâmplat în inima Ardealului. Pentru asta să fie amintit Clujul? Pentru Caritas şi Traian Floarea Ianson?”, încheie povestindu-ne un locatar din blocul de pe strada Fabricii 65-67.