Dificultati la accesarea fondurilor europene
Citesc constant pe domnul profesor Vasile Puscas in Adevarul si recent l-am vazut la Transilvania Live comentand cat de greu putem ajunge la fondurile europene. De ani de zile, suntem pe ultimul loc la acest capitol, deci ne intrec si prietenii nostri de peste Dunare.
Consideratiile sunt de bun simt, provin de la un specialist de formatie istoric si diplomat, care a participat cu succes la tratativele de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Opiniile acestea provin de la un universitar care se bucura de o buna reputatie, atat in randurile puterii, cat si ale opozitiei, si este apreciat in mediul intelectual. Sub aceste auspicii, calitatile ce le intruneste sunt convingatoare. Pledand cu argumente pertinente pentru realizarea Strategiei „Europa 2020”, in contextul edificarii unui buget pe o lunga perioada 2014-2020, care ar permite finantarea prioritara a crearii de produse europene de calitate superioara in conditiile unei competitivitati din cele mai aspre, strategia proiectata ar permite reducerea somajului si imbunatatirea standardelor de viata pentru cetatenii acestei constructii politice – UE, pe care numai prostii sau cei de rea credinta o compara cu fostul CAER. Se propune simplificarea procedurilor de accesare la fonduri, care nu cred ca va intampina obiectii de principiu, dar consider ca solutia mi se pare totusi alta. In conditiile aceleiasi birocratii stufoase a Uniunii Europene, Polonia se prezinta mai bine la absorbtia de fonduri. Acum, un alt program pentru Romania este in dificultate. Este vorba de POSDRU, in care – dupa cate stiu, era implicata si sotia fostului ministru Ioan Botis. Guvernul spera ca pana la finele lunii martie platile se vor relua. Ca atare, nu situarea noastra intr-o anumita zona geografica sau procedurile de accesare complicate sunt principalele obstacole in calea banilor europeni. Ma gandesc la inapetenta congenitala a romanilor de a face lucrurile la termen si bine. Avem firma care intocmesc documentatii si proiecte pentru obtinerea de fonduri de la Bruxelles, aceste documentatii se bucura de avizul favorabil al autoritatilor competente, dar unii agenti economici nu sunt capabili sa-si onoreze nici macar pretul comenzilor plasate la firmele de consultanta. UE da bani la entitati credibile, si nu la societati comerciale fantoma. Apropo de propunerile domnului profesor Puscas, acestea imi aduc aminte de un personaj de-al lui Agarbiceanu, scriitor care nu stiu daca se mai studiaza la liceu, dar sunt convins ca merita citit si acum. Personajul, preot tanar fiind, se prezinta la o noua parohie, unde urma sa-l inlocuiasca pe un paroh mai batran, dar sanctionat disciplinar de episcop pentru abateri morale. Dupa ce viziteaza locuinta ce-i va fi salas, ramane impresionat de biblioteca casei parohiale. Aceasta se remarca prin bogatia titlurilor, cuprinzand multe din operele fundamentale ale teologiei, inclusiv cartile Sfintilor Parinti. Noul preot ii comunica celui indepartat surpriza pentru comorile de cultura spirituala ce le-a gasit intr-o locuinta de tara, care nu se potriveau deloc cu situatia neplacuta in care se gasea antecesorul sau. Acesta i-a raspuns, (reproduc din memorie, deoarece nu am la indemana romanul lui Agarbiceanu): „Fiule, nu de cunostinte teoretice am avut lipsa, dar la examenul practic am cazut si acum suport consecintele”. Nu ghiduri de accesare la fondurile de coeziune – fonduri care sunt menite sa atenueze disparitatile dintre zonele bogate si cele sarace din UE ne-au lipsit, ci o anumita inconsecventa si superficialitate, de care am mai amintit, au fost cauzele faptului ca putini bani europeni au intrat in tara. La aceasta se adauga si faptele de coruptie, care nu sunt deloc neglijabile. Sa nu uitam ca doi ministri, Hildegard Puwak si Ioan Botis au fost indepartati pentru suspiciuni de coruptie. La doamna Puwak, sotul si fii acesteia au fost condamnati penal.
Pana la simplificarea procedurilor de accesare a fondurilor europene, necesare si dorite, invocata de domnul profesor Vasile Puscas, care insa o poate face numai Bruxelles-ul, chiar in conditiile actualelor reglementari, organismele centrale si locale, firmele, institutiile, ONG-urile si toti cei care se pot implica in accesarea de fonduri europene, inclusiv domnul ministru Leonard Orban, trebuie sa faca mai mult – nu in teorie, ci in practica – pentru ca sa ne vina banii de la Uniunea Europeana.
Aceste fonduri ne-ar putea ajuta pe toti. S-ar crea noi locuri de munca, populatia si statul ar avea mai multe venituri, iar in acest context situatia fiecaruia dintre noi s-ar ameliora, cat de cat. Banii ne sunt necesari ca si aerul. Sa nu uitam ca in 2011, de la muncitorii care lucreaza in exterior au intrat in tara 3,6 miliarde de euro, iar in 2008 au venit peste 6 miliarde. Este o diferenta care vorbeste de la sine.
Adrian Man
24 februarie 2012
