Ministerul Culturii – Unitatea de Management a Proiectului, în calitate de Operator de Program din cadrul Programului PA 16/RO12 ”Conservarea și revitalizarea patrimoniului cultural și natural” finanțat prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014, şi Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Cluj în calitate de beneficiar, au semnat Contractul de finanţare nerambursabilă nr. LP7/18.12.2014, pentru proiectul CONSERVARE – RESTAURARE ȘI PUNERE ÎN VALOARE A BISERICILOR DIN LEMN PETRINDU ȘI CIZER.
Proiectul se implementează în parteneriat cu Muzeul Etnografic al Transilvaniei care are în administrare secția în aer liber și Asociația Nordică de Design Urban (NUDA), un ONG din Norvegia care promovează designul urban integrat ca o necesitate în urbanism.
Obiectivul proiectului este punerea în valoare a monumentelor istorice din cadrul Muzeului Etnografic al Transilvaniei – Secția în aer liber, respectiv restaurarea și conservarea bisericilor din lemn Petrindu și Cizer, în vederea creșterii atractivității turistice în județul Cluj și în Transilvania. Valoarea totală a proiectului este de 3.880.209 lei (878.372,15 euro), toată sumă reprezentând finanţare nerambursabilă. Durata de implementare a proiectului este de 17 luni, între 19 decembrie 2014 şi 30 aprilie 2016.
Biserica ridicată de Horea
Biserica din Cizer este, din punctul de vedere al planimetriei, elevației și calităților artistice, una dintre cele mai importante monumente de arhitectură de lemn din SEE. Construită din bârne de stejar, are forma cea mai evoluată a planurilor bisericilor de lemn transilvănene, cu pronaos și altar poligonal și naos dreptunghiular. De asemenea, biserica dispune de un pridvor pe laturile pronaosului și naosului, cu stâlpi și 20 de arcade semicirculare, decorate prin crestare și cioplire. Turnul are un coif octogonal, având la bază o galerie cu arcade semicirculare deschise. Elementele decorative specifice artei lemnului – frânghia, rozetele, brâie cu dinți de lup – sunt, în cazul acestei construcții, admirabil proporționate.
Achiziționată în anul 1968, biserica a fost reconstruită de Comisia Monumentelor Istorice, Șantierul Transilvania, între anii 1968 și 1972. Construcția datează din anul 1773, fiind realizată de Vasile Nicula Ursu, cunoscut sub numele de Horea, una dintre cele mai mari personalități ale istoriei românilor. Semnătura lui Horea, cu textul „lucrat Ursu X”, inscripționat cu litere chirilice, este prezentă pe latura superioară a bârnei a doua din bolta naosului. Potrivit informațiilor documentare, lucrarea a fost angajată inițial de un anume Nicula Ion a Neamțului, probabil rudă cu Horea, acesta din urmă punându-se chezaș pentru buna executare a lucrării cu suma de 44 florini. Din motive necunoscute, Nicula Ion nu a reușit să realizeze lucrarea, astfel încât aceasta a fost realizată de Horea și de echipa lui de moți.
Pictura bisericii a fost realizată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, de zugravi rămași deocamdată anonimi. Nu este exclus ca cercetările viitoare să ducă însă la identificarea acestora. Pictura este realizată în tempera, pe un strat de grund format dintr-un amestec de var stins, praf de cretă de munte și clei de oase. Pictura nu a fost restaurată de CMI la data transferării monumentului, fiind conservată în starea în care biserica se găsea in situ în anul 1968.
În cazul acestei biserici sunt necesare o serie de lucrări de reparație locală, tratamente specifice, consolidări ale capetelor îmbinărilor, completare a golurilor apărute în pereți – cu fâșii de lemn din aceeași esență. În ceea ce privește turnul, este necesară refacerea podinei galeriei deschise, element expus intemperiilor, și instalarea unei plase de sârmă în interiorul coifului pentru a nu permite accesul păsărilor. Este necesară revizuirea structurii șarpantei și consolidarea acesteia, precum și înlocuirea completă a învelitorii, realizate din șiță din lemn de brad bătută în două straturi. De asemenea, este necesară drenarea terenului din jurul monumentului, pentru eliminarea apelor meteorice, precum și realizarea unui trotuar de gardă perimetral.
Pictată de unul din maeștrii artei sacre românești
Biserica din Petrindu Mare (Sălaj) a fost transferată în Parcul Etnografic în anul 1966. Este realizată din bârne de stejar, având pronaosul și naosul dreptunghiulare, iar altarul poligonal. Turnul este foarte înalt, având un coif octogonal flancat de 4 turnulețe. Pictura interioară a bisericii a fost realizată, în anul 1835, de unul dintre maeștrii artei sacre românești din Transilvania: Dimitrie Ispas din Gilău. Se cunosc astăzi 14 biserici a căror pictură a fost realizată de Dimitrie Ispas. Biserica din Petrindu Mare a fost, se pare, ultima mare lucrare a artistului din Gilău, care a încetat din viață în anul 1836.
Din nefericire, pictura a suferit deteriorări din cauza microclimatului construcției, fiind necesară consolidarea acesteia, între anii 1986 și 1988, de către specialiștii fostului Laborator Zonal de Restaurare Cluj. Cauza acestor neajunsuri este legată de nerespectarea procedurilor de remontarea a bisericii în Parcul Etnografic în anul 1966, după aducerea ei de la Petrindu. Bolta naosului a fost consolidată în exterior cu scândură, pentru a face posibil transportul ei în bune condiții, însă acest dublaj nu a fost înlăturat la remontare, contribuind la crearea unui microclimat care a dus la exfolierea picturii.
Biserica are și o serie de probleme de structură, care au împiedicat includerea sa în circuitul de vizitare. Printre acestea, pot fi amintite degradările constatate la talpa care susține stâlpii pridvorului, tălpile absidei altarului și talpa de la latura de nord, precum și golurile în pereți cauzate de uscarea lemnului. Structura șarpantei are o serie de elemente lipsă, iar învelitoarea bisericii, realizată din șiță din lemn de brad, bătută în patru straturi, trebuie înlocuită în totalitate. Pentru ca biserica să poată fi inclusă în circuitul de vizitare, sunt necesare defrișarea vegetației de pe latura de nord, realizarea unui trotuar de gardă perimetral, precum și realizarea unei alei de acces.
