Dramă. Părăsit de soţie pentru credinţa sa apoi pocnit într-o şcoală din Cluj, cu o bancă, de nepotul acesteia!

Scenă incredibilă petrecută vineri, 5 mai, în văzul elevilor, pe un coridor al Şcolii Gimnaziale “Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca! După o dispută cu unchiul fiului său, elev în clasa pregătitoare, tatăl băiatului a fost pur şi simplu atacat cu o bancă de către acesta! Poliţia a intervenit rapid, amendându-i fără prea multe menajamente pe amândoi protagoniştii. Însă – după cum se va vedea curând – resorturile acestei poveşti sunt mult mai adânci şi necesită o abordare diferenţiată, aducând în prim plan o problemă reală a lumii actuale: lupta dintre credinţă şi ateism, dintre suflet şi lipsa acestuia!

“Am aflat secretele mizerabile ale familiei ei”

Povestea suferinţelor d-lui Ioan pare de-a dreptul incredibilă, dar pentru România se dovedeşte încă una potrivită absurdului care o stăpâneşte – şi nu de ieri, de azi. Bărbatul în vârstă de 43 de ani, om bisericos şi pictor amator de icoane s-a trezit scos brutal din familia soţiei sale după ce-a aflat secretele vieţii tenebroase a soacrei sale şi ale nelegiuirilor rudelor femeii, foşti mari potentaţi în armată şi structuri speciale, unşi cu toate unsorile societăţii noastre multilateral subdezvoltate. Iar hotărârea conclavului a fost  eliminarea lui Ioan din viaţa soţiei sale în vârstă de 38 de ani şi de asemenea şi din cea a copiilor, în vârstă de şase şi zece ani, desigur, culminând cu încercarea de “confiscare” a tuturor bunurilor sale – casă, maşină – şi trimiterea acestuia…la mănăstire. Ne aflăm în sala de aşteptare a I.M.L. Cluj. Povesteşte bărbatul – un ins cu o figură luminoasă – poreclit de către rudele soţiei, în batjocură, “Popa”: “De un an şi jumătate mă aflu în divorţ cu soţia, al cărui finalizare e împiedecată mereu de noi şi noi chichiţe avocăţeşti la care apelează familia ei. La această oră ambii copii sunt la dânsa. Aşa ne-am înţeles, ca să nu sufere micuţii de două ori: odată, la despărţirea de mamă, dacă unul dintre ei mi-ar fi fost atribuit mie şi apoi la despărţirea dintre copii. Ne-am înţeles, amiabil, să-i vizitez şi am avut în acest sens şi o ordonanţă preşedinţială, dar din păcate familia soţiei nu a ţinut cont de ea. Aşa că mă chinui să-i întâlnesc pe copii, doar cum pot – şi de aici a survenit şi scandalul de vinerea trecută de la şcoala copilului cel mic ”. Îmi povesteşte, înainte de a-mi relata desfășurarea evenimentului în sine, încă vreo câteva amănunte capabile să “creioneze” situaţia în care actualmente se zbate: “Eu sunt inginer auto şi am lucrat mult în străinătate, trimiţându-mi toţi banii câştigaţi la familie. Însă, necazul a venit după ce am aflat secretele mizerabile ale familiei soţiei – şi a rudelor ei, foşti cu ani în urmă şefi ai armatei, astfel că soacra, Victoria, de 72 de ani, direct vizată, a devenit brusc ”oripilată” de religiozitatea mea, proclamându-mă homosexual. “Altfel n-ai umbla pe la călugări, prin mănăstiri, dacă nu te-ai culca cu ei”, obişnuieşte ea să spună, convingându-mă să le las totul, fără luptă şi să mă călugăresc! Iar când copilul plângea, atunci când era micuţ, îmi spunea: “No, Popo, roagă-te acum să nu mai plângă copilul!”A locuit câţiva ani în casa mea, deci pot spune că m-am purtat chiar elegant cu domnia sa, pe lângă respectul pe care i l-am purtat întotdeauna. Astfel că într-o zi mi-a zis că, efectiv, i-am stricat casa cu icoanele mele şi a început să o înnebunească pe fiică-sa ca să divorţeze de mine. “Divorţează, divorţează, divorţează”, îi spunea zi şi noapte, până când a reuşit s-o convingă”. Îmi arată apoi un s.m.s. trimis înainte de incident de către nepotul ei, Răzvan, pe care mi-l descrie ca pe un zdrahon cu ceafă rasă şi interlop, iar acesta îi transmite următoarele: “Te f… în gură şi eu şi A. Morţii tăi de sobol. Degeaba, aştept să ne întâlnim ca să te pun în genunchi ca şi călugării. F…n gură. Îţi sparg şi maşina”. Dar şi mesaje “satanice”, de genul: “Cu picioarele o să desenezi cruci”. Adaugă bărbatul, cu tristeţe: “Şi, legat de ameninţarea cu maşina, chiar aşa s-a şi întâmplat. Miercuri, 3 mai, cu două zile înainte de bătaia pe care am încasat-o în şcoala copilului m-a blocat în Floreşti cu Land Rover-ul său. Eu m-am închis în maşină şi am sunat la 112, astfel că individul s-a mulţumit să mă înjure şi să bată în maşină cu pumnii. Dar, din păcate, poliţia a ajuns pe o altă stradă, nu pe cea care i-o indicasem eu”…

“Rudele soţiei mă urmăresc mai tare decât odinioară Securitatea”!

Îl observ extrem de abătut şi încerc să abat puţin discuţia noastră la o temă cu mult mai plăcută pentru el: credinţa. Se îmbunează un pic şi răspunde: “O am de când eram mic şi cu timpul am dobândit şi pasiunea pentru icoane pe sticlă. Am şi expus la începuturi, în cadrul unor expoziţii destinate pictorilor amatori. De altfel, un renumit pictor de icoane m-a avertizat că odată ce mă voi cufunda în studiu biblic şi mă voi strădui să devin un “suflet îmbunătăţit”, automat, ispitele şi provocările Răului vor veni la mine cu o energie direct proporţională. Şi aşa s-a şi întâmplat. De pildă, pe lângă numeroasele necazuri, să mă refer acum la cel mai nou: în dimineaţa zilei de vineri, 5 mai, fusesem la maslu şi la împărtăşanie, la biserica pe care o frecventez. Apoi am mers la şcoala copilului, ca să-l vizitez şi să-i duc ceva, fiindcă nu-l mai văzusem de două săptămâni, într-atât de păzit e de membrii familiei – şi-n special de acest Bogdan”. Povesteşte mai departe dl. Ioan: “Dar, chiar înainte să-l iau pe micuţ şi să stau puţin cu el acest individ mi l-a umflat, cu forţa. Fapt ce m-a determinat să sun la 112. Portarul nu era prezent acolo, dar au intervenit nişte oameni şi astfel am putut curând să iau cu mine copilul şi să-l duc până la urmă la învăţătoare. După ce am lăsat copilul în clasă el, turbat, a luat pur şi simplu o bancă în braţe şi a încercat să mă lovească în cap cu ea. M-am apărat şi  de supărare că nu mă poate lovi în cap, mi-a aruncat-o în picior. Apoi, când mă chirceam de durere mi-a tras şi nişte pumni în bărbie. Dar “opera” a fost finalizată de către poliţişti, care ne-au amendat pe amândoi, de parcă eu aş fi început scandalul”… Omul se opreşte puţin, fiind invitat în cabinetul de consultaţii. Se întoarce cu un certificat în care medicii i-au recomandat cinci zile de îngrijiri. Apoi, grăbit să ajungă la Secţia 4 de Poliţie, ca să facă plângere, îmi mai spune un lucru important: “Sunt urmărit “la sânge” de către ei, mai rău decât odinioară de către Securitate, fiindcă s-au mobilizat cu toţii să mă termine. Până şi administratorul blocului mă urmăreşte prin camerele de supraveghere. Acum familia soţiei umblă să-mi ia locuinţa şi maşina, plătite de mine şi vor să mă determine fac un pas greşit. Aproape au reuşit, fiindcă din cauza stresului mi-am pierdut şi slujba – dar Dumnezeu n-o să-i lase să-şi ducă fapta până la sfârşit”!

“La data de 5 mai a.c., a avut loc o altercaţie între doi bărbaţi, în urma unor neînţelegeri privind ridicarea unui minor de la şcoală. Poliţiştii au intervenit pentru aplanarea conflictului, cei implicaţi fiind sancţionaţi contravenţional conform Legii 61/1991.

În continuare se fac cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.