Se spune că iubirea e oarbă şi că fetelor le plac băieţii răi! Însă în cazul tinerei de 19 ani, Delinke Mocodean – lovită de o autoutilitară, pe DN1 C, la 9 martie a.c., pe raza comunei Jucu şi decedată pe 15, la Clinica de Neurochirurgie din Cluj – aceste vorbe se confirmă o dată în plus şi par a face parte dintr-un film de groază aflat în plină desfăşurare. Joi, 16 martie, în timp ce tatăl şi unchiul fetei aşteptau la I.M.L. Cluj să se încheie autopsia tinerei şi să-i preia trupul neînsufleţit a apărut „Turbo”, iubitul fetei, care le-a reproşat acestora moartea fetei promiţându-le totodată şi o cruntă răzbunare.
Portret de nonconformist sau de psihopat?
Abia după plecarea precipitată a lui Silviu zis „Turbo”, dat afară pentru că intenţionase să intre cu forţa în sala de autopsiere şi proferase ameninţări cu moartea la adresa tatălui şi unchiului fetei, tatăl decedatei a trecut la relatarea poveştii tulburătoare a vieţii acesteia. Învingându-şi cu reală dificultate emoţia, Alexandru Mocodean, un bărbat în vârstă de 44 de ani din comuna dejeană Unguraş începe prin a-mi descrie împrejurările accidentului de circulaţie al fiicei sale, aşa cum le-a aflat de la poliţie: „Accidentul de pe urma căruia fata mea a murit noaptea trecută, după o săptămână de agonie a avut loc pe 9 martie, între localităţile Jucu şi Răscruci, vizavi de fabrica „De Longhi”. A lovit-o un şofer în vârstă de 24 de ani, din comuna Baciu, în condiţii nu prea clare, se pare când dorea să treacă drumul pe loc nepermis. Prea multe nu ştim nici noi fiindcă şoferul, în ciuda insistenţelor noastre nu ne-a mai contactat, ca să vorbim cu el omeneşte. Biata de ea, fusese la fabrică – sau se îndrepta spre ea, de la ocazie, nu ştim exact – pentru interviul de angajare. Locuia la Dej, la individul pe care l-aţi văzut, Silviu – iar el se opunea din răsputeri ca Delinke să se angajeze, dorea s-o aibă numai lângă el şi să o exploateze. De aici şi reproşurile sale urâte, de adineaori, când a năvălit aici şi a vrut să intre în sala de autopsie. Am reuşit s-o conving până la urmă să se angajeze, spre disperarea lui, cu o zi înainte de accident, pe 8 martie, când am invitat-o la o pizza şi o prăjitură, într-o cofetărie din Dej şi am avut cu ea o discuţie mai lungă”. Arată mai departe că de circa doi ani de zile fiica lui devenise, efectiv, sclava lui „Turbo” – din iubire sau poate din alte motive, nu ştie cu exactitate – care o obligase să-şi amaneteze toate bijuteriile, laptop-ul şi să-şi pună la bătaie economiile, totul ca să poată el juca la „păcănele”. Ne-am uitat, instantaneu, pe profilul de pe facebook al lui „Turbo” şi ne-am îngrozit, acesta părând a fi al unui adevărat psihopat. La ocupaţie declara că-i „futangiu la Coca-Cola”, iar printre mărturisirile sale am întâlnit următorul pasaj: „În viaţă am multe vise…din toate astea îmi doresc doar de a deveni LEGIONAR…visul meu de când sunt mic…de a deveni soldat, m-am născut pentru asta şi miaş (sic!) da viaţa pentru o uniformă şi o armă…de aia se zice că visele îs făcute să se împlinească”. Într-o postare, tânărul – care-şi prezintă mai mult fotografii făcute în sala de forţă – prezintă chiar şi „Balada lui Silviu”, pe care şi-a scris-o lui însuşi, în care spune: „M-au dat la ziar că sunt number one…şi că aş fi cel mai mare gagicar…şi-n reviste m-au băgat…de femei cel mai vânat”. Iar postările de bază ale tânărului de 19 ani nu constau în altceva decât în scheme de joc la păcănele, mai precis backgammon.
„Mi-a promis că vine acasă. Şi vine în coşciug”!
Şocat de cele văzute, tatăl decedatei adaugă: „Când a avut loc accidentul şi Delinka se afla deja la terapie intensivă, individul ăsta a năvălit şi în salonul fetei de la Neurochirurgie, fără galoşi sau halat şi ne-a ameninţat că ne împuşcă toată familia iar apoi intră mulţumit în puşcărie. Şi chiar şi acum când l-aţi văzut că vorbea la telefon, avea aparatul fetei mele în mână – cumpărat de mine şi al cărui abonament, deşi are minute nesfârşite tot trebuie să achit – numai pentru luna asta 160 de lei – fiindcă abonamentul e pe numele meu”… Oftează adânc, după care, cu ochii în lacrimi, continuă relatarea şicanelor la care acest Silviu îi supunea pe ei – şi mai mult ca sigur şi pe Delinke: „Pentru că a luat o dată bătaie în sat, de la nişte tineri în faţa cărora s-a grozăvit, acesta începuse să aibă o ură mare faţă de familia noastră. Pentru că şi eu, văzându-i comportamentul, i-am spus să stea cât mai departe de Unguraș şi de fiica mea, fiindcă nu-i de el. După acest incident ajunsese să n-o mai lase nici măcar să vină acasă, în Unguraş – şi chiar când o făcea, de sărbători, după două-trei ore de şedere o suna şi o obliga să ne părăsească şi să se întoarcă la el, la Dej. Acum, după ce-aţi văzut că s-a întâmplat, ni-e teamă să nu vină la înmormântare cu vreo gaşcă şi să ne facă ceva”. Este temperat imediat de fratele său, care-i spune: „Nu-ţi fă probleme, că nici noi nu suntem de mămăligă”. Tatăl tinerei îşi mai aminteşte un lucru important şi se grăbeşte să mi-l transmită: „Fata a muncit anul trecut la „Profi” Dej, ca şi casieriţă şi acolo Silviu a fost prins când fura alcool din magazin. A încercat s-o oblige pe Delinka să muşamalizeze furtul, iar şefii ei i-au spus că o dau afară dacă individul ăsta o mai caută, măcar. Nu ştiu ce consecinţe a suportat Silviu după comiterea furtului, dar acesta ajunsese să vină la ea chiar în timpul serviciului – la caserie – şi să-i ceară bani. Curând, fata a fost dată afară – sau a plecat de bunăvoie, nu ştiu exact – dar ştiu că individul ăsta i-a făcut destule probleme la serviciu şi n-a lăsat-o să se stabilizeze la locul de muncă. Şi așa cum vă spuneam, acum ne urăşte de moarte fiindcă fata vroia să muncească şi să fie pe picioarele ei”. Continuă apoi printre sughiţuri: „Pe 8 martie, biata de ea era destul de veselă şi ne-a promis că va merge la interviu a doua zi, după care va veni acasă ca să-şi vadă fratele, surioara şi restul familiei. Şi n-a mai venit, va ajunge abia azi, în sicriu”.
Între timp, cei doi bărbaţi sunt rugaţi de angajaţii I.M.L. să le aducă hainele fetei, urmând s-o îmbrace pentru înmormântare. Cei doi fug rapid la autoturismul care-i aşteaptă în curte şi apoi sună după maşina firmei de pompe funebre ca să se prezinte degrabă ca să ridice trupul fetei. Nu mai au timp de mine, grăbiţi să îndeplinească şi formalităţile premergătoare întoarcerii la Unguraş: deplasarea la Parchet, obligatorie în cazul morţilor violente şi apoi la Primărie, pentru obţinerea certificatului de deces. Între timp, apelez la purtătorul de cuvânt al I.P.J. Cluj, dornic să aflu câte ceva despre situaţia şoferului care a accidentat-o pe fată. Cu amabilitate, comisarul-şef Daniel Boie ne declară următoarele: „În urma decesului recent al victimei se schimbă încadrarea faptei, cercetările fiind făcute acum pentru ucidere din culpă, iar acestea vor fi coordonate şi supravegheate de procurorii din cadrul unităţii de Parchet competente”.
[…] citeste mai mult aici […]