După ce Inspecţia Judiciară a intrat în DNA, loviturile sub centură nu au întârziat să apară. Ca de nicăieri au apărut documente dintr-un dosar vechi de peste 10 ani în care şefa echipei de control din cadrul Inspecţiei Judiciare, procurorul Elena Rădescu, care atunci lucra în instanţele bihorene, a construit acuzaţiile împotriva unor judecători pe probe obţinute nelegal. Dosarul a ajuns la Curtea de Apel Cluj unde magistraţii au desfiinţat rechizitoriul împotriva judecătorilor Munteanu Traian şi Popa Adrian de la Tribunalul Bihor, achitându-i pentru că faptele nu există.
La începutul lunii, inspecţia Judiciară a prezentat raportul făcut în urma controlului la Direcţia Naţională Anticorupţie. Concluziile au arătat că DNA a făcut rabat de la o grămadă de legi, că nu a respectat Constituţia României, în mare raportul arătând că procurorii fac cam ce le trece prin cap sau, mai rău, ce li se spune că ar trebui să le treacă prin cap atunci când vine vorba de anchetele penale pe care le derulează.
În acelaşi timp, Elena Rădescu, şefa echipei de control care şi-a băgat nasul în afacerile DNA, a scris un memoriu în care îşi acuză proprii şefi că s-au implicat mai mult decât ar fi trebuit în acest control derulat la DNA. Ea susţine că „de multe ori s-au pus întrebări pe fondul cauzei şi nu pe ritmicitatea actelor de urmărire penală.”
O altă problemă invocată se referă la „imixiunea conducerii Inspecţiei Judiciare în efectuarea controlului managerial la Direcţia Naţională Anticorupţie, prin dispoziţii date în afara cadrului legal coroborat cu prelungirea nejustificată a perioadei de control de natură a perturba activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie”, făcând referire la „efectuarea într-un anumit mod a controlului, de natură a crea condiţii pentru scurgeri de informaţii în cauze aflate în proceduri speciale, verificarea unor dosare care se aflau în proceduri de inventariere şi nu se aflau în lucru la procurori, audierea unor persoane care au plecat din Direcţia Naţională Anticorupţie pe segmentul comunicare)”.
Elena Rădescu susţine că după desemnarea sa în calitate de coordonator al echipei, Pampu Romanescu Adriana, directorul direcţiei de inspecţie judiciară, i-a cerut să verifice „dosarele în materialitatea lor, examinând actele întocmite de procurori”, inclusiv ale celor care au activat în DNA în 2016-2017, dar au plecat, act despre care Rădulescu susţine că excede limitelor verificărilor.
Aşadar, şefii lui Rădescu, adică Mihai Dragoş Mihai, directorul secţiei pentru judecători, şi Adriana-Claudia Pampu-Romanescu, şeful secţiei pentru procurori, au vrut să o pună pe Rădescu să spioneze dosarele sensibile instrumentate de DNA.
Iar pentru că Elena Rădescu a refuzat să facă acest lucru, ca prin întâmplare, au apărut dezvăluiri de acum 10 ani când Rădescu îi storcea pe inculpaţi ca să iasă dovezile.
Dovezi cu degetele strânse la tocul uşii
Blogul Independenţa Justiţiei a publicat o hotărâre a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care instanţa menţine o hotărâre de achitare dată de Curtea de Apel Cluj într-un proces în care doi judecători bihoreni, Munteanu Traian şi Popa Adrian, erau acuzaţi de luare de mită. Procurorul în acest dosar a fost Elena Rădescu.
Judecătorul Traian Munteanu era bănuit de luare de mită de mai mult timp, el fiind magistratul care i-a achitat pe Omar Mukhles şi Omar Mahmoud şi armatorul Mustafa Tartous, primii doi fiind fraţii lui Omar Hayssam care l-au ajutat pe acesta din urmă să fugă din ţară. Munteanu a admis cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara depuse de cei doi fraţi şi de Tartousi. Apoi, în 2012, a dat şi verdictul: singurul condamnat a fost Omar Hayssam – 2 ani de închisoare pentru trecere frauduloasă a frontierei, pedeapsă contopită cu cea de 20 de ani primită anterior pentru terorism, în dosarul răpirii celor trei jurnalişti români. Mukhles şi Mahmoud, precum şi armatorul Tartousi – acuzaţi că i-au înlesnit teroristului plecarea – au fost achitaţi de Munteanu pe considerentul că „fapta nu există”. În opinia judecătorului, unele dovezi – informaţii clasificate strânse într-un dosar secret – nu au putut fi luate în seamă pe motiv că au încălcat dreptul inculpaţilor la un proces echitabil, iar restul probelor „suferă fracţiuni logico-juridice grave”, amestecând probe certe cu elemente neclare sau de notorietate care „nu au reuşit să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor”.
Însă procurorii nu au reuşit să dovedească nimic.
Cu toate acestea, cei doi judecători au fost acuzaţi de luare de mită în alt dosar (cel în care a fost implicat şi afaceristul orădean Viorel Ştiube, n.red.) şi trimişi în judecată pentru luare de mită (20.000 de dolari) în baza unor denunţuri făcute de un inculpat (Viorel Ştiube) şi avocatul acestuia. Spusele inculpatului, că a dat mită judecătorilor prin avocatul intermediar, au fost “întărite” de membri ai familiei sau de apropiaţi ai acestuia.
Dosarul a ajuns, în instanţă de fond, la Curtea de Apel Cluj care a desfiinţat rechizitoriul, constatând o sumedenie de ilegalităţi comise de procurori în faza de urmărire penală. Judecătorii clujeni i-au achitat pe cei doi judecători pe motiv că “fapta nu există”.
Parchetul a făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. 6883 din 24 noiembrie 2006, dată în dosarul 48/33/2003, a respins recursul parchetului şi a menţinut achitarea dată de Curtea de Apel Cluj.
În hotărârea ÎCCJ care poate fi accesată la blogul menţionat anterior se arată că judecătorii au considerat că ”că probele aduse de procuror în susţinerea acuzării nu pot fi acceptate deoarece au fost obţinute prin manopere dolosive, determinarea şi constrângerea martorilor, prin promisiuni făcute acestora de către procurori, fiind, astfel, administrate în afară cadrului legal”. De asemenea, ”la dosarul cauzei de faţă a fost pus numai denunţul avocatului Negruţiu Lucian din 6 iunie 2006 dat în faţa procurorului Elena Rădescu, denunţ cu conţinut similar, cu al inculpatului Ştiube Viorel, prin aceasta îngrădindu-se inculpaţilor accesul la toate probele dosarului şi încălcându-li-se dreptul la apărare şi la un proces echitabil.”, mai arată sentinţa.
Veşnica Pomenire a Justiţiei
Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a stabilit că va analiza memoriilor şi notelor transmise de Laura Codruţa Kovesi şi de coordonatorul şi de membrii echipei care au făcut controlul la DNA în acelaşi timp cu discutarea raportului de control al Inspecţiei Judiciare.
„Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi-a însuşit punctul de vedere al Direcţiei Legislaţie, Documentare şi Contencios, în sensul că toate aspectele semnalate prin aceste memorii şi note nu pot fi analizate decât în contextul dezbaterii şi analizei raportului de control pe care Inspecţia Judiciară trebuie să îl finalizeze şi să îl transmită CSM. Cu ocazia analizei raportului vor fi analizate şi aceste aspecte analizate”, a declarat purtătorul de cuvânt al CSM, Ştefan Lucaciuc.
