Englezii i-au reconfirmat pe conservatori

Titlul editorialului meu nu este chiar exact, deoarece scoţienii, spre deosebire de referendumul din vara trecută, au votat masiv Partidul Independentist (56 de mandate din 59), dar majoritatea englezilor din celelalte ţinuturi ale Marii Britanii i-au dat un vot de încredere masiv lui David Cameron. Datorită sistemului de vot al Regatului Unit, Partidul Conservator a obţinut o majoritate absolută în Camera Comunelor, deci un procent mai mare decât numărul voturilor date pentru acesta. Această situaţie îi va permite în următorul ciclu electoral să guverneze singur. Este un avantaj considerabil. Partidul Liberal Democrat, aliatul tradiţional al conservatorilor a suferit un eşec indiscutabil,ceea ce l-a determinat pe liderul formaţiunii politice să-şi dea demisia, la fel cum s-a întâmplat cu Nigel Farange, conducătorul naţionaliştilor, care vor avea un sigur mandat. Şi liderul laburiştilor s-a retras din fruntea partidului, deoarece aşa se întâmplă în statele democratice. La noi, lucrurile se petrec altfel. Victor Ponta a pierdut alegerile prezidenţiale, dar a rămas neclintit în postul de premier. Acolo îl vom găsi şi în anul 2016, chiar dacă Iohannis îl va da în judecată sau nu.

David Cameron a declarat imediat după proclamarea victoriei în alegeri că va organiza în 2017, mai recent s-a corectat şi a spus că în 2016, un referendum pentru a se stabili dacă britanicii doresc sau nu să rămână în Uniunea Europeană. Se pare însă că nici Cameron nu vrea ca Anglia să părăsească cel mai important partener economic al ţării insulare, şi nici euroscepticii nu sunt aşa de puternici încât să poată exprima un vot majoritar pentru părăsirea unei structuri politice care a adus multă prosperitate acestei ţări. Anglia se descurcă destul de bine şi în absenţa unui imperiu colonial, care datorită evoluţiei vremurilor şi poziţiei comune americano-sovietice, după terminarea războiului, în această privinţă, a dispărut de pe glob. Deşi dispariţia colonialismului era în mersul firesc al vremurilor pentru numeroşi băştinaşi conducerea statelor de către compatrioţii lor le-a adus mai multe necazuri decât avantaje. Liderii lor au fost nepricepuţi, extrem de corupţi şi cu tendinţe dictatoriale. Cu titlu de exemplu, să ne gândim ce s-a întâmplat în Uganda, şi nenorocirea pe care a reprezentat-o conducătorul lor Idi Amin, ultimul rege al Scoţiei, cum se auto-intitula.

În acest context, nu cred că Anglia va părăsi Uniunea Europeană, chiar dacă contradicţii în interiorul acestei structuri, care asigura pacea în Europa peste o jumătate de secol, au existat şi se vor mai produce.

Desigur, britanicii au fost dintotdeauna mai reticenţi în a se integra în structuri mai mult sau mai puţin federative. De Gaulle obişnuia să spună că el nu este împotriva integrării Marii Britanii în comunitatea europeană, ci că această ţară nu este pregătită pentru acest pas. Mulţi îl bănuiau că opinia lui era determinată de constantele sentimente anti-engleze, deşi Churchill l-a ajutat enorm de mult în timpul războiului. A trebuit ca de Gaulle să-şi dea demisia şi ca în locul lui la Élysée să vină Georges Pompidou pentru ca Anglia să intre în structurile europene, dar aproape în permanenţă a făcut opinie separată. Nu a vrut să adopte moneda unică euro, a întreprins obstrucţii la libera circulaţie a persoanelor, unul din principiile de bază ale acestei structuri fără precedent în istoria omenirii. Cu toate acestea, este incontestabil că Marea Britanie a fost şi va rămâne un stat important în UE. Şi din această perspectivă, nu cred că Băsescu a greşit când a spus că politica externă a României se bazează pe axa Washington-Londra-Bucureşti. Acum, când locatarul de la Cotroceni este Iohannis,s e spune cu insistenţă că Londra a fost înlocuită cu Berlinul, Germania fiind cel mai important stat occidental. Să nu uităm că şi fostul preşedinte a avut relaţii foarte bune cu Angela Merkel, pe de o parte, iar pe de altă parte că accentuarea rolului Berlinului în politica noastră externă, nu presupune obligatoriu slăbirea relaţiilor cu Londra, chiar dacă englezii ne-au vândut scump două nave militare vechi care au necesitat reparaţii costisitoare. Aşa sunt afacerile: cine nu ştie sau nu poate negocia, plăteşte mult.

În concluzie, cred că relaţiile noastre cu Marea Britanie vor fi în continuare normale şi că aceasta ne va sprijini în efortul de a ne securiza frontiera dinspre Răsărit.

Cât priveşte posibilitatea independenţei Scoţiei, din perspectiva rezultatului alegerilor, nu cred că separarea acesteia de Anglia este un lucru bun, chiar dacă nordicii ar dori să intre în UE. Nu va creşte nivelul de trai al scoţienilor, în pofida faptului că au mult petrol în Marea Nordului, dar a trăi din orgolii naţionaliste care încep cu Maria Stuart nu este un plan rezonabil de viitor. Nimeni din Anglia nu încearcă să şteargă identitatea naţională a scoţienilor, iar David Cameron le-a promis noi drepturi. Tendinţele spre separare şi autonomie excesivă nu le consider bine-venite în Europa, acum când Rusia este din ce în ce mai agresivă, iar gruparea Statul Islamic este o mare provocare pentru întreaga lume civilizată.

 Adrian Man

15 mai 2015