Europarlamentare si apatia electoratului

    

Această situaţie, cel puţin în fostele ţări socialiste, porneşte de la următoarele premise:
S-a crezut că sistemul democratic liberal, prin el însuşi, rezolvă toate marile probleme economice şi sociale. Pentru marea majoritate a alegătorilor, libertatea spirituală şi posibilitatea de a circula liber în spaţiul european nu prea are importanţă, deşi, de exemplu, în România milioane de cetăţeni au plecat în străinătate, temporar sau definitiv, trăind mai bine şi transferând, an de an, o cantitate impresionantă de valută în ţară.
Apoi, mentalitatea socialistă este încăpăţânată şi remanentă, iar introducerea instituţiilor democratice, în marea majoritate a cazurilor, reprezintă ceea ce numea Maiorescu forme fără fond, dar e mai util cu ele decât fără.

Revenind la ţara noastră, am moştenit din istoria îndepărtată şi o concepţie laxă despre necesitatea de a fi riguroşi, harnici, conştiincioşi şi suntem deosebit de vulnerabili la tentaţiile corupţiei. Corupţia a existat de când lumea. Astfel, romanii, care au creat cel mai strălucit sistem juridic din lume, s-au confruntat, îndeosebi în perioada de involuţie, cu acest flagel, care a măcinat statul din interior şi de aceea nu au rezistat la ofensiva popoarelor migratoare. Revenind la timpuri contemporane, un preşedinte al Curţii Constituţionale a Franţei, pentru corupţie, a făcut şi puţină închisoare, la o vârstă venerabilă, iar Jacques Chirac este supus unor proceduri penale, care nu sunt încă finalizate. În Anglia este un scandal imens, cauzat de nereguli financiare ale deputaţilor. Aşa că, ceea ce se întâmplă în România nu este un fenomen singular. Deranjant la noi este caracterul generalizat al corupţiei, care apare ca o metastază a aparatului statal, în toate ipostazele sale, precum şi lipsa de reacţie, cât de cât adecvată, a puterii judecătoreşti.

Nu intenţionez să fac o radiografie morală a României, dar este necesar să arăt că lipsa de interes pentru europarlamentare este şi consecinţa unei situaţii speciale, în cadrul căreia singura acţiune de ecarisaj o face presa, aşa cum este ea, nu dintre cele mai obiective.

În ceea ce priveşte conducătorii, fiecare popor îi are pe aceia pe care-i merită, aşa că pasivitatea la alegeri nu serveşte la nimic. Nu este mai puţin adevărat că avem şi oameni politici care sunt de calitate corespunzătoare, indiferent de partid, şi cărora merită să le dăm votul nostru. Nu este suficient să dăm e-mailuri la televiziune sau să bârfim copios pe la colţuri, trebuie să avem o atitudine activă, or principala pârghie prin care se poate acţiona în direcţia pe care o dorim este prezenţa la urne.

Urmăresc, la Euronews, discuţiile concise, dar relevante prin care se caută a se convinge electoratul european să participe la alegeri. (Poate ar fi util să urmăm şi noi această practică, măcar la radioul şi televiziunea publică.)

Organismele europene, în general, şi Parlamentul European, în special, nu sunt panacee universale, birocraţia de la Bruxelles este stufoasă şi greoaie, dar de câte lucruri bune nu am putea beneficia de pe urma reglementărilor şi fondurilor europene, dacă am avea mai multă voinţă şi hotărâre în a acţiona pentru promovarea intereselor României. Să nu uităm că Parlamentul European a condamnat ferm acţiunile antiromâneşti ale autorităţilor de la Chişinău.

De aceea, îmi permit un îndemn: măcar pentru cei care nu se uită exclusiv la emisiunile de divertisment şi nici nu participă la vot, le solicit să nu se mai lamenteze, aşa că, opţiunea corectă e să mergem la vot.

28 mai 2009

Adrian Man

P.S.

Am participat- luni, 25 mai a.c.- la o liturghie solemnă arhierească, desfăşurată la Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Faţă”, determinată de Conferinţa episcopilor catolici de rit bizantin, latin şi armean din România şi Republica Moldova, conferinţă care a avut loc la Cluj. Trebuie semnalată prezenţa la acest eveniment a ÎPS Bartolomeu, ierarh ortodox. Acesta a fost primit de episcopii catolici şi de către credincioşii prezenţi cu deosebită consideraţie şi stimă. Neînţelegerile sunt trecătoare, dar aspiraţia spre unitate a oamenilor de bună credinţă este o constantă. Poate nu întâmplător această Conferinţă s-a produs la împlinirea unui deceniu de la memorabila vizită a Papei Ioan Paul II în România. „Fericiţi făcătorii de pace….”