După cum se ştie, Guvernul a reglementat, prin OUG nr. 34 din 11 aprilie 2009, o serie de măsuri financiar-fiscale, aplicabile de la 1 mai a.c., asupra cărora mediul de afaceri a adus puternice critici.
Una dintre măsurile introduse se referă la plata unui impozit minim anual, între 2200 şi 43.000 lei, funcţie de veniturile totale înregistrate în anul precedent (art. 18 din CF)
Introducerea impozitului minim pe profit, inclusiv pentru microîntreprinderile plătitoare de impozit pe venit, în cota de 3% şi obligarea la plata unui impozit minim au suscitat reacţia multor persoane fizice deţinătoare ale unor societăţi fără nici o activitate, cu activitate nerentabilă sau din categoria microîntreprinderilor.
Întrebările de bun-simţ sunt: De ce să plăteşti 2.200 lei într-un an, ca impozit minim, pentru o societate înfiinţată înainte de 2009, fără nici un fel de activitate? Ce se poate face pentru a nu suporta aceste costuri?
Pentru rezolvarea acestei probleme există câteva soluţii:
Cesionarea părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute în societate la alţi acţionari care doresc continuarea activităţii
Vânzarea societăţii, respectiv cesionarea participaţiei, către persoane din afara societăţii, posibil interesate de denumirea, sigla sau vechimea acesteia
Intrarea în stare de inactivitate temporară, fără solicitarea unui regim derogatoriu de declarare la finanţe a obligaţiilor
Intrarea în stare de inactivitate temporară, cu solicitarea unui regim derogatoriu de declarare la finanţe a obligaţiilor
Fuziunea a două sau mai multe societăţi fără activitate cu o societate profitabilă, cu acţionariat comun şi neafectată de impozitul forfetar
Lichidarea voluntară a societăţii
Soluţia care presupune rezolvarea cea mai rapidă a problemei legate de impozitul forfetar, evitând plata acestuia la minim posibil, este intrarea în stare de inactivitate temporară, cu sau fără solicitarea unui regim derogatoriu de declarare la finanţe a obligaţiilor
Intrarea unei societăţi în stare de inactivitate (suspendarea activităţii) pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 ani este prevăzută de alineatul 2, art. 237, din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Asociaţii care hotărăsc acest lucru vor face declaraţia de menţiuni la Registrul Comerţului de care aparţine societatea, urmând să înregistreze menţiunea respectivă şi la organele fiscale.
Normelor metodologice de aplicare a OUG 34, aprobate prin HG 488 şi publicate în MO 286 din 30 aprilie 3009, confirmă că prevederile privind impozitul minim forfetar(art. 18, alin. 2) nu se aplică ”societăţilor în inactivitate temporară înscrisă în registrul comerţului, conform prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care contribuabilii intră în inactivitate temporară în cursul anului, prevederile art. 18 alin. (2) se aplică pentru perioada cuprinsă între începutul anului şi data când societatea înregistrează la oficiul registrului comerţului cererea de înscriere de menţiuni. Dacă perioada de inactivitate temporară încetează în cursul anului, contribuabilii aplică prevederile art. 18 alin. (2) de la data încetării inactivităţii temporare, corespunzător cu perioada din an rămasă până la 31 decembrie.”
Suspendarea activităţii pe o perioadă de maxim 3 ani nu înseamnă automat şi scutirea de întocmirea şi depunerea la organele fiscale a Declaraţiilor de impozite şi taxe. Contribuabilii pot beneficia de scutirea depunerii acestor declaraţii, după intrarea în inactivitate, solicitând organului fiscal aplicarea unui regim de declarare derogatoriu
Redăm mai jos cele mai importante aspecte privind regimul de declarare derogatoriu:
A. Acordarea regimului de declarare derogatoriu
1. În caz de inactivitate temporară, pentru perioade mai mari de 12 luni, dar nu mai mult de 3 ani consecutivi, precum şi în cazul obligaţiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, depunerea declaraţiilor fiscale poate fi făcută conform unui regim de declarare derogatoriu.
2. Regimul de declarare derogatoriu se solicită de plătitorii de impozite şi taxe la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al acestora, prin depunerea unei cereri.
3. Pentru a beneficia de regimul de declarare derogatoriu contribuabilii trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii: să nu figureze, la data aprobării cererii, cu obligaţii fiscale restante către bugetul general consolidat; să nu desfăşoare nici un fel de activitate; să nu obţină venituri din exploatare, venituri financiare şi/sau venituri excepţionale; să nu dispună de personal angajat şi să nu plătească venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitului; să nu fie în curs de soluţionare o cerere de rambursare sau de restituire a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor; să nu fie în curs de derulare un control fiscal.
4. Organul fiscal va soluţiona cererea în termen de 30 de zile de la data depunerii şi va comunica în scris plătitorului atât perioada pentru care regimul de declarare derogatoriu a fost aprobat, cât şi condiţiile în care acesta a fost aprobat.
Organul fiscal care soluţionează cererea va condiţiona aprobarea acesteia de îndeplinire a obligaţiilor rezultate din evidenţa fiscală a plătitorului.
Cererea poate fi respinsă în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la pct. 3 sau când organul fiscal consideră, motivat, că acordarea regimului de declarare derogatoriu solicitat poate conduce la apariţia unor cazuri de evaziune fiscală.
5. Pe perioada de aplicare a regimului de declarare derogatoriu, organul fiscal poate face oricând cercetări privind respectarea condiţiilor prevăzute la pct. 3.
În situaţia în care în perioada aprobată pentru aplicarea regimului de declarare derogatoriu organul fiscal constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la pct. 3, contribuabilul va fi supus controlului inopinat, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
6. Obligaţiile de declarare aferente activităţii desfăşurate anterior perioadei de aplicare a regimului de declarare derogatoriu se menţin.
B. Încetarea regimului de declarare derogatoriu
1. Regimul de declarare derogatoriu aprobat îşi încetează valabilitatea:
– la data aprobată pentru încetarea acestuia;
– începând cu luna în care nu mai este îndeplinită oricare dintre condiţiile prevăzute la lit. A pct. 3.
2. În cazul încetării regimului de declarare derogatoriu, plătitorul este obligat să reintre, din oficiu, în regimul normal de declarare.
Reintrarea în regimul de declarare derogatoriu este posibilă numai după ce se depune o nouă cerere de solicitare, cu respectarea procedurii şi a condiţiilor prevăzute în prezentul ordin.
C. Depunerea declaraţiilor fiscale
1. Sunt supuse regimului de declarare derogatoriu următoarele declaraţii:
1.1. formularul 100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat", 1.2. formularul 300 "Decont de taxă pe valoarea adăugată",
1.3. formularul 101 "Declaraţie privind impozitul pe profit", cod 14.13.01.04,
1.4. formularul 120 "Decont privind accizele", cod 14.13.01.03,
1.5. formularul 130 "Decont privind impozitul la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internă", cod 14.13.01.05,
2. Termene de depunere:
2.1. Pe perioada aplicării regimului de declarare derogatoriu contribuabilii nu au obligaţia depunerii declaraţiilor prevăzute la pct. 1.1-1.5, cu excepţia situaţiei prevăzute la pct. 2.2.
2.2. Pentru fracţiunile de ani fiscali cuprinse în perioada de aplicare a regimului de declarare derogatoriu, contribuabilii au obligaţia depunerii declaraţiilor prevăzute la pct. 1.3-1.5, la termenele prevăzute de lege.
Întrebările de bun-simţ sunt: De ce să plăteşti 2.200 lei într-un an, ca impozit minim, pentru o societate înfiinţată înainte de 2009, fără nici un fel de activitate? Ce se poate face pentru a nu suporta aceste costuri?
Pentru rezolvarea acestei probleme există câteva soluţii:
Cesionarea părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute în societate la alţi acţionari care doresc continuarea activităţii
Vânzarea societăţii, respectiv cesionarea participaţiei, către persoane din afara societăţii, posibil interesate de denumirea, sigla sau vechimea acesteia
Intrarea în stare de inactivitate temporară, fără solicitarea unui regim derogatoriu de declarare la finanţe a obligaţiilor
Intrarea în stare de inactivitate temporară, cu solicitarea unui regim derogatoriu de declarare la finanţe a obligaţiilor
Fuziunea a două sau mai multe societăţi fără activitate cu o societate profitabilă, cu acţionariat comun şi neafectată de impozitul forfetar
Lichidarea voluntară a societăţii
Soluţia care presupune rezolvarea cea mai rapidă a problemei legate de impozitul forfetar, evitând plata acestuia la minim posibil, este intrarea în stare de inactivitate temporară, cu sau fără solicitarea unui regim derogatoriu de declarare la finanţe a obligaţiilor
Intrarea unei societăţi în stare de inactivitate (suspendarea activităţii) pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 ani este prevăzută de alineatul 2, art. 237, din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Asociaţii care hotărăsc acest lucru vor face declaraţia de menţiuni la Registrul Comerţului de care aparţine societatea, urmând să înregistreze menţiunea respectivă şi la organele fiscale.
Normelor metodologice de aplicare a OUG 34, aprobate prin HG 488 şi publicate în MO 286 din 30 aprilie 3009, confirmă că prevederile privind impozitul minim forfetar(art. 18, alin. 2) nu se aplică ”societăţilor în inactivitate temporară înscrisă în registrul comerţului, conform prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care contribuabilii intră în inactivitate temporară în cursul anului, prevederile art. 18 alin. (2) se aplică pentru perioada cuprinsă între începutul anului şi data când societatea înregistrează la oficiul registrului comerţului cererea de înscriere de menţiuni. Dacă perioada de inactivitate temporară încetează în cursul anului, contribuabilii aplică prevederile art. 18 alin. (2) de la data încetării inactivităţii temporare, corespunzător cu perioada din an rămasă până la 31 decembrie.”
Suspendarea activităţii pe o perioadă de maxim 3 ani nu înseamnă automat şi scutirea de întocmirea şi depunerea la organele fiscale a Declaraţiilor de impozite şi taxe. Contribuabilii pot beneficia de scutirea depunerii acestor declaraţii, după intrarea în inactivitate, solicitând organului fiscal aplicarea unui regim de declarare derogatoriu
Redăm mai jos cele mai importante aspecte privind regimul de declarare derogatoriu:
A. Acordarea regimului de declarare derogatoriu
1. În caz de inactivitate temporară, pentru perioade mai mari de 12 luni, dar nu mai mult de 3 ani consecutivi, precum şi în cazul obligaţiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, depunerea declaraţiilor fiscale poate fi făcută conform unui regim de declarare derogatoriu.
2. Regimul de declarare derogatoriu se solicită de plătitorii de impozite şi taxe la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al acestora, prin depunerea unei cereri.
3. Pentru a beneficia de regimul de declarare derogatoriu contribuabilii trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii: să nu figureze, la data aprobării cererii, cu obligaţii fiscale restante către bugetul general consolidat; să nu desfăşoare nici un fel de activitate; să nu obţină venituri din exploatare, venituri financiare şi/sau venituri excepţionale; să nu dispună de personal angajat şi să nu plătească venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitului; să nu fie în curs de soluţionare o cerere de rambursare sau de restituire a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor; să nu fie în curs de derulare un control fiscal.
4. Organul fiscal va soluţiona cererea în termen de 30 de zile de la data depunerii şi va comunica în scris plătitorului atât perioada pentru care regimul de declarare derogatoriu a fost aprobat, cât şi condiţiile în care acesta a fost aprobat.
Organul fiscal care soluţionează cererea va condiţiona aprobarea acesteia de îndeplinire a obligaţiilor rezultate din evidenţa fiscală a plătitorului.
Cererea poate fi respinsă în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la pct. 3 sau când organul fiscal consideră, motivat, că acordarea regimului de declarare derogatoriu solicitat poate conduce la apariţia unor cazuri de evaziune fiscală.
5. Pe perioada de aplicare a regimului de declarare derogatoriu, organul fiscal poate face oricând cercetări privind respectarea condiţiilor prevăzute la pct. 3.
În situaţia în care în perioada aprobată pentru aplicarea regimului de declarare derogatoriu organul fiscal constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la pct. 3, contribuabilul va fi supus controlului inopinat, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
6. Obligaţiile de declarare aferente activităţii desfăşurate anterior perioadei de aplicare a regimului de declarare derogatoriu se menţin.
B. Încetarea regimului de declarare derogatoriu
1. Regimul de declarare derogatoriu aprobat îşi încetează valabilitatea:
– la data aprobată pentru încetarea acestuia;
– începând cu luna în care nu mai este îndeplinită oricare dintre condiţiile prevăzute la lit. A pct. 3.
2. În cazul încetării regimului de declarare derogatoriu, plătitorul este obligat să reintre, din oficiu, în regimul normal de declarare.
Reintrarea în regimul de declarare derogatoriu este posibilă numai după ce se depune o nouă cerere de solicitare, cu respectarea procedurii şi a condiţiilor prevăzute în prezentul ordin.
C. Depunerea declaraţiilor fiscale
1. Sunt supuse regimului de declarare derogatoriu următoarele declaraţii:
1.1. formularul 100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat", 1.2. formularul 300 "Decont de taxă pe valoarea adăugată",
1.3. formularul 101 "Declaraţie privind impozitul pe profit", cod 14.13.01.04,
1.4. formularul 120 "Decont privind accizele", cod 14.13.01.03,
1.5. formularul 130 "Decont privind impozitul la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internă", cod 14.13.01.05,
2. Termene de depunere:
2.1. Pe perioada aplicării regimului de declarare derogatoriu contribuabilii nu au obligaţia depunerii declaraţiilor prevăzute la pct. 1.1-1.5, cu excepţia situaţiei prevăzute la pct. 2.2.
2.2. Pentru fracţiunile de ani fiscali cuprinse în perioada de aplicare a regimului de declarare derogatoriu, contribuabilii au obligaţia depunerii declaraţiilor prevăzute la pct. 1.3-1.5, la termenele prevăzute de lege.
Mircea Dragoş,
Consultant fiscal
Asociat la firma de consultanţă MUREŞAN DRAGOŞ APOSTOL srl
Pentru detalii vă puteţi adresa la sediul firmei din Cluj-Napoca, str. Decebal nr.69, cod poştal 400037 sau prin e-mail, la adresa: mircea.dragoş@mmda.ro
intrebarea este…o firma nu are activitate dar nu poate fi inchisa sau suspendata temporar activitatea pt ca exista o masina luata in leasing iar asociatul unic plateste bani din buzunarul propriu[fiind angajat acum pt ca societatea a mers pana la un moment dat dar a dat chix] ce poate face?de ce trebuie sa se plateasca bani la stat?platesti impozit pe inactivitate?chiar nu se sesizeaza nimeni?este si imorala si ilicita si ilegala aceasta ordonanta.daca se va ajunge la curtea constitutionala sigur va fi modificata.iar daca nu la cedo si atunci sa vedem de unde va scoate statul roman atatia bani luati cu forta din buzunarul romanului.rusine
VAI DE MAMA EI NATIUNE TOATE’S FACUTE SPRE „BINELE” CETATEANULUI…NU?