Familia Hrudei continuă favorizarea prietenului Dascălu

Arpad Paszkany nu l-a şantajat pe Iulian Dascălu, arată instanţa într-o sentinţă definitivă şi irevocabilă, contrar dosarului procurorului Mircea Hrudei, şeful Direcţiei de Investigare a Criminalităţii Organizate (DIICOT) Cluj. Familia Hrudei, prin intermediul soţiei procurorului, Maria Hrudei, încearcă să îl favorizeze în continuare pe Iulian Dascălu într-un alt proces care poate “salva” existenţa celui mai mare proiect imobiliar al omului de afaceri. Astfel, cei care ar trebui să urmărească interesul public devin adevăraţi “avocaţi“ ai mediului privat, favorizând anumiţi oameni de afaceri. Suntem curioşi care sunt adevăratele interese ale familiei Hrudei de a-l favoriza pe Iulian Dascălu, iar una dintre posibilităţi ar fi intrarea “în schemă“ a familiei Pop, cea care îl apără de fapt pe omul de afaceri ieşean.

Întreaga ţară va judeca veridicitatea proiectelor imobiliare ale lui Iulian Dascălu, deşi acestea au o sentinţă definitivă şi irevocabilă care arată ilegalitatea lor. Două procese de revizuire au început apărătorii lui Dascălu pentru  fi siguri că tergiversarea justiţiei este cu adevărat îndeplinită până la capăt. Dacă unul dintre procesele de revizuirea s-au finalizat cu aceeaşi sentinţă, anulând hotărârea de consiliu local prin care municipalitatea din Iaşi îi oferă lui Iulian Dascălu terenul pentru a-şi construi proiectul imobiliar, mai rămâne un proces de la Curtea de Apel Cluj.

GAZETA strămută procesele incompatibile
Gazeta de Cluj le-a oferit celor de la Alimentara SA informaţia conform căreia Maria Hrudei este soţia lui Mircea Hrudei şi se află într-o incompatibilitate. Astfel, petenţii au cerut strămutarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmând ca procesul să se judece pe 20 septembrie. Până atunci, Iulian Dascălu îşi va porni proiectul imobiliar, iar justiţia nu mai contează cum se va pronunţa. În loc ca Maria Hrudei să îşi ceară singură suspendarea din cadrul procesului datorită incompatibilităţii, aceasta a preferat să îi ajute pe cei de la Iulius Group să tergiverseze justiţia.

Judecătorii atacă judecătorii

Gravele erori ale instanţei în cazurile legate de Iulius Group, societatea deţinută de omul de afaceri Iulian Dascălu, se pot observa chiar din motivarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă care a anulat proiectul.

“În speţă instanţa, urmare a neglijenţei grave în conducerea procesului (în stabilirea situaţiei de fapt ce a constituit premisa admiterii recursului), cu nesocotirea dispoziţiilor art. 129 alin. 5 C.p.c, a creat un non sens juridic: construcţii ce nu mai există determină apartenenţa la domeniul public a unui teren pe care erau deja edificate alte construcţii (proprietatea SC Iulius Grup SRL) – construcţiile noi neavând funcţiuni sau utilizare care să determine afectaţiunea publică.
Considerentele instanţei sunt bazate pe multiple erori şi confuzii. Aşa cum arăt anterior, instanţa nu înţelege noţiunea de dezafectare şi confunda ordinea în timp a actelor şi faptelor administrative.
Astfel, este relevant cum motivează instanţa faptul că dezafectarea nu a avut loc: "Din însuşi preambulul HCL 576/2004 rezultă că o asemenea dezafectare nu a avut loc, căci ceea ce s-a dorit a fost o reabilitare a zonei respective, căci într-o anumită măsură destinaţia acesteia a rămas nemodificată"
 Aşadar, pentru instanţă faptul că s-a dorit reabilitarea zonei respective echivalează cu faptul că terenul nu a fost dezafectat.
Mai mult decât atât, precizează instanţa, "într-o anumită măsură destinaţia acesteia a rămas nemodificată" – fără a spune în ce măsură şi fără a preciza de ce consideră că destinaţia zonei a rămas nemodificată deoarece s-a dorit reabilitarea.
Reabilitarea unei zone nu presupune repararea zonei respective.
Instanţa uită că HCL 576/2004 are ca obiect trecerea terenului în proprietatea privată. Domenialitatea terenului era dată de existenţa şi funcţiunea construcţiilor.
Aşadar, pornind de la o logică simplă, desprind următoarele concluzii:
1.    Nu se putea repara un teren, având în vedere că în accepţiunea instanţei reabilitare înseamnă reparare,
2.    Instanţa anulează HCL 576/2004 în principal criticând motivarea acestuia act administrativ, legându-se în fapt de un singur cuvânt – reabilitare.
Or, dezafectarea este o situaţie de fapt, nu de drept, aşa cum arătau, care presupune mai multe etape, ce au fost descrise mai sus.

Instanţa părtinitoare

În plus, instanţa are o evidentă poziţie părtinitoare deoarece, dacă domenialitatea ar fi perpetuă (aşa cum pretinde instanţa) datorită afectaţiunii bunului, independent de funcţionalitatea lui, nici proiectele societăţilor reclamante nu ar fi posibile – deci aceste părţi nu ar fi avut calitate procesuală (aşa cum bine au constatat în mod repetat nenumărate instanţe în alte cauze dintre aceleaşi părţi, inclusiv instanţa de fond în prezenta cauză).
Astfel, motivarea instanţei de recurs apare contradictorie din perspectiva interesului formulării acţiunii de către intimatele-reclamante, deoarece interesul justificat de societăţile reclamante îl constituie promovarea propriilor proiecte de investiţii pe acelaşi teren – eliberat de construcţiile demolate care nu mai aveau nici o utilitate (dar pentru care în acţiune susţin ca nu au fost dezafectate, fără să justifice în nici un fel sau cu vreo probă că acestea erau în stare de funcţionare).
Concluzii:
Anulând actul administrativ în totalitate fără a avea o probă contrară celor avute în vedere de autoritatea publică la emiterea hotărârilor atacate, prezumând în bloc că toate construcţiile bunuri publice existau şi se aflau în stare de funcţionare, instanţa greşeşte şi, într-un exces de zel nejustificat, pronunţă o hotărâre nu doar lipsită de suport probator, contrară legii aplicabile, ci şi contradictorie şi inaplicabilă.
În  practica sa constantă. Curtea de justiţie de la Luxemburg, arată că anularea unui act administrativ (chiar şi dacă e ilegal) nu poate avea loc decât într-un termen rezonabil, înainte ca acesta să îşi producă efectele, respectiv înainte de a da naştere unor raporturi juridice.
În  privinţa actelor creatoare de drepturi doctrina comunitară a considerat că anularea actelor este supusă unor condiţii extrem de stricte, cu motivarea că este necesară protejarea aşteptării legitime a destinatarilor şi a principiului securităţii juridice.
2. De asemenea, în completarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C.p.c, înţeleg să învedereze că la soluţionarea prezentei cauze urmează a fi avut în vedere şi H.G. nr. 412/2009 pentru modificarea anexei nr. 2 Ia Hotărârea Guvernului nr. 1.354/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Iaşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Iaşi.
Prin această hotărâre de Guvern a fost atestat încă odată de către autoritatea centrală inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Iaşi cuprins în Anexa 2, astfel cum a fost asumat încă o dată de către autorităţile locale prin HCL laşi nr.414/2009.
Acest înscris nou este relevant în cauză deoarece este rezultat ca urmare a aplicării actelor administrative ce fac obiectul pricinii, pe de o parte iar pe de altă parte, reflectă consecinţele juridice ale actelor şi faptelor materiale legate de dezafectarea bunurilor din domeniul public, precum şi ale actelor juridice încheiate după emiterea lor ale căror efecte constau în raporturile juridice născute între autoritatea locală şi terţi.
În  esenţă, aceste raporturi au dat naştere la drepturi şi obligaţii patrimoniale atât Consiliului Local Iaşi cât şi terţelor persoane juridice implicate în realizarea Ansamblului Palas, concretizat în drepturi de proprietate asupra noilor construcţii edificate dar şi drepturi de creanţă substanţiale.
Prin hotărârea a cărei revizuire o solicită, bazată esenţialmente pe o falsă situaţie de fapt respectiv pe afectaţiunea vechilor construcţii dezafectate în drept şi în fapt, se creează un dezechilibru major al raporturilor juridice nou create în urma intrării în circuitul civil al terenurilor pe care s-au aflat vechile construcţii, având  un impact major şi negativ în patrimoniile terţilor de bună credinţă care au încheiat numeroase acte juridice cu titlu oneros în privinţa acestor construcţii nou
Repercusiunile situaţiei create sunt de neînlăturat decât prin revizuirea hotărârii atacate, cu atât mai mult cu cât subliniază că revenirea la situaţia anterioară este nu doar fizic imposibilă dar şi juridic, imobilele dezafectate şi demolate nemaiputând fi înscrise în inventarul domeniului public al localităţii”, se arată în motivarea Curţii de Apel Bucureşti.

Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti

Respinge excepţiile nulităţii şi a lipsei dovezii calităţii de reprezentant invocate de intimata SC Turism Moldova SA, ca neîntemeiate.
Respinge revizuirea precizată, formulată revizuenţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI IAŞI şi SC IULIUS GROUP SRL împotriva deciziei civile nr. 976/18.11.2010 pronunţate în dosarul nr. 3293/35/2006 de Curtea de Apel Oradea-Secţia Comercială de Contencios Administrativ şi Fiscal în contradictoriu cu intimaţii SC ALIMENTARA SA şi SC TURISM MOLDOVA SA şi cu intimaţii-intervenienţi C.P. s.a, ca nefondată.
Respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 976/R/18.11.2010 a Curţii de Apel Oradea  ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 05.04.2012.

Tiberiu Hrihorciuc