Familiile politice ale serviciilor secrete

Interferenţa politicului cu serviciile speciale din România nu este o noutate. De când au fost reînfiinţate, după 1990, aceste instituţii au fost conduse de oameni propulsaţi de zona politicului, care după ce au părăsit aceste funcţii au revenit în vâltoarea politică, profitând de aura lor de "Ştie-tot" şi de bagajul de informaţii şi dosare acumulate. Chiar politicienii au fost cei care nu i-au lăsat să intre în "adormire" şi au avut nevoie de ajutorul foştilor angajaţi ai serviciilor secrete, fie ei civili sau ofiţeri în rezervă. Şi, de ce nu, încă activi.

Fiecare dintre cele trei mari partide aflate astăzi la guvernare au înţeles cât de important este să ai printre ai tăi un fost şef, ori angajat, al serviciilor de informaţii. Pentru că este clar pentru toată lumea că un astfel de om nu iese nicodată din sistem. Volumul de informaţii acumulat, reţelele de informatori, influenţa printre colegii rămaşi acolo rămân şi constituie marile avantaje vânate de partidele politice.

Pe mulţi îi vedem astăzi pe sticla televizoarelor, ori umplând pagini prin ziare.

De partea PDL, numele cel mai sonor este Ioan Talpeş, fostul şef al SIE în perioada 1992-1997. După ce l-a slujit pe Iliescu atâţia ani, a dezertat, cu "infrastructură" cu tot, la PDL, din partea căruia a ratat la mustaţă un loc în Senatul României. Cu toate astea, este invitatul care face rating pe la diverse emisiuni, cu dezvăluiri, unele stânjenitoare, altele penale, din perioada când conducea serviciul de spionaj al României. În numele PDL, îşi deşartă desaga cu informaţii, una câte una, în funcţie de cum şi cât îi cere partidul şi Traian Băsescu.

Tot de partea PDL, dar puţin izolat acum, este situat fostul şef al SRI din aceeaşi perioadă, 1992-1997, Virgil Măgureanu. După ce în 2001 a distrus PUNR-ul, fuzionându-l cu al său PNR (alipire din care a rezultat Alianţa Naţională), şi-a vărsat conţinutul politic şi informaţional în PD-ul lui Traian Băsescu. Din 2004, a gravitat o vreme în jurul Cotrocenilor apoi s-a supărat că preşedintele Băsescu nu-l foloseşte la parametri. Acum e cercetat penal că în 1995 ar fi primit şpagă un Mercedes, un aparat de bronzat şi un ceas.
În aceeaşi barcă a PDL au încercat să urce, în 2008, şi fostul ministru de interne ţărănist, Constantin Dudu Ionescu şi fostul şef al Marelui Stat Major al Armatei, generalul Eugen Bădălan. Primul a ratat, al doilea a reuşit cu brio. Fost şef al Contrainformaţiilor militare la sfârşitul anilor 90, Bădălan este în prezent deputat PDL de Brăila. Prin această mişcare, ajută partidul şi-şi rezolvă şi problemele sale de dosar, legate de revoluţie şi de corupţie.

Nici PNL nu stă mai rău cu „achiziţiile" din zona serviciilor speciale sau de supraveghere a acestora.

Fostul şef al SIE din anii 1997-2001, Cătălin Harnagea, a candidat anul trecut din partea liberalilor pe Colegiul Bălceşti, locul de baştină al lui Mitică Dragomir. A ratat de puţin Parlamentul, dar nu a ratat o serie de mari afaceri, alături de asociatul său Dorin Marian, fostul consilier pe probleme de securitate al lui Emil Constantinescu. Harnagea mai apare ca martor în anchetele Rompetrol, fiind legat prin fire nevăzute de Dinu Patriciu. Pe deasupra, savurează aerul instanţelor în procesele intentate Băncii Ion Ţiriac (pe motiv că a dezvăluit procurorilor date despre conturile sale) şi celebrului Alexandru Bitnner, pentru defăimare. Alături de Dorin Marian a consiliat afacerile EADS de securizare a frontierelor României.

Numele lui Dorin Marian, promovat de Tăriceanu şef la Cancelaria premierului, a apărut recent în scandalul Sterling. Fost angajat la Rompetrol, pe zona Sudan, Marian a iscălit Ordonanţa de Urgenţă, dar şi nota de fundamentare, prin care firmei Sterling i se cedau drepturile asupra hidrocarburilor din Marea Neagră. Afacerile lui Marian şi Harnagea sunt grele, cea mai de renume fiind asocierea cu reprezentantul BMW pe România, Michael Horst Schmidt.

Ultima „achiziţie" a PNL este Claudiu Săftoiu, penultimul şef al SIE, care este legat ombilical de liberali prin soţia personală, Adriana Săftoiu, deputat al acestei formaţiuni şi fost consilier prezidenţial al lui Băsescu. Credeţi cumva că ieşirile la rampă ale lui Claudiu Săftoiu, ultima cea cu convorbirile ascultate de Băsescu, au fost întâmplătoare? Eu mă îndoiesc… Sclipitorul Dinu Patriciu lucrează.

PSD, culmea, este, aparent, cel mai sărac din punctul de vedere al informaţiilor. Fostul şef al SRI în perioada 2001-2006, cu state vechi în PSD, Radu Timofte, s-a retras, deocamdată, într-o discreţie totală. Numele lui a fost vehiculat ca posibil candidat din partea PSD la un fotoliu de senator de Neamţ. Frumoasa sa nepoată Ioana este un fel de Elena Udrea a PSD Neamţ. Dar atât!
Gheorghe Fulga, fost director al SIE în aceeaşi perioadă cu Timofte, s-a retras bine mersi în afaceri cu fanul PSD Ioan Nicolaie de la Braşov. Fulga apare chiar şi ca asociat în afacerea lui Nicolaie din judeţul Mureş, Prescon Mureş SA. Dar atât!

Cei doi nu par a fi exploataţi de partid la valoarea informaţiilor pe care le au în straiţă.
Instalat, pe vremuri, în funcţie de pesedistul Ioan Rus, fostul şef al Doi ş'un sfert, Virgil Ardelean, joacă uneori de partea PDL. În tandem chiar cu Ioan Rus. Altfel nu îmi explic graba cu care Boc a acceptat să-l readucă la şefia DGIPI, forţând aproape ruperea coaliţiei. O altă dovadă a apropierii de PDL este faptul că susţinătorul lui la DGIPI, ex-pesedistul Gabriel Oprea, a fost propus săptămâna trecută de PDL, să intre în Comisia de control a SRI din Camera Deputaţilor. Geoană era să facă infarct şi propunerea a fost retrasă în cele din urmă.

Tabloul de mai sus este aproape sigur neterminat. Dar ne putem face o idee despre marea familie reunită a politicului şi a serviciilor de informaţii. Şi astfel poate înţelegem o fărâmă din problema pe care o ridică, astăzi, Maior şi Ungureanu: presiunile politice pe servicii. Poate interzicându-le foştilor şefi şi angajaţi ai serviciilor speciale să facă politică măcar câţiva ani după ieşirea din sistem am rezolva o parte, măcar, a acestei probleme.