Femeile din armata si criza financiara

Angajatele din cadrul Diviziei 4 „Gemina” ne-au dezvăluit faptul că sunt capabile să răspundă exigenţelor mediului militar la fel de bine ca bărbaţii. Chiar şi în mediul militar, „doamnele” au posibilităţi de afirmare egale cu ale bărbaţilor.

Uneori, femeile sunt mai puternice decât bărbaţii
Femeile au demonstrat de foarte multe ori că au un echilibru psihic bun şi că sunt capabile să facă faţă oricăror situaţii, chiar şi de luptă. În prezent, Armata Română are, printre membrii corpului ofiţerilor şi  al subofiţerilor, câteva mii de femei, unele dintre acestea ajungând până la gradul de colonel. Locotenentul Adriana Marcu  ne-a dezvăluit că, pentru ea, armata este o meserie şi, totodată, un mod de viaţă prin restricţiile şi avantajele pe care i le oferă.  „Viaţa în armată nu este nici   grea, nici urâtă”, spune locotenentul. Totuşi, ea se arată nemulţumită de faptul că în momentul de faţă, cadrele militare femei sunt percepute drept persoane cu responsabilităţi limitate, care nu au treabă cu militarii în termen şi stau toată ziua la birou. „Armata are dezavantajele şi avantajele ei. Faptul că lucrăm în echipă şi există colegialitate este un avantaj pentru noi, la fel şi programul de muncă”, a continuat locotenentul Marcu. Acest lucru nu înseamnă că toate femeile din armată ocupă astfel de poziţii. Anul 2003 a fost primul an în care femeile au avut acces la posturile din armată care erau destinate bărbaţilor. Femeile soldat cu care am stat de vorbă ne-au declarat că reprezentantele sexului frumos din mediul militar sunt mult mai pasionate şi motivate profesional. „Cred că suntem mai ambiţioase ca  bărbaţii. Femeile au renunţat mai greu şi la cursuri decât bărbaţii”, ne-a precizat soldatul Laura Cristea.

Soldaţii voluntari nu au pensie

Femeile sunt din ce în ce mai dispuse să-şi asume responsabilităţile unei cariere pentru a avea independenţă, mai ales din punct de vedere financiar. Chiar dacă armata le oferă un loc sigur de muncă, pe o anumită perioadă de timp, situaţia financiară nu este strălucită. În cazul unui soldat voluntar, acesta poate profesa până la vârsta de 40 de ani, după care trebuie să se pensioneze. Problema este, însă, că, în cazul în care nu au înaintat în grad, după 20 de ani de muncă, nu primesc pensie. Fetele soldat-voluntar sunt nemulţumite de această decizie, prin care nu se vor putea bucura de pensia cuvenită. Ele consideră că la vârsta de 40 de ani sunt mai puţine şanse de a te angaja în altă parte şi de a avea un venit. Nici măcar salariul nu este unul pe măsura aşteptărilor. Majoritatea soldaţilor sunt din alte zone decât Cluj şi trebuie să achite chirie. Chiar dacă armata le oferă un anumit procentaj din salariu pentru a-şi plăti chiria, mai rămân de plătit taxele şi restul cheltuielilor. Femeile care, momentan, sunt doar soldat-voluntar, ne-au declarat că  de doi ani de când sunt în armată nu au reuşit să pună nici un ban deoparte, deşi nu au încă o familie de întreţinut. Dacă militarii clujeni declarau că „se descurcă destul de bine” cu banii primiţi, femeile din armată nu sunt la fel de mulţumite. Cu toate acestea, de curând, Ministerul Apărării a anunţat că va tăia din sporurile angajaţilor, lucru care s-a şi întâmplat începând cu această lună. Ministrul Apărării, Mihai Stânişoară, a declarat că sporurile nu au fost eliminate, ci au fost doar amânate, iar când vor exista resurse, acestea vor fi plătite.

Lăsând la o parte satisfacţia materială, mare parte din femeile care au ales o carieră în armată au făcut acest lucru din plăcere. „Am ales această  meserie pentru că am o pasiune pentru uniformă şi mi s-a părut că această meserie îmi oferă o oarecare siguranţă. De asemenea, am şi anumite trăsături de caracter care mi se potrivesc pentru meseria aceasta”, a susţinut soldatul voluntar Laura Cristea. Potrivit acesteia, chiar dacă există anumite nemulţumiri, odată intrată în acest sistem nu mai poţi scăpa şi vrei să rămâi. Cristea se simte egală cu bărbaţii şi primeşte respectul acestora. „Ne înţelegem bine cu bărbaţii, colegii noştri, nu avem un statut special pentru că suntem femei”, a afirmat soldatul. În ceea ce priveşte salariul, Laura Cristea ne-a menţionat că s-ar putea şi mai bine. „Sperăm să treacă criza financiară. S-ar putea şi mai bine. Totuşi, noi am ales să venim aici”, a încheiat aceasta.

Soldatul voluntar Nicoleta Vasile a fost de acord să ne vorbească despre stabilitatea locului de muncă, despre egalitatea dintre bărbaţi şi femei în cadrul armatei şi despre situaţia financiară pe care o oferă acest loc de muncă.

Reporter: Ce v-a determinat să alegeţi armata?
Nicoleta Vasile: Mi-a plăcut în primul rând uniforma şi cariera militară. Îmi doresc să ajung cât mai sus şi îmi place să învăţ mereu câte ceva nou. Am vrut să ajung la  Cluj şi am şi reuşit să intru aici.

 

Rep.: Sunteţi privită altfel de prieteni, cunoştinţe, de când sunteţi în armată?

N.V.: Pot să spun că da. Mă privesc altfel. Mi-am dobândit şi un respect, mi l-am impus, dar, în general, totul este aproape la fel.

 

Rep.: Cum vă înţelegeţi cu colegii dvs. de sex opus?

N.V.: Mă înţeleg bine. Nu cred că există diferenţe între ei şi mine. La fel mă comport şi eu cu ei. Ne respectăm şi asta e cel mai important.

 

Rep.: Cum vă privesc superiorii dvs.?

N.V.: În primul rând, m-au primit foarte bine. Îi consider ca pe nişte părinţi, prieteni, dar nu înainte de a-mi fi şefi. Deoarece nu sunt din Cluj, de multe ori apelez la ajutorul lor.

 

Rep.: Ce ne puteţi spune despre situaţia financiară pe care v-o oferă această meserie?

N.V.: Din punct de vedere financiar este bine… acceptabil…nu pot spune foarte bine sau foarte rău. Mă descurc binişor, pentru că nu am rate le bancă, nu am familie, nu am copii. Dacă aveam, sigur nu m-aş fi descurcat cu salariul pe care îl am acum. Vreau să avansez în funcţie şi sper să fie mai bine şi din punct de vedere financiar.

 

 

Rep.: Ce sfaturi le daţi fetelor care vor o carieră militară?

 N.V.: Eu le încurajez şi, cu toate că trecem prin această criză financiară, este un loc stabil de muncă. Dacă nu eram acum în armată, nu ştiu unde aş fi găsit un loc de muncă şi cum m-aş fi descurcat.

Locotenent Adriana Marcu, prima femeie şefă de promoţie în Academia Forţelor Terestre
„Din punct de vedere financiar, câştig relativ bine şi mă descurc destul de bine. Momentan, am o perspectivă destul de bună în ceea ce priveşte stabilitatea locului de muncă. Femeile care vor să aleagă armata trebuie să fie puternice şi să nu se sustragă de la nimic”.

Plutonier adjutant  Petoacă Monica
„Sunt în armată din 1988. Mare diferenţă între perioada de dinaintea Revoluţiei şi după aceasta nu pot să spun că este. Din punct de vedere financiar, este o diferenţă, pentru că în 1988 nu eram căsătorită, nu aveam copii şi era mai bine. M-am căsătorit după Revoluţie, a apărut şi familia, iar situaţia  a devenit alta”.

Beatrice Golondzac