Afacerile cu statul sunt mai primejdioase decât am putea crede. Unii oameni se ridică la maxim, alţii coboară cât se poate de jos. Unii îşi creează relaţii, alţii îşi strică prietenii. Florin Danciu este un pseudo-jurnalist care a încercat prin intermediul unei foi, unor cuvinte, să îşi creeze o relaţie prin care să se folosească de bunurile statului. Nimic moral până aici. Să nu credeţi că urmează o parte morală, ci doar o întorsătură a situaţiei.
Organizarea concertului din vara trecută de pe Cluj Arena a fost efectuată sub oblăduirea ucigaşului presei clujene, Florin Danciu. În schimb, după eveniment, el se plânge prin mai toate birourile în care a intrat că a avut o “gaură” de 100.000 de euro, înjurându-i mai mult sau mai puţin pe clujeni pentru neinteresul lor. Desigur, nu s-a gândit niciodată că cineva va face o chetă pentru reîmbogăţirea lui Danciu, dar această lecţie de viaţă ar trebui să ne fi învăţat câte ceva pe toţi. Pe Danciu l-a învăţat că dacă ştie arunca cu limbi nu înseamnă că e musai să culeagă răsplată, neavând mare lucru în clin sau în mânecă afacerile cu jurnalismul adevărat. Cică l-ar fi învăţat atât de tare, încât nu ar mai organiza şi anul acesta concertele. Pe oamenii de rând i-a învăţat să nu ne fie ciudă pe cei care fac afaceri cu statul, că sunt mai în pierzanie decât ei. Iar toţi cei care au avut invitaţii pe gratis pe spatele lui Florin Danciu şi-au dat seama că uneori în viaţă ce e gratis nu se plăteşte. Dar nu întotdeauna…
