Gilău. La 70 de ani, bătută şi alungată din casă de noră! Cu ceva timp în urmă femeia îndărătnică şi-a băgat şi soţul la balamuc!

Grele bătrâneţi are doamna Eugenia, o femeie în vârstă de 70 de ani din comuna clujeană Gilău! În seara zilei de vineri, 18 mai pensionara s-a pomenit bătută de către noră şi cu telefonul sustras, doar pentru a nu solicita ajutorul poliţiei. Bătrâna, care nu mai  suporta chinurile la care o supune de ceva vreme Rodica – o femeie de afaceri în domeniul croitoriei –  a făcut în dimineaţa zilei respective o plângere la poliţie împotriva norei sale, iar gestul respectiv a determinat-o pe femeie să-i ceară imperativ soacrei să-şi ia tălpăşiţa de acolo. Acum prezumtiva agresoare e cercetată de poliţiştii din comună pentru infracţiunea de furt şi lovire!

Victima: „Ce am fost şi ce-am ajuns”!

Doamna Eugenia coboară încet, sprijinindu-se cu dificultate de zidul scărilor care duc spre cabinetul de consultaţii al I.M.L. Cluj. Se aşează apoi, ameţită, pe o bancă şi aşteaptă să se îndure cineva să-i întocmească actele necesare efectuării consultului medical. Îşi mai revine după ceva timp după care – chestionată de reporterul Gazeta de Cluj, asupra motivelor venirii sale la I.M.L. – aceasta răspunde fără să şovăie: „M-a bătut nora”. Apoi, trăgând aer în piept ca şi cum ar fi dorit să se elibereze de-o uriaşă povară care o covârşeşte îşi începe tulburătoarea confesiune: „Pe vremea comunismului eu şi soţul meu, răposat în 2002, am avut acasă un atelier de cojocărie şi în toată acea perioadă ne-a mers foarte bine. Dar, vorbind de casa din care sunt alungată acum, eu, împreună cu soţul şi cu băiatul mai mic, Gavril  am locuit acolo începând cu anul 1975. Apoi, după doi ani de la moartea soţului copiii mei au făcut schimb de locuinţe: cel mic s-a mutat în casa bunicilor, unde stătuse până atunci băiatul cel mare. Asta pentru că între timp Marius şi soţia lui, Rodica, au avut două fetiţe şi, pe motivul că n-au spaţiu destul s-au mutat în casa mea, promiţându-mi însă solemn că vor avea grijă de mine toată viaţa. Iar la insistenţele acestora – parcă orbită – acum câţiva ani le-am trecut-o pe numele lor, prin contract de vânzare-cumpărare, fără să mă bată gândul dacă există vreo clauză s-o recuperez dacă treaba nu merge bine între noi. Şi m-am mutat într-o mică anexă a casei, fără să-i deranjez într-un fel, dar în schimb ajutându-i ani de zile. Dar, din păcate, necazurile cu ei au început destul de curând – şi cum a trecut timpul ele s-au tot agravat”. Arată mai departe că de circa trei-patru săptămâni nora ei a început s-o ameninţe că în cazul în care nu iese din casă va ieşi până la urmă încătuşată, cu poliţia. Îşi ia femeia curaj şi adaugă: „Trebuie să vă mai spun ceva: băiatul cel mare, Marius, a mai băut din când în când câte o bere şi de acolo i-au venit toate necazurile şi neajunsurile cu soţia lui. Iar dacă la început n-a avut treabă cu mine, influenţat de soţie, a început încet-încet să aibă. Dar scandalul cel mare dintre ei a început pe 28 aprilie, anul acesta, când Marius şi Rodica s-au certat şi ea a depus plângere la Huedin împotriva lui. Băiatul a fost chemat acolo la justiţie şi i s-a dat interdicţia să se apropie de ea şi de fete la o distanţă mai mică de 100 de metri, pe o perioadă de două luni. Iar tot atunci – deşi Marius nu fusese atât de beat în seara respectivă – acesta, după ce Rodica chemase ambulanţa şi poliţia, a ajuns la balamuc unde a fost reţinut, pentru dezalcoolizare, vreo unsprezece zile. Iar eu am picat în bai pentru că n-am fost alături de noră şi de fete ca să-l arunce definitiv pe băiatul meu din casă. Oricum, el stă acum la frate-său, Gavril, unde sunt silită şi eu să stau de-acum din cauza ei. Vai de capul meu, ce-am fost şi ce-am ajuns”! Arată apoi că în urmă cu două săptămâni Rodica i-a schimbat până şi yala de la poartă şi i-a rupt clanţa de la uşa-termopan – ca să nu mai poată intra în casă – dar n-a recunoscut că ar fi comis un asemenea gest.

„Am fugit, în pijama, prin grădini, după ce m-a bătut”!

Mărturiseşte că – după ce-a îndurat toate aceste suferinţe – n-a mai rezistat şi în dimineaţa zilei de vineri, 18 mai, s-a prezentat la postul de poliţie din Gilău unde a scris o plângere, împotriva norei sale, care a fost rapid chemată, la audieri, de către poliţişti. Iar când s-a întors de acolo, a fost jale. „Eram în pat, pe la ora zece seara şi a intrat la mine în cameră şi a zis – scuzaţi – „F… Dumnezeu, cum ai avut curaj să depui plângere la poliţie împotriva mea? Fă-ţi bagajul, aici nu mai stai o secundă”! Apoi m-a fixat şi m-a zâlţâit, puternic, învineţindu-mă peste tot. Şi mi-a luat medicamentele şi telefonul de pe masă, ca să nu pot suna la poliţie, moment în care eu am luat-o la fugă – îmbrăcată  doar în pijama – prin grădini, ca să ajung la casa fiului meu, aflată la circa 200 de metri de mine”, adaugă aceasta, lăcrimând. Este poftită curând în cabinetul de consultaţii al instituţiei, de unde se întoarce cu un certificat în care i-au fost recomandate două zile de îngrijiri medicale. Îşi varsă din nou năduful pe nora nerecunoscătoare: „Asta-i răsplata mea pentru tot ce-am făcut, mai ales că sunt bolnavă de cardiopatie ischemică, gastrită, arteriopatie şi depresie. Nici prin curte nu mă lasă să trec, sunt nevoită să fac un ocol de 200 de metri, ca să ies în sat şi să-mi cumpăr şi eu o bucată de pâine. Toate-s pe capul meu, în timp ce nora mea se dă mare, nu lasă pe nimeni să crâcnească împotriva ei, e o femeie de afaceri importantă de tot. Dar acum, nu mai rezist trebuie să urlu la lume ce mi se întâmplă de atâta timp – mie şi fiului meu! Trebuie să vadă lumea că femeia asta m-a terminat! De când stau la mine în casă io le-am gătit, le-am călcat, le-am spălat, le-am dus copiii la grădiniţă şi la şcoală, ei numai or mâncat şi s-or culcat. Asta mi-i răsplata după atâţia ani de trudă? Într-adevăr, n-am plătit cheltuieli şi am mâncat o farfurie de supă – dar am considerat că le-am făcut destule pentru farfuria aia de supă, plus că nu le-am consumat în toţi aceşti ani decât apa şi curentul când m-am uitat la televizor”…

Nora năbădăioasă: “Aveţi grijă cu cine vă puneţi”!

O sun, cu promptitudine, pe d-na Rodica, nora bătrânei bătute, la care aceasta, cuprinsă de furie, izbucneşte. Şi o face în două reprize. Când o sun ca să-i aflu punctul de vedere răspunde, la început, doar atât: “Nu am absolut nimic de comentat, nu e nimic adevărat din ce-a spus soacra. Femeia asta consumă alcool şi când a venit la faţa locului şi poliţia a constatat acest lucru. Eu mă opresc aici, atât am avut de spus”. După câteva minute aceasta mă apelează, după care se dezlănţuie: “Fără acordul meu nu puteţi publica nimic, fiindcă o să vă dau în judecată. Pe deasupra, mâine dimineaţă soacra îşi va retrage plângerea. Dacă nu, copilul ei va fi închis. Dumneavoastră nu ştiţi cu cine aveţi de-a face, vă jucaţi cu focul, aveţi o atitudine boemă. Vedeţi, că cine râde la urmă râde mai bine”… Într-adevăr, a doua zi mă sună, timorat, Marius, soţul – încă – al ei, cel aruncat din casă şi internat pentru unsprezece zile la balamuc pentru dezalcoolizare şi mă roagă să scot articolul din ziar. Refuz însă ferm, neavând acordul mamei lui, femeia bătută şi umilită de către noră…

Punctul de vedere al I.P.J.Cluj

“Referitor la acest caz din Gilău a fost întocmit dosar penal pe numele prezumtivei agresoare pentru lovire şi alte violenţe, dar şi pentru furt, aceasta sustrăgându-i victimei telefonul ca să nu anunţe poliţia. Se fac cercetări pe această temă”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Traian Morar, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.