”Grupul de la Cluj” vs. ”Doi şi un sfert”

Într-un material publicat în numărul de săptămâna trecută, ca urmare a unor informaţii apărute în mass-media, s-a subliniat faptul că serviciul secret al MAI, celebrul ”doi şi un sfert”, va fi desfiinţat, alături de sora mai mică, Direcţia Generală Anticorupţie. Subiectul fiind unul de interes extrem, revenim cu unele aspecte din interiorul acestei structuri, făcând o trecere în revistă a scandalurilor în care a fost implicat serviciul de-a lungul anilor care au trecut de la înfiinaţarea acestuia în 1990, dar şi la o analiză a cauzelor care au dus la această stare de fapt. În fond toată această situaţie este generată de virusarea acestui serviciu, extrem de important, de către ”politic”, indiferent de culoarea acestuia şi a presiunilor la care a fost supus de toate guvernările posdecembriste.

Că se va trage cortina la ”doi şi un sfert”, la figurat vorbind, sau nu, o structură identică sau asemănătoare este obligatoriu să funcţioneze în cadrul MAI. Ca atare, profesioniştii adevăraţi din cadrul actualului serviciu secret al MAI nu trebuie să aibă incertitudini privind locul de muncă. În actuala situaţie, internă şi externă, de asemenea specialişti este nevoie ca de aer. Se preconizează ca pe ”mormintele” fostelor departamente, DIPI şi DGA să fie înfiinţat unul singur, după model american, cu denumirea de ”Afaceri Interne”, sau ceva asemănător.

Ciudat este faptul că asemenea informaţii privind desfiinţarea serviciului secret al MAI, circulă într-un context extrem de sensibil pe plan internaţional, atât în UE, cât şi la graniţa de est a României, generate de criza refugiaţilor şi a politicii agresive derulate de către Federaţia Rusă. Este greu de înţeles că într-o asemenea situaţie, sub pretextul unei aşa-zise iluzorii reforme a serviciului secret al internelor, cineva, inconştient sau nu, face jocul unor forţe externe interesate, prin anihilarea la propriu a capacităţii operative a unui serviciu secret extrem de important. Desfiinţarea şi înfiinţarea unui serviciu secret nu se face chiar de azi pe mâine. Pentru ca un nou serviciu de informaţii să funcţioneze la turaţie maximă este nevoie de o perioadă de timp de cel puţin şase luni.

Înainte de 1989, Inspectoratele judeţene de Miliţie, erau asigurate din punct de vedere al protecţiei interne, contrainformativ, de un ofiţer de contrainformaţii militare din cadrul Direcţiei a 4-a a Departamentului Securităţii Statului.

Lovitura de stat din Decembrie 1989, a dus la dispariţia acestor structuri, Miliţia transformată în Poliţie, Ministerul de Interne nou înfiinţat, aveau nevoie de o nouă protecţie internă, sens în care CFSN, (Consiliul Frontului Salvării Naţionale) prin hotărârea nr.100/07.02.1990 a înfiinţat Direcţia Specială de Informaţii – cu indicativul militar U.M. 0215 (”doi şi un sfert”), subordonată direct ministrului de interne. În noua structură au fost încadraţi ofiţeri ai fostei securităţi, majoritatea provenind din Securitatea mun. Bucureşti şi din cadre al Dir.a-4-a, de contrainformaţii militare, a DSS. Ulterior, în noua conjuctură internă, misiunile acestei structuri secrete sau extins, pe lângă protecţia internă a cadrelor, prin ofiţeri specializaţi sau cules informaţii privind sfera de interes a MAI, respectiv a Poliţiei Române.

În prezent misiunile departamentului sunt orientate exclusiv spre activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, privind misiunile, patrimoniul şi informaţiile clasificate în MAI.

Ca o curiozitate, în întreaga istorie a ”doi şi un sfert”, de la înfiinaţare dar şi la conducerea acestuia de-a lungul anilor, un rol nefast, distructiv l-au avut persoane provenite din Cluj, sau mai bine spus dirijate de ”Grupul de la Cluj”. Perioada cea mai neagră a serviciului şi de la care i se trage situaţia de faţă, se datorează maleficului Virgil Ardelean, un ”produs” tipic al ”Grupului de la Cluj”, dirijat de către Ioan Rus. Plecarea lui Ardelean pe uşa din spate nu a dus la devirusarea serviciului seceret al MAI, din contră, ”infestarea” s-a generalizat prin impunerea la conducerea structurii a lui Gelu Oltean şi ulterior a lui Nelu Zărnică, în calitate de director adjunct, subsecretar de stat, cercetat de către DNA.

Cu mici excepţii, cei care sau aflat de-a lungul timpului la cârma acestui departament nu s-a ridicat la înălţimea misiunilor încredinţate şi a profesionalismului cadrelor, implicând serviciul în tot felul de scandaluri, unele din ele fiind catalogate ca acţiuni de poliţie politică. Mai mult, implicarea de către politic a serviciului în mineriade, în timpul primului mandat a lui Iliescu, aspect niciodată lămurit pe deplin, a lăsat o pată niciodată ştearsă în CV-ul acestuia.

Primul cutremur de proporţii al serviciului a fost în 1998, când din unul din birourile centralei din Bucureşti a fost transmis prin fax la redacţiile mai multor ziare, informaţii care au generat scandalul cunoscut sub numele de ”Ţigareta”, 1,2.3, cu implicaţii la cel mai înalt nivel al statului. Reacţia nu a întârziat să apară, prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr.47/22.05.1998, ”doi şi un sfert” a fost desfiinţat şi concomitent sau înfiinţat două servicii, unul de protecţie a cadrelor în subordinea ministrului de interne şi unul de investigare a mari criminalităţi în subordinea şefului Poliţiei Române.

După nici o lună, prin HG nr.302/08.06.1998, Serviciul de Protecţie se reorganizează prin înfiinţarea Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, prin preluarea Direcţiei de Investigare a Criminalităţii, cu indicativul militar U.M.0962, în subordinea ministrului de interne. În timpul guvernării Năstase, serviciul primeşte atribuţii sporite, dar intră şi într-o perioadă nefastă, cea mai neagră din istoria lui, când aşa-numitul ”Grup de la Cluj” începe virusarea mortală a serviciului. Ioan Rus, devenit ministru de interne, acest sforar care mai agită încă apele, nu numai în Ardeal, cel care a făcut curve nevestele românilor plecaţi la muncă în străinătate, îl aduce la cârma serviciului pe Virgil Ardelean, fost activist UTC la Miliţia Cluj, devenit şeful Poliţiei mun.Cluj, promovat de către Ministrul de Interne al Convenţiei Democrate, Gavril Dejeu, recomandat de originea comună a celor doi. De numele lui Ardelean pe când se afla la şefia poliţiei clujene, este legat scandalul ”Caritas”, când în urma anchetei care a avut loc, spun gurile rele, ar fi intrat în posesia bazei de informaţii cu jucătorii de la Caritas şi folosită ulterior în scopuri obscure. Virgil Ardelean, cunoscut şi sub numele de ”Vulpea”, nume pe care şi l-a atribuit singur, având grijă să fie mediatizat şi să-şi creeze o imagine de ”emineţă cenuşie” a informaţiilor din România, este departe de supranumele creat. A fost un individ care folosindu-se de poziţia deţinută, a traficat şi a manipulat informaţii pentru cei care l-au cocoţat în postul respectiv, dar şi în folos propriu. Mai circulă şi acuma, cu umorul de rigoare, aşa-zisele superacţiuni ale lui Ardelean pe când se afla la şefia poliţiei Cluj, capcanarea sexului unei viitoare victime a unui posibil viol, pentru documentarea faptei, dar şi deghizarea unui poliţist într-o băbuţă, ca momeală pentru capturarea unui tâlhar care făcea ravagii pe străzile Clujului. Cam acesta a fost CV-ul care l-au recomandat pe Virgil Ardelean la şefia Direcţiei Generale a Poliţiei mun. Bucureşti şi ulterior prin Ioan Rus la şefia UM.0962. În calitate de şef al acestui serviciu, a manipulat şi a traficat informaţii, fiind cel mai logeviv şef al acestei structuri, reuşind performanţa să reziste sub 5 miniştri de interne. A devenit de notorietate povestea cu valizele cu documente secrete puse la dispoziţia lui Băsescu pentru a deveni sluga preaplecată a acestuia. Acesta l-a mirosit şi cu prima ocazie i-a făcut vânt, cazul Hayssam, odată cu fuga acestuia din ţară cu complicitatea unor structuri. Ardelean s-a mai remarcat şi prin veritabile acţiuni de poliţie politică, infiltrând redacţia unui ziar din Cluj cu un ”sifon”, numai şi numai pentru a cunoşte din timp ce materiale de presă îl au ca subiect, practic în scop personal. Influenţa nefastă a lui Virgil Ardelean asupra serviciului de informaţii al MAI nu a încetat după plecarea acestuia, în timp ea sa manifestat prin impunerea prin metode obscure la directoratul DGIPI a unui om de casă a lui şi a lui Ioan Rus, Gelu Oltean. Nimic din CV-ul acestuia nu-l recomanda pentru o asemenea funcţie,eventual unele acţiuni neconforme cu statutul de ataşat de afaceri interne, la Ambasada României din Roma.

Victor Ponta l-a eliberat din funcţia de şef al DIPI pe Gelu Oltean, întru-cât această structură a Ministerului de Interne se transformase într-un serviciu secret-SRL pe care Oltean, împreună cu Virgil Ardelean, îl foloseau în scopuri personale şi bineânţeles pentru păpuşari de la Cluj, Ioan Rus et.comp.

În urma adoptării Legii nr. 360/06.06.2002 privind Statutul poliţistului, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (U.M.0962) îşi păstrează titulatura, dar dobândeşte „statut civil”, cu personal alcătuit din funcţionari publici cu statut special, respectiv ofiţeri şi agenţi de poliţie. O ultimă mişcare de anvergură a fost făcută prin Hotărârea Guvernului nr. 156/10.04.2013 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Afacerilor Interne, precum şi pentru modificarea unor acte normative, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă s-a reorganizat – prin înfiinţarea Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă. Astfel, serviciul secret al MAI, a intrat sub conducerea directă a primului-ministru, şeful acestuia a devenit şecretar de stat, iar cei doi adjuncţi subsecretari de stat.

Scandalurile sau ţinut lanţ, unul din şefii acestui serviciu a fost reţinut în dosarul lui Puiu Popoviciu. Cornel Şerban, fost director general al DGIPI, sibian de origine, a fost reţinut 24 de ore de DNA pentru complicitate la favorizarea infractorului, folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii şi permiterea unei persoane neautorizate la aceste informaţii, în scopul obţinerii pentru sine de foloase. În aceiaşi cauză au mai fost reţinuţi şeful serviciului Operaţiuni din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie din MAI, Petre Pitcovici şi omul da afaceri Puiu Popovici. A fost pentru prima dată în perioada post decembristă când şeful unui serviciu secret important a fost reţinut de procurorii şi târât într-o afacere care mirosea de la o poştă a corupţie la nivel înalt.

Ultimul scandal, cel în care este implicat fostul director al DIPI (”doi şi un sfert”), chestorul principal de poliţie Nicolae Gheorghe şi adjunctul acestuia, chestorul Nelu Zărnică, probabil că va fi lovitura de graţie pentru maleficii şi influentii membri ai Grupului de la Cluj. Încet, încep să iasă la iveală amănunte scandaloase, incendiare, despre acest grup şi ”pionii” pe care îi manevrau plasaţi în posturi cheie în diferite structuri de forţă ale statului. Se pare că se ridică vălul, ceea ce a apărut până în prezent reprezintă doar vârful iceberg-ului unei anchete care, inevitabil, se va transforma intr-un veritabil tsunami care va rade la propriu una dintre ultimele „redute” care au rezistat pana acum la orice incercare de modernizare a Ministerului de Interne, ”doi şi un sfert”, aflată în mâna unor păpuşari fără scrupule, aşa-zisul ”Grup de la Cluj”.

Informaţiile cu maşina cumpărată lui Oprea şi baia cu hidromasaj sunt mizilicuri, praf în ochii opiniei publice, aspectele cu adevărat senzaţionale despre cum a fost transformat un serviciu secret într-un adevărat SRL în folosul ”Grupului de la Cluj”, de abia de acuma vor apărea. Se pare că ”ploşniţa” plantată de ”Grupul de la Cluj”, respectiv de către Ioan Rus şi Ardelean, în serviciul secret al internelor a fost chestorul Zărnică. Informaţii provenite din sistem devolalează o situaţie nemaiîntâlnită, anumite ponturi se scurgeau din cadul serviciului şi contra-cost ajungeau la anumiţi oameni de afaceri interesaţi, nume la care momentan este greu să ne gândim.

Se pare că buboiul s-a spart, iar vindecarea nu se va putea face decât prin măsuri extreme. Desfiinţarea structuri şi crearea alteia noi, restartată şi devirusată. Informaţiile provenite din interior sunt cutremurătoare, ”doi şi un sfert” a devenit ca o afacere de familie, un SRL care trafica informaţii.

Dosarul principal de la DNA este într-o fază incipientă, dar pe lângă acesta, alte dosare apar în cascadă, deturnarea ”Fondului Cheltuieli Operative” destinat plăţii informatorilor şi cumpararea unui autoturism de lux Audi A8, baie cu hidromasaj pentru cabinetul ”interesului naţional”, acordarea unor salarii de exceptie in cadrul structurii. Frişca de pe tort îl reprezintă fără doar şi poate scurgerea de informatii catre anumiti miliardari români de top, care, dupa primirea ponturilor plătite cu câte 30.000 de euro, declanşau apoi atacuri de tip „raider” împotriva unor rivali in afaceri sau chiar a unor a unor amărâţi, care nu vroiau să le cedeze, pe preţuri de nimic, afacerile deţinute.

Informaţiile ajunse în posesia ”Gazetei…” arată că în toată această ”afacere” este implicată firma lui Virgil Ardelean, de detectivi particulari, care practic trafica informaţiile obţinute de la ”ploşniţele” împlantate la ”doi şi un sfert”, prin oferirea de consultaţii ”specializate” celor interesaţi.

Situaţii asemănătoare se regăsesc şi la structurile inferioare, respectiv la cele judeţene, mai ales la cele din Ardeal, în care se evidenţiază Clujul şi Bistriţa-Năsăud.

Vom reveni.