Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj Horea Uioreanu a explicat pentru Gazeta de Cluj care a fost motivaţia pentru acţiunea de înfrăţire din Serbia, în care folclorul transilvănean s-a întâlnit cu cel din Timoc, şi despre decizia de a conferi părintelui Boian Aleksandrovici titlul de cetăţean de onoare.
Reporter: De unde a pornit inițiativa unei acțiuni în Serbia?
Horea Uioreanu: Legăturile mele cu românii din Serbia sunt vechi, datează, practic, de pe vremea când eram deputat. La început am purtat corespondență cu comunitățile de acolo, cu unii dintre liderii asociaților din Valea Timocului, iar apoi am fost în vizită în zonă, în anul 2011, dacă bine rețin. Atunci am fost împreună cu alți colegi parlamentari și am avut și întâlniri cu oficiali ai statului sârb, discuțiile fiind legate de situația românilor, de drepturile pe care aceștia le cer, drepturi care li se cuvin în virtutea legislației europene. După ce am câștigat acest prim mandat la conducerea Consiliului Județean Cluj, am dorit să reiau legăturile cu românii de acolo, de fapt să le adâncesc și să le oficializez la nivel de instituție, deoarece corespondența cu oamenii de acolo nu a încetat. În acest context, a venit colaborarea cu studioul teritorial Cluj al TVR, instituție care își propunea să realizeze o emisiune ”Vine Clujul pe la noi”, iar noi am agreat ideea și am decis să extindem acțiunea. Am apelat la Asociația ”Produs de Cluj” și la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, ambele funcționând sub autoritatea Consiliului Județean Cluj. Așa am ajuns să ducem în Valea Timocului ”Clujul”, nu doar cu emisiunea TVR, ci și meșteri populari, artiști și ansambluri folclorice care au în repertoriu cântece și dansuri din zona noastră. Meșterii populari și-au transportat o parte din produsele specifice fiecăruia, cusături, icoane, iar artiștii au prezentat folclorul din zonă. Cred că a fost o acțiune nu doar reușită, ci și binevenită pentru ambele părți, deoarece am stat acolo trei zile, timp în care am putut și noi, clujenii, să surprindem, măcar parțial, aspecte legate de tradiții, de folclor, de viața de zi cu zi a acestei importante comunități de români. Știu că avem destule de făcut la noi acasă, dar cred că avem obligația morală de a nu uita de cei care trăiesc astăzi în afara granițelor geografice ale României.
Rep.: În ce măsură a fost vorba de promovarea Clujului și în ce măsură de consolidarea relațiilor cu românii din afara țării?
H.U.: În egală măsură. Cred că acest prim contact între reprezentanții a două zone destul de îndepărtate a avut darul, așa cum am mai spus, să ne cunoaștem cât de cât. Clujenii sunt oameni foarte sensibili, avem legături vechi cu românii din Micherechi, de la Gyula, unde se află cea mai mare comunitate românească din Ungaria, așa că era cazul să ne îndreptăm atenția și spre românii aflați mai departe de Cluj. Pe de altă parte, nici în Valea Timocului nu se știau foarte multe despre județul nostru, acum cred că putem spune că sigur se știe, grație transmisiunilor live realizate în cele trei zile. Să nu uităm că s-a reușit și o premieră, transmiterea în direct a liturghiei în limba română. Este un gest pe care nimeni nu-l poate uita ușor.
Rep.: Ce ați aflat de la românii din Serbia, care au fost concluziile discuțiilor purtate cu aceștia?
H.U: Am aflat, în primul rând, că sunt niște oameni extraordinari, pe care îi și invidiez. Parcă sunt mai ”ardeleni” decât noi, mai calmi, mai liniștiți. Desigur, s-a discutat și despre doleanțele lor, despre faptul că unele drepturi le sunt încălcate, dar acestea sunt aspecte pe care nu vreau să le discutăm. Sunt sigur că statul român va face tot ce este necesar pentru ca aspectele neconforme privind educația, religia în limba maternă să se rezolve. Probabil că până acum nu s-a acordat suficientă atenție comunității de aici, probabil e nevoie de mai multă fermitate, dar relațiile româno-sârbe sunt suficient de vechi și de bune încât să se găsească soluții. Pe de altă parte, Serbia va intra în Uniunea Europeană și atunci va fi obligată să aplice principiile europene în materie de drepturi ale minorităților, așa cum o face și România. Timpul le rezolvă pe toate.
Rep.: De ce credeți că o parte a reprezentanților comunității au ales să nu ia parte la evenimente?
H.U: Probabil că, așa cum e peste tot, e vorba doar de politică, de unele neînțelegeri la nivel personal. Sunt convins că toți românii din Valea Timocului au aceleași aspirații. Eu am fost mulțumit de felul în care această acțiune a decurs, de rezultatele ei.
Rep.: Care sunt planurile de viitor pentru acțiuni similare ale CJ Cluj?
H.U: Vă asigur că avem deja conturate unele proiecte, deocamdată nu le pot dezvălui.
Rep.: Cum l-ați cunoscut pe părintele Boian Aleksandrovici și de ce l-ați propus pentru a fi cetățean de onoare al Clujului?
H.U: Pe părintele Alexandrovici îl cunosc de mai bine de opt ani, de când a început lucrarea la biserica sa. Acum am avut ocazia să stau mai mult cu domnia sa, am ascultat părerile pe care comunitatea le are despre sfinția sa. Iar acordarea titlului de cetățean de onoare al județului Cluj a fost extrem de ușor de luat: a ridicat o biserică, singura din Valea Timocului în care liturghia se săvârșește în limba română! Necazurile pe care le-a avut ca urmare a acestui fapt au ajuns în presa internațională, singura sa vină fiind aceea de a dori să fie parte la procesul, extrem de european de altfel, de promovare a identității culturale, lingvistice și religioase a unei comunități de trei sute de mii de suflete. Ca și reprezentant al unei comunități care a avut mult de suferit și a luptat multă vreme pentru aceste drepturi, consider că aveam obligația morală să-i acordăm un simbol al respectului și considerației noastre.
Diana Gabor
