„Am fost bătută de un homofob, din gelozie, pentru o prietenă de-a mea pe care o iubesc” – îmi mărturiseşte misterios femeia în vârstă de 38 de ani, pe coridoarele I.M.L.Cluj, lăsându-mă efectiv mască.Aceasta s-a prezentat luni, 18 februarie, la instituţia medicală clujeană, cu urme de lovituri în zona capului, „atinsă” bine de un bărbat de 58 de ani, într-un gang din cartierul clujean Mărăşti, după ce avusese cu el o dispută pentru o tânără. Îmi face apoi a o adevărată apologie a homosexualităţii şi-mi explică meandrele gândirii şi simţirii sale, arătând că pe lângă plăcerea de a agăţa femei noi o are şi pe aceea de le a „sufla” din braţele bădăranilor incapabili să le ofere acestora pic de tandreţe.

„Am încasat picioare în cap pentru că i-am făcut concurenţă”!

Femeia, cu piele măslinie şi gropiţe în obraji, îmi atrage de la început atenţia prin ţinuta sa androgină şi prin zâmbetul său concupiscent-vinovat, care-i dau un aer uşor pervers. Are prezenţa de spirit al unei persoane experimentate şi întreaga sa alură lasă să se înţeleagă cu prisosinţă acest lucru. E însoţită de sora sa – despre care aflu că e „hetero” şi care, deşi nu e de acord cu orientarea sa sexuală, o sprijină necondiţionat pentru că „sângele apă nu se face”. „M-a bătut rău de tot un homofob vineri seară, pe la ora zece, într-un gang din Mărăşti, după ce am vrut să am o discuţie cu el, afară din localul unde lucrează o prietenă – şi pe care el o asalta cu insistenţele lui. Pe lângă că e un ţăran pe deasupra era beat”, îşi începe povestirea tânăra, după ce convenim să nu voi oferi cititorilor, în mod explicit, datele sale personale. Apoi continuă: „Acest Andrei e un mecanic de profesie, în vârstă de 58 de ani – jucător învederat de păcănele – care n-o mai slăbea cu avansurile pe noua mea prietenă.

Aceasta deocamdată e „semi-semi”, cochetează cu ideea dar n-am reuşit încă s-o aduc deocamdată în tabăra noastră. Am ajutat-o să-l respingă pe individ iar acesta, în mod neaşteptat, m-a chemat afară! Eu am acceptat crezând că vom lămuri situaţia, nici nu mi-aş fi închipuit că mă va ataca într-un mod atât de sălbatic!” Explică apoi cum, înjurând-o încontinuu – era seara zilei de vineri, 15 februarie, în jurul orei 22.00 – acesta a dat s-o pocnească dar ea, intuind că nu-i de glumit cu individul, a luat-o la fugă pe coridorul îngust care face legătura între zona Pieţei Mărăşti şi Cinematograful „Mărăşti”. „Însă el a fost mai rapid decât mine, mi-a pus piedică şi am căzut. Apoi, în timp ce mă aflam acolo jos m-a lovit cu picioarele în cap şi s-a oprit doar când o domnişoară a intervenit şi tot ea m-a ridicat de la pământ. Practic, insul m-a bătut, din gelozie, pentru că-i făceam concurenţă!

După incident m-am dus acasă, m-am culcat, însă a doua zi nu m-am mai putut ridica din pat, aşa că am chemat ambulanţa. Am fost dusă de urgenţă la U.P.U.Cluj-Napoca, unde mi s-au făcut explorări complete şi am fost apoi sfătuită să mă prezint la I.M.L., ca să-mi scot certificat medico-legal, dacă doresc să fac plângere la poliţie pe numele bătăuşului”, adaugă femeia pipăindu-şi cu grijă creştetul capului unde trona un cucui pe cinste.

„De mică mi-a plăcut să mă îmbrac băieţeşte”!

Observ că mai există în coridor alţi doi-trei pacienţi înaintea ei, care trebuie să intre în cabinetul de consultaţii. Aşa că licitez, conştient că femeia dezinvoltă de lângă mine are şi o poveste de viaţă pe măsură. O incit, iar ea – în ciuda stării proaste în care se află – marşează la provocarea mea. O întreb, direct, prin ce împrejurări a ajuns în situaţia să iubească femeile. Aceasta trage adânc aer în piept, după care îmi explică: „Eu sunt o femeie versatilă – parte activă şi pasivă totodată – dar mărturisesc faptul că-mi place mai mult să fiu activă. De mică jucam fotbal numai cu băieţii, mă jucam cu săbii, trenuleţe şi le „mozoleam” pe toate fetele din jurul meu! Iar mama, când i-am spus că iubesc fetele, pe la paisprezece ani, era cât pe ce să leşine”! Intervine în discuţie sora ei, dornică să adauge ceva: „Am vorbit mult cu ea, de-a lungul anilor, o înţeleg perfect – dar nu pot fi de acord cu ea, având o fetiţă. Însă, ce să fac.. O iubesc enorm şi trebuie să fac în aşa fel încât să-i fie ei bine şi să nu sufere, în ciuda acestei metehne. De altfel, de prin clasa a doua, a treia făcea numai cum o tăia capul: deşi părinţii o trimiteau în rochiţă la şcoală, ea îşi punea blugii într-o plasă şi se schimba în scara blocului, ieşind în oraş îmbrăcată cu pantaloni”! Protagonista îşi ascultă sora, cu buzele ţuguiate şi cu o nedisimulată iubire ce-i răzbate din priviri, după care îşi continuă mărturia: „La optsprezece ani, ca să nu-l omor cu zile pe bietul taică-meu mi-am luat un iubit, chiar din blocul unde locuiam, mai mare decât mine cu zece ani. Dar, pe lângă el, mă culcam în continuare cu fete. N-o să uit niciodată, la o zi de naştere de-a lui i-am făcut o surpriză: mi-am adus cu mine o iubită şi am făcut sex în trei. I-a plăcut enorm. M-a întrebat când se va repeta figura. I-am zis să mai aştepte puţin”! Indiscret din fire, o întreb dacă în timpul jocurilor erotice foloseşte de obicei şi anumite accesorii. La care – afişând din nou acelaşi zâmbet uşor pervers – îmi răspunde: „Desigur, într-un joc erotic are loc întotdeauna şi un „unchi Ghiţă”, un falus”. Am rugat-o în continuare – văzând că sunt pe un tărâm propice – să-mi dezvăluie cât mai multe despre secretul succesului său la femei. Răspunsul a sosit repede, de parcă aştepta dintotdeauna întrebarea mea: „E foarte simplu: bărbaţii nu înţeleg că femeile au nevoie de mângâieri şi de un preludiu înainte de a face dragoste, se suie pur şi simplu pe ele şi le călăresc! Vedeţi, eu le spun poezii şi lucruri frumoase – şi n-o să mă credeţi ce succes am la fete şi femei după ce le recit poemul „Celei care minte”, de Ion Minulescu”. Nu-şi isprăveşte fraza şi interlocutoarea mea este chemată în cabinet. În lipsa acesteia, mă concentrez asupra unei discuţii cu sora sa. „Eu îi explic cum e cu treaba asta, de mult timp – şi consider că nu e un lucru firesc.

Dar, sincer, ea s-a transformat datorită vieţii trăite mai mult printre fete. S-a îndrăgostit prima dată de o doamnă cu douăzeci de ani mai bătrână, o bucătăreasă care muncea în şcoala unde se afla ea. Cred că aceasta i-a corupt, cumva, gândirea. Apoi a fost cuplată cu o femeie care a venit din Italia şi a dus-o acolo.
S-au despărţit după vreo cinci ani de convieţuire, lăsând-o pe soră-mea într-o depresie profundă.

Cert însă e faptul că surioara nu concepe viaţa alături de un bărbat şi nu-şi doreşte în ruptul capului copii. E o fire uşor depresivă şi din acest motiv nu este primită în societate aşa cum şi-ar dori ea. Nu vrea să facă psihoterapie, deşi îi recomand mereu acest lucru – şi nici să citească nişte lucrări de specialitate, ca să se înţeleagă pe sine. Uitaţi, şi fiicei mele îi place fotbalul, ca şi surorii mele. Să cred că va ajunge la rândul ei lesbiană? Nici vorba, aici e vorba de mediul care te transformă şi te perverteşte”! Curând, femeia se întoarce în sala de aşteptare a I.M.L., ţinând în mână – de parcă n-ar şti dacă-i este de vreun folos sau nu – un certificat medico-legal, în care
i-au fost recomandate între trei şi patru zile de îngrijiri.
„Muncesc în Italia şi
nu văd un viitor pentru
mine în România”!

O întreb apoi, sperând să capăt mai multe informaţii, despre meseria ei de bază. Îmi răspunde că a lucrat o lungă perioadă pe post îngrijitoare de persoane în vârstă, însă acum munceşte ca ajutor de bucătar într-un local din Italia. „Am plecat din ţară în anul 2004, nemulţumită de faptul că suntem discriminaţi şi nu avem condiţii civilizate de viaţă, asta şi datorită mentalităţii învechite a românilor. Aşa cum v-am spus, am avut grijă de nişte bătrâni de acolo, iar cu unul din ei am reuşit performanţa să-l ţin în viaţă aproape cinci ani, deşi bietul de el se afla în stare gravă. Acum lucrez într-un restaurant şi curând de tot mă voi întoarce la muncă deoarece din martie-aprilie începe stagiunea şi trebuie să fiu prezentă acolo”. Observă lângă noi cum o femeie cu câteva echimoze în zona feţei îşi completează cererea, pentru a fi consultată. Aflăm de la aceasta că este victima unei bătăi încasate de la soţul său, după ce l-a prins pe acesta, „în fapt”, cu o altă femeie.

Eroina mea se revoltă, adresându-mi-se: „Vedeţi, despre astfel de cazuri să scrieţi cât mai des, fiindcă nu-i permis ca nişte animale să-şi bată în aşa hal femeile”! Îi răspund, cu promptitudine, că fac mereu acest lucru însă pentru asta e nevoie şi de mărturisirile complete ale victimelor, fapt care nu se prea întâmplă în general, ele preferând să-şi ţină secrete experienţele traumatizante prin care trec! Apoi, brusc, înviorată – ca şi cum un ceas interior i-ar fi dat deşteptarea – îşi accelerează mişcările şi dă semne vădite că doreşte să plece. Îmi lasă totuşi adresa ei de pe facebook, urmând să mai comunicăm – pentru eventuale completări pe care să le aduc articolului pe care intenţionez să-l scriu despre ea. Apoi, luându-şi rămas bun părăseşte încăperea, gardată de sora ei, care o urmează cu afecţiune.

Mărturisiri pe reaţeaua de socializare

Curând, după ce mi se acceptă prietenia, încep să-i studiez femeii profilul de pe reţeaua de socializare şi descopăr că – în ciuda rugăminţii sale de a-i păstra identitatea secretă – orientarea sa sexuală transpare destul de străveziu aici. Pot fi distinse, printre aforisme cu semnificaţii de natură general-umană şi fotografii sugestive – cu femei care se îmbrăţişează, mâncăruri gătite de ea şi ornate în forma unui organ sexual feminin – dar şi ziceri încărcate de erotism – toate trădând, fără dubii, profilul posesorului contului. Mă izbesc două fraze, amintind de marea iubire a sa din copilărie, bucătăreasa de la şcoală: „O femeie elegantă e parfumată cu Chanel, femeia pefectă miroase a sarmale” şi „Doar Dumnezeu ştie gândurile mele. Mândră pentru gura ta. Aşa e bine”? O abordez apoi pe femeie şi o rog să-mi mai ofere nişte date suplimentare legate de viaţa sa. Mi le oferă cu zgârcenie, poate şi datorită faptului că – furată de obişnuinţa trăirii clipei – nu a deprins-o şi pe cea a scrisului: “Am făcut şcoala la Bacău, profesionala, de reeducare… Era internat. De la 14 ani la 18. M-am îndrăgostit de bucătăreasa de acolo pe la 16 ani.

Era de vârsta lui mama. Dar eu eram nebună după gura ei. Era căsătorită, cu 3 băieţi. Dar m-a părăsit ca să mă lase să-mi fac un viitor, spunea ea. Mi-a fost greu să o uit. M-am iubit şi cu colege dar nu era ca şi cu ea. Am iubit, am suferit dar toate au trecut. Relaţii serioase am avut după 22 ani. Cu o poliţistă au fost câteva săruturi, la băutură. Nu am ajuns în pat. Am stat cu Diana 5 ani în Italia, după care ne-am despărţit. Găsise alta din Bucureşti. Mai mult, am curtat şi femei heterosexuale. Care m-au plăcut au continuat. Acum nu am relaţie. Dar curtez mai multe. Nu ştiu ce aş putea să îţi mai spun. Cred c-aş fi depresivă…după toate întâmplate. O zi faină. Sunt la bucătărie, mă pregătesc să fac ceva de mâncare”!
Punctul de vedere al I.P.J.Cluj

“În cazul petrecut vineri, 15 februarie, în cartierul Mărăşti, a fost depusă o plângere sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe. Cercetările continuă în vederea clarificării tuturor aspectelor sesizate”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Traian Morar, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.

Poemul cu care femeia îşi cucereşte fără greş noile iubite – “Celei care minte” – de Ion Minulescu:

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci –
Tot flori însângerate –
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii…
E ora când amanţii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?…
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi –
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori –
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here