Infractori păziti-vă. Poliţia “veghează”

Pentru cei până acum dezinformaţi: “poliţistul este un funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă…”, iar exercitarea profesiei implică, prin natura sa, îndatoriri şi riscuri deosebite, aşa că trebuie notat, EI sunt informaţi. În plus, activitatea şi conduita poliţistului sunt evaluate o dată pe an, iar concluziile se consemnează în aprecierea de serviciu cu acordarea unuia dintre următoarele calificative: excepţional, foarte bun, bun, corespunzător, necorespunzător. Dacă aveţi îndoieli, întrebări sau curiozităţi legate de calitatea “organului” care vă legitimează, intuiţi vă rog, prin comparaţie, calificativul acordat acestuia. În cazul în care rezultatul observaţiilor dumneavoastră este “excepţional”, vă rugăm, contactaţi presa.

Înainte de intrarea în acţiune sau efectuarea unor intervenţii care nu suferă amânare, poliţistul este obligat să se prezinte verbal, iar după încheierea oricărei acţiuni sau intervenţii, să se legitimeze şi să îşi declare funcţia şi unitatea de poliţie din care face parte. În urma legitimării, organul de poliţie va recurge la stabilirea identităţii persoanelor care comit, sunt pe punctul de a comite sau au comis fapte ilegale. Nu încercaţi să vă legitimaţi non-verbal, decât în cazul în care vă numiţi “petre” şi locuiţi pe strada “victoriei”, iar numărul locuinţei este undeva sub 10.

Poliţistul va conduce la sediul poliţiei persoanele suspecte de comiterea unor fapte ilegale, iar în cazul săvârşirii unei infracţiuni sau al urmăririi unor infractori, poliţistul are dreptul de a intra, fără invitaţie prealabilă în sediul oricărei locuinţe, unitate economică, instituţie publică sau particulară, precum şi la bordul oricăror mijloace de transport româneşti. Oare BMW-ul legendar gri/argintiu/negru are numere de Rusia? Dacă n-are, să îi puneţi.

În cazul nerespectării indicaţiilor date de poliţist, acesta este îndreptăţit să folosească forţa. Orice acţiune în public şi în cazuri extreme se face prin anunţare: “Poliţia!”. În caz de necesitate, poliţistul poate folosi forţa armelor albe sau a armelor de foc; acestea se utilizează doar după somaţia: “Stai, stai că trag!” sau variaţiunile “Stai, stai bă că trag!” şi “Băăă, nu mă fă să trag, că trag!”. Să nu vă vină idei “corleoniene”, în cazurile de legitimă apărare, poliţistul poate folosi armele de foc şi fără somaţie, iar caracterul penal al faptei, orice aţi spune, este înlăturat de folosirea armamentului din dotare în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi în condiţiile şi situaţiile prevăzute de lege.

Dacă vă inspiraţi din repertoriul cinematografic al luării de ostatici, vă prevenim că Poliţia Română poate şi va interveni în forţă împotriva celor care pun în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea persoanelor sau a organelor de ordine, precum şi împotriva celor care ameninţă cu distrugerea unor clădiri sau bunuri de interes public sau privat. Folosirea mijloacelor din dotare se face numai după avertizare şi somare prin mijloace de amplificare sonoră. Prima somaţie este făcută prin formula: “Atenţiune, vă rugăm să părăsiţi zona! Vom folosi forţa!”, urmată de semnale sonore şi luminoase. Ultima somaţie nu va mai fi impregnată de caracter politicos, ci se va prezenta sub forma telegrafică: “Părăsiţi zona! Se va folosi FORŢA!!!!”. Iar cinefilii, vor părăsi cu siguranţă.
Pentru îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu, poliţiştilor li se vor acorda recompense morale sau materiale, evident, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. De exemplu, pentru merite excepţionale în atingerea unor obiective deosebite în activitatea poliţiei, poliţistul poate fi avansat în gradul profesional următor, chiar înaintea îndeplinirii stagiului minim. Aşa că, fiţi cuminţi, „băieţii noştri”, cel puţin în teorie sunt motivaţi.

 

Explicatie foto: Pasul 1. Întâlnirea cu Poliţia nu se confirmă telefonic:  simpaticii agenţi se vor prezenta la faţa locului neanunţaţi, menţinând permanent legătura cu sediul prin intermediul staţiilor. „Fanii” voştri în uniformă şi-ar face o intrare…. în forţă.

 

Explicatie foto:  Pasul 2. Dacă persoana condamnată refuză să se supună mandatului de arestare sau încearcă să fugă, va fi constrânsă la aceasta. Practic, modalitatea de  încătuşare se face în funcţie de personalitatea fiecăruia: anterior, în cazul unui personaj politicos doritor de plimbare cu maşina posesoare de beculeţe; posterior: dacă avem de-a face cu o figură nu tocmai ortodoxă.

 

Explicatie foto: Pasul 3. Transportul persoanei arestate se face cu vehiculul de serviciu, înspre secţia afiliată. Procesul se face cu deosebită grijă pentru a se asigura integritatea „pachetului” în momentul de ajungere la destinaţie. 

 

Explicatie foto: Pasul 4. Odată ajunşi în sediu, se examinează obiectele aflate în posesia arestatului, se realizează un scurt interogatoriu şi se trece la prelevarea amprentelor şi introducerea lor în baza de date.

Explicaţie foto: Pasul 5. Fiecare kit de criminalistică trebuie să fie dotat cu următoarele: două bucăţi marker permanent, culoare roşie; patru bucăţi eprubete de dimensiuni diferite; una bucată rolă tuş pentru amprentare; una bucată patent; două perechi de foarfece; trei bucăţi plicuri pentru dovezi; una bucată metru croitoresc de culoare roz şi una necesară bucată Gazeta Sporturilor.