Întâlnirea “vaper”-ilor de la Cluj-Napoca sau o noua alternativă pentru fumat!

Restaurantul Hugo. Atmosfera e încărcată de fum dens, iar vizibilitatea, redusă. Mirosurile ce plutesc în aer sunt combinate, dar nu sunt înecăcioase precum cele de ţigară tradiţională. Ai senzaţia că te afli mai degrabă într-o uriaşă saună. În restaurant, aşezaţi la mese, cu ţigările electronice şi fiolele de lichid aferente, circa două sute de “vaperi”, cei care au înlocuit ţigara tradiţională cu cea electronică.

Dacă e sâmbătă, 21 noiembrie, atunci e “Napoca Vape Meet”

Ne întâmpină, numai zâmbet, soţii Adriana şi Marius Mudura, doi dintre amfitrionii întâlnirii, patronii firmei clujene „Qhit”, producătoare de ţigări electronice. Ne poftesc să luăm  loc la o masă şi sunt pregătiţi să răspundă întrebărilor noastre, înainte de debutul „event”-ului. Sunt vădit emoţionaţi fiindcă au pus mult suflet şi energie, multe zile şi nopţi, pentru organizarea „Napoca Vape Meet”. Aflăm, în primul rând că soţii Mudura au pornit în această adevărată aventură prin 2011, când au deschis un magazin în Piaţa Cipariu din Cluj-Napoca.  „Ne-am asumat acest risc şi în prima zi am avut vânzări de numai…6 lei. Am fost îngroziţi, dar nu ne-am lăsat. Între timp, acest comerţ a prins la public şi am reuşit să ne deschidem şi alte mici magazine, modeste, unul în cartierul Mănăştur, două în Târgu Mureş şi unul în Braşov. Astăzi, aici, au venit – special de la Bucureşti, dar şi din alte localităţi ale ţării şi din străinătate – numeroşi membri ai comunităţii vaperilor, o comunitate uimitoare, flexibilă, ai cărei membri au, fiecare, job-ul propriu, iar ghidul lor este viaţa reală şi Facebook-ul, motorul înnoirilor. ” Adriana Mudura se opreşte pentru câteva secunde ca să schimbe câteva cuvinte cu coleg. Apoi, revine la masă şi ne mărturiseşte: „Cel cu care am stat de vorbă este un om cu totul ieşit din comun: se numeşte Aurelian Mocan. A fost unul dintre clienţii mei de la magazin care, având mama chimist de profesie, a riscat la maxim şi a început o afacere în domeniu. Acum produce lichide de ţigări electronice, în Cluj dar îşi va deschide curând o fabrică şi în Anglia. Riscul, de altfel reprezintă elementul predominant în branşa noastră, fiindcă tehnologia evoluează de la oră la oră, şi cam o dată la două săptămâni apar noi şi noi modele de ţigări. De aceea, la nivel de companie şi individual am riscat şi riscăm în continuare, având acum 14 angajaţi, oameni pregătiţi, cunoscători ai produselor – şi pe care, vă rog să mă credeţi – nu-i plătim cu salariul minim pe economie.” Arată apoi că în contextul în care, în Romania, procentul celor ce folosesc aceste dispozitive reprezintă doar 6-7% din totalul fumătorilor, evenimentul organizat de comunitate face parte dintr-o serie de activităţi similare, organizate în Bucureşti şi alte mari oraşe din tară, care îşi propun să aducă în atentia publicului o alternativă simplă şi eficientă, atât prin concept cât şi prin ajutorul deosebit pe care îl oferă. Se retrage apoi ca să dea semnalul debutului manifestării.  

O afacere inovatoare – pentru sănătate şi bugetul propriu

După discursurile de deschidere – directe, sincere, venite de la persoane care au urcat şi coborât „Golgota” fumatului – au început demonstraţiile, tombola (n.n. – un participant va petrece un week-end la Paris, având acces la WAPEXPO 2016), prezentările tipurilor de lichide aromate, toate acestea fiind puse la dispozitie publicului de comercianţi şi producători deopotrivă, reprezentaţi de cele 5 firme organizatoare din Cluj şi cele 7 firme invitate din ţară şi strainatate. În fapt, au fost demonstraţii de “Vapor Tricks”, probă la care participanţii, plini de fantezie au reuşit să deseneze din fumul ne-nociv, scos pe gură şi nas, cascade, cerculeţe şi alte închipuiri. A avult loc apoi concursul de “Cloud Chasing”, proba care a scos în evidenţă cel mai performant tip de ţigară electronică, nivelul tehnic al setărilor acestora, dar şi volumul şi consistenţa vaporilor emanaţi de către fiecare model, în parte. Se întoarce, în scurt timp, la masa noastră, Adriana Mudura, cu o nouă repriză de explicaţii referitoare la această afacere inovatoare şi – de ce să n-o spunem – revoluţionară pentru sănătate şi pentru bugetul fiecărui fumător învederat. Începe, nu înainte de a trage adânc aer în piept, semn că are atât de multe de spus încât, practic, nu ştie cum s-o facă mai eficient:  “După cum deja cred că ştiţi, este vorba despre „tigări electronice”. Acest termen a intrat în uz, pentru ca la momentul apariţiei acestor dispozitive, acum aproximativ 15 ani, nu exista alt termen care să fie mai potrivit. În acelasi timp, este la fel de nepotrivit, întrucât singura asemănare, între ţigara şi dispozitivele folosite de noi, este nicotina. Altfel spus, este o altă formă de a ne a ne bucura de nicotină, acest neurostimulator, necangerin, inofensiv pentru organism în cantităţile pe care le utilizăm, dar de care suntem încă dependenţi. Cu siguranţă că nu veţi auzi nici un utilizator, comerciant sau producător, care s-a documentat despre domeniul nostru, să spună că ţigara electronică ar fi 100% sănatoasă. Până la urmă nici aerul pe care îl respirăm nu este sănatos. Dar, cu siguranţă că ţigara electronică este de 1000 ori mai sănătoasă decat ţigara clasică, iar curăţirea organismului devine simtită la maxim două săptămâni de la utilizare, prin revenirea gustului şi a mirosului. La 3 luni de la renuntarea la fumat respiraţia devine mai uşoară, vitalitatea începe să revină şi cei din anturaj deja remarcă schimbările, evidenţa lor fiind de netăgăduit.”

„Pot, în sfârşit, să simt gustul unui măr”…

Vrem să probăm, prin mărturii directe, veridicitatea spuselor Adrianei Mudura. Însă, mai înainte de a aborda câţiva fani ai ţigării electronice, d-na Mudura ne avertizează: ”În magazinele noastre intră oameni de toate categoriile: tinerii mai tentaţi de device (n.n. – dsipozitive), apoi, tineri care s-au căsătorit şi care ştiu că nu le fac bine copiilor fumând în prejma lor, apoi cei cu venituri mici – oameni de toate vârstele, cu câştiguri modeste, dar care nu se pot lăsa de fumat şi, în consecinţă, apelează la ţigara electronică”.  Abordăm, la întâmplare, un tânăr aflat la o masă, care trage cu sete dintr-o “narghilea electronică”. Numele lui e Flaviu şi a venit din Turda pentru acest eveniment. Mărturiseşte, cu maximă sinceritate: ”Am 19 ani şi culmea, am fumat ţigări clasice timp de doar un an, de la 18, când am şi deprins acest viciu, după care am ajuns la cele electronice. Am făcut acest lucru pentru că mi-am dat seama că-mi consum prea mult organismul şi banii cu ţigările tradiţionale. Aşa că, împreună cu tatăl meu, care a fost şi el fumător, înrăit, de ţigări normale, m-am uitat pe Internet. Am început amândoi cu „stilourile”, apoi mi-am dat seama că se poate şi mai mult. În consecinţă, am continuat pe Internet şi am găsit acolo tot feluri de modele şi de accesorii noi, astfel că  am trecut la nivelul următor. Actualmente, tata e-n urma mea, dar şi el se ţine bine. Dar, cel mai bun lucru este acela că pot acum să mănânc un măr şi să zic că îi simt gustul. Înainte, când fumam, nu simţeam gustul la nimic. Prima dată am început cu 36 la sută nicotină în lichid, iar acum sunt undeva pe la 5-6 la sută”. Ne îndreptăm spre un bărbat de vârstă mijlocie, al cărui nume este Adrian. Are 45 de ani şi e din Cluj-Napoca. Îşi începe acesta, la rândul său, destăinuirea:“Am început să fumez în1988, la liceu. Fumam împreună cu colegii, peste tot pe unde ne aflam şi apoi am continuat în armată şi mai târziu şi în facultate. De ţigara electronică m-am apucat în 2010. Nu neapărat mă deranja fumatul, dar era ceva nou, ţigara electronică. Se zice c-ar fi mai sănătoasă – depinde şi de site-urile pe care citeşti – şi mai ieftină cu circa 50 la sută faţă de ţigările clasice.” Pune mâna pe un flacon cu lichid, aflat pe masă între alte zeci şi ni-l arată: “Sunt şi plăcute aceste ţigări, fiindcă există nenumărate arome pentru ele: de la fructe, arome de tutun, până la cele de mâncare. Uite, de pildă, acesta are gust de biscuiţi Oreo”. Îi mulţumim şi mergem mai departe. Ne oprim la o doamnă, aflată o masă vecină, învăluită complet în aburi. O abordăm şi pe aceasta. Se numeşte Viorica Băican şi ne mărturiseşte că fumează de când se ştie, de copilă: “ La început trăgeam pe ascuns, să nu mă vadă părinţii, apoi împreună cu soţul. Eram, în copilărie, mai presus de toată lumea când mă ştiam cu ţigara în gură, dar de acest tip de ţigări m-am apucat prin 2011, pentru că am început să le studiez – şi mi-au părut mult mai OK decât cele tradiţionale. Bineînţeles, eu am urmat toţi paşii: la început cu echivalentul unei ţigări normale şi apoi, încet-încet, s-au redus.” O întreb, din reflex, cu cât. Se arată mirată de întrebare şi-mi răspunde: “Acum nici nu ştiu de ce mă mai întrebaţi. Normal că sunt pe zero!”

Ne retragem, într-un târziu, de la  reuniunea vaper-ilor, copleşiţi de multitudinea cazurilor găsite aici, cât pentru trei cărţi de nuvele, fiindcă fiecare participant are propria sa poveste fascinantă. Bucuroşi, totodată, că am descoperit o lume nouă, eterogenă, cu oameni frumoşi şi nonconformişti – proveniţi din toate categoriile sociale şi de vârstă, uniţi de o pasiune nouă, care face furori peste tot în lume: universul ţigării electronice.