Gazeta de Cluj a stat de vorbă cu președintele Curții de Apel Cluj, dna. Judecător Dana Gîrbovan despre reforma justiției din România. Există foarte multe de spus pe această temă, însă am încercat să sintetizăm în câteva întrebări esențiale principalele chestiuni ce privesc această reformă destul de controversată.

Ce părere aveți despre desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție și mai ales faptul că acest demers este prevăzut a fi finanțat cu bani de la UE prin Planul Național de Reziliență și Redresare (PNRR)?

Desființarea SIIJ, fără adoptarea unor garanții superioare celor existente, ar reprezenta un regres inadmisibil în materia independenței justiției, componentă fundamentală a statului de drept.

Referitor la această secție, Curtea Constituțională a subliniat, în mai multe decizii, că “înființarea S.I.I.J. la nivelul celui mai înalt parchet național are ca scop crearea unei structuri specializate, cu un obiect determinat de investigație, şi constituie o garanție legală a principiului independenței justiției, sub aspectul componentei sale individuale, independența judecătorului”.

Curtea Constituțională a României a mai reținut că, prin înființarea SIIJ, se asigură „o protecție adecvată a magistraților împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârșite prin sesizări/denunțuri arbitrare şi se asigură o practică unitară, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracțiunile săvârșite de magistrați”.

Considerentele Curții Constituționale au pornit de la o realitate pe care cei care contestă SIIJ-ul refuză cu îndârjire să o accepte: în perioada în care judecătorii erau anchetați de către DNA au fost comise abuzuri care au avut efecte directe asupra independenței acestora.

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 225/2020, prin care s-a adoptat raportul Inspecției Judiciare privind Respectarea principiilor generale care guvernează activitatea Autorității Judecătorești în cauzele de competenta DNA sau în legătură cu acestea, cuprinde numeroase exemple concrete, punctuale în acest sens, documentând anchete care au reprezentat presiuni la adresa judecătorilor si procurorilor.

Amintesc, pe scurt, o serie de astfel de practici: magistrați anchetați pentru soluțiile pronunțate, încălcarea secretului deliberării prin audierea judecătorilor de către procurorii DNA asupra soluțiilor pronunțate, trimiterea în judecata și suspendarea din funcție a unor judecători pentru fapte nedeterminate sau pentru fapte ce nu exista, interceptarea judecătorilor – inclusiv prin intermediul serviciilor secrete – în timpul și în legătură cu cauzele pe care le aveau de soluționat, deschiderea din oficiu a unor dosare vizând magistrați cu funcții importante în sistemul judiciar, dosare ce au fost ținute deschise ani în șir, pentru a fi ulterior clasate. Toate aceste tipuri de anchete au avut efecte directe nu doar asupra carierei și vieții personale a judecătorului și procurorului vizat, ci au reprezentat presiuni și încălcări a independenței acestora, absolut incompatibile cu rigorile statului de drept.

Ca atare, desființarea SIIJ înseamnă pur si simplu abrogarea unei protecții nu doar adecvate, dar și necesare a judecătorilor și procurorilor contra presiunilor.

Desființarea SSIJ, fără a fi legiferată în loc o garanței cel puțin egală ca eficiență, contravine principiului ne-regresiunii în materia statului de drept, principiu instituit de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) prin hotărârea pronunțată în cauza C-896/19.

CJUE a tranșat cât se poate de clar că: „Prin urmare, un stat membru nu își poate modifica legislația, în special în ceea ce privește organizarea justiției, în așa fel încât să aducă o reducere a protecției valorii statului de drept, valoare căreia i se dă expresie și prin articolul 19 din TUE. În acest context, statelor membre li se cere să se abțină de la adoptarea normelor care ar submina independența sistemului judiciar”.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   

În concluzie, introducerea desființării SIIJ în Planul Național de Reziliență și Redresare (PNRR), fără a fi legiferate concomitent garanții cel puțin egale ca eficiență, echivalează cu a cere Comisiei Europene să valideze un regres de la standardele actuale recunoscute de Curtea Constituțională in ceea ce privește independența justiției.

Mai mult, faptul că Guvernul României, de bună voie, cere sa i se condiționeze aprobarea unor fonduri europene absolut necesare – spre exemplu, pentru investiții în infrastructura instanțelor – de desființarea unei structuri de parchet care este o garantei pentru independenta judecătorilor ridica serioase semne de întrebare cu privire la intențiile celor care au propus un asemenea lucru.

Practic, dacă propunerea este acceptată, se va ajunge la situația aberanta în care desființarea SIIJ să fie impusă ca o condiție pentru accesarea fondurilor europene, cu prețul afectării independenței justiției și, deci, inevitabil, a drepturilor și libertăților fundamentale a fiecărui cetățean român.

Citiți interviul complet în ziarul printat Gazeta de Cluj, începând de luni 24 mai, la chioșcurile de ziare din Cluj Napoca.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here