Încercările prin care au trecut conaţionalii noştri din judeţul Teleorman în noaptea Învierii au fost privite cu îngrijorare. Aş dori să subliniez că se confirmă şi de data aceasta că natura ne poate încerca de câte ori doreşte. În combaterea dezastrelor naturale, în afara unor adecvate măsuri de prevenţie, care să le atenueze consecinţele, prea multe nu se pot face. Calamităţile naturale se produc în toată lumea, unele zone geografice sunt mai încercate decât altele, dar într-un fel declanşarea acestor fenomene este mai mult sau mai puţin inevitabilă.
Altele sunt reflecţiile pe care le fac, încercând să redactez acest editorial. Astfel, Iuliu Maniu, în perioada interbelică, fiind adversarul neimplicării intelectualilor în viaţa politică, spunea că preferă un adversar politic inteligent, decât o persoană cu multe cunoştinţe, dar amorfă din punct de vedere al opiniilor. Este de esenţa luptelor politice să se afirme mai multe opinii, din ciocnirea cărora societatea să facă un pas înainte, decât să te retragi într-un „turn de fildeş”, fiindcă a nu lua atitudine din comoditate sau din sentimentul că eşti o fiinţă superioară, această atitudine este sinonimă cu pactizarea implicită, cu răul, ceea ce este periculos.
În momentul de faţă, în viaţa politică a ţării, acest pericol de neangajare este inexistent. Politizarea vieţii publice a căpătat dimensiuni aberante, la televizor aproape nimeni nu se mai uită la filme artistice sau la emisiuni documentare, ci peste 90% din telespectatori privesc ore în şir emisiuni partizane şi cred cuvânt de cuvânt ceea ce li se spune de către nişte propagandişti fără respect pentru adevăr. Televiziunile care cât de cât încearcă să ţină dreapta cumpănă nu sunt privite nici chiar când transmit emisiuni unicat. Calculatorul şi televizorul au invadat întregul timp disponibil al românilor. Mai sunt trei sau patru cotidiene centrale în ediţii print, care o duc extrem de greu din punct de vedere financiar, cărţi se citesc foarte puţine, o ultimă statistică demonstrează că în România se lecturează, în medie, o carte pe an, şi, în aceste condiţii de manipulare generalizată a opiniei publice, îţi dai seama că şi consultările electorale care se organizează periodic sunt profund alterate.
În legătură cu inundaţiile de acum, îmi exprim compasiunea pentru pierderea de vieţi omeneşti, s-au înecat patru persoane, pentru distrugerile de locuinţe şi culturi agricole, iar demnitarii, pentru a fi fotogenici, s-au deplasat la faţa locului, dar şi în privinţa aceasta dezbaterea publică a atins din nou derizoriul. În acest sens, nu cred că are vreo importanţă faptul că premierul Ponta, în zona inundată, a purtat pantofi şi nu cizme, ca alţi oameni politici, cu prilejul calamităţilor trecute.
Ameninţarea cu închisoarea pentru preşedinte mi se pare de asemenea ridicolă. S-a spus despre premier că exact în 23 decembrie 2014, deci a doua zi după ce expiră actualul mandat al preşedintelui, preşedintele Băsescu va fi arestat, ceea ce este o glumă proastă. Nu am spus că actualul şef de stat este un om fără de păcate, dar nici de doamna Gabriela Vrânceanu-Firea nu am o părere bună, deşi nu este o femeie urâtă. Domnul Ponta, ca jurist şi fost procuror, ştie cum să ia măsurile preventive într-un proces verbal şi nivelul discuţiilor pe care le promovează mă îngrijorează cu adevărat.
În nicio ţară democratică, luptele politice nu sunt demonstraţii de dansuri de salon, au asprimea lor inevitabilă, dar la noi se aruncă dintr-o parte în alta nu numai minciuni şi calomnii nenumărate, ci tone de dejecţii rău mirositoare. Din păcate, aceasta este şi una din caracteristicile noastre naţionale, deşi nu îmi este deloc jenă că sunt român, cum fac alţii, fiindcă avem şi calităţi.
Revenind la dezinformare, am rude şi prieteni care nu ştiu unde să caute pe telecomandă canalele televiziunii publice. Acestea sunt oricum decente, şi mai am curiozitatea să ştiu cam câţi telespectatori urmăresc Digi 24, care caută să păstreze o tendinţă spre adevărata informaţie, cu minim de obiectivitate în comentarea ştirilor.
Revenind la inundaţii, în perioada postdecembristă am avut unele de dimensiuni mari, chiar foarte mari. Începând cu Gigi Becali şi până la resursele bugetare ale statului, cei sinistraţi au fost ajutaţi mai mult sau mai puţin, dar victimele calamităţilor au preferat să rămână în zona inundabilă, în cocioabe de pământ, decât să se mute în locuinţele decente ce li s-au oferit. Anii trecuţi, în Germania şi în Cehia, au fost inundaţii cu multe victime şi mari distrugeri. Aceste ţări au un potenţial economic considerabil, în raport cu posibilităţile ţării noastre, deci aşa cum am mai spus, fenomenele naturale excepţionale sunt posibile oriunde şi oricând, dar a vizita zonele calamitate cu declaraţii despre terenul familiei Băsescu de la Nana mă face să nu-l doresc deloc pe Victor Ponta ca preşedinte al României, deşi când acesta a fost atacat nedrept mi-am exprimat opinia în favoare lui. Vezi în acest sens problema majorării accizelor la carburanţi.
Deocamdată, cam atât despre natură şi viaţa politică românească, care nu se îndreaptă deloc. Dimpotrivă!
Adrian Man
24.04.2014
