Investiţie în istoria Clujului. Peste patru milioane de euro pentru biserica de pe Kogalniceanu

Biserica Reformată de pe strada Mihail Kogălniceanu din centrul oraşului este în curs de restaurare, valoarea lucrărilor ridicându-se la 19 milioane de lei, adică 4,2 milioane de euro. Din această sumă, Uniunea Europeană contribuie cu planata a 13,8 milioane de lei.

Lucrările de reabilitare au fost proiectate de Irod M SRL, iar execuţia a fost adjudecată de societăţile Decorint şi Libraimpex SRL. „Biserica şi fosta mănăstire franciscană este considerată de specialişti cel mai mare şi frumos edificiu de cult construit (între anii 1486 şi 1503) de franciscani în Ardeal. Suferind multe intervenţii, a devenit una dintre cele mai cunoscute simboluri ale Clujului”, scriu proiectanţii pe site-ul lor.

Societatea a mai făcut proiectele pentru „restaurare şi refuncţionalizare moară” la Castelul Bánffy din Bonţida, „reabilitarea structurală şi arhitecturală a bisericii reformate şi a zidului de incintă aferent” din Sic, „reabilitare imobil, schimbare de funcţiuni, recompartimentare spaţii existente, amenajare pod, restaurare faţadă, amplasare firme” la Galeriile New York, cunoscute mai bine drept Hotel Continental, precum şi „reabilitarea, reamenajarea, modernizarea clădirii Colegiului Reformat”, clădire vecină cu Biserica Reformată la care se lucrează în prezent.

Biserica Reformată are peste 500 de ani vechime: a fost construită între anii 1486 şi 1516 şi reprezintă unul dintre cele mai valoroase edificii gotice din Ardeal. Iese în evidenţă prin dimensiunile sale, este cea mai mare construcţie gotică de tip sală din sud-estul Europei.

Ordin de la Matia Corvinul

Potrivit lui Lukács József, în volumul „Povestea Oraşului-Comoară”, istoria bisericii din strada Lupului începe în 1486. În acel an, conducerea orașului Cluj a primit o solicitare din partea regelui Matia transmisă de voievodul Ardealului Ştefan Báthory I, să fie îngăduita şi sprijinită construcția unei biserici şi a unei mănăstiri pentru călugării franciscani, mai precis pentru călugării franciscani minoriți (numiți şi frații cei mici), acea ramură a ordinului, care respectă cu severitate toate regulile Sfântului Francisc de Assisi. În cererea formulată, regele a sugerat chiar şi locul unde vroia să fie construita mănăstirea franciscană din orașul lui natal: în colţul sud-estic al orașului, în capătul Platea Luporum, adică al străzii Lupului, în apropierea Turnului Croitorilor.

Primul document care se referă la biserica conventului franciscan observant, actuala biserică reformată de pe strada Kogălniceanu, a fost emis de primarul Clujului în 1486, menţionând fondarea conventului iniţiată de regele Matia Corvinul (1458–1490), arată Enciclopedia Virtuală. Cel mai important document referitor la construirea bisericii (1490) menţionează sprijinul financiar al regelui, furnizat prin cămara de sare din Turda, începerea lucrărilor, dar şi un anumit frater Ioannes, trimis de rege la Cluj pentru conducerea anumitor lucrări, nespecificate.

În anul 1556 franciscanii au fost alungaţi de conducerea protestantă a oraşului, iar altarele bisericii au fost distruse, parcela şi clădirile lor intrând în proprietatea oraşului. Înmormântările în jurul şi în interiorul bisericii au continuat şi în anii 1570, iar în 1577 a fost incizat o inscripţie în limba latină pe una dintre stâlpii angajaţi ale navei.

Lucrări succesive peste secole

În 1579 la intervenţia principelui Ştefan Báthory, oraşul a cedat fostul convent franciscan ordinului iezuit în vederea fondării unui colegiu. În anul 1603 cetăţenii unitarieni ai Clujului, încurajaţi şi de apropierea armatei principelui nou-ales, Moise Székely, au alungat garnizoana regală germană şi au devastat mănăstirea iezuiţilor. Mulţimea a dărâmat acoperişul bisericii, a distrus bolta navei, iar mobilierul interior, incluzând altare, statui sau monumente funerare a fost tăiată în bucăţi. După aceste evenimente, ruinele mănăstirii au fost demolate şi materialul lor a fost refolosit la diferite construcţii ale oraşului, biserica a servit ca depozit de fân, iar în locul clădirilor anexe au fost ridicate case noi.

Înfăţişarea interioară a bisericii se datorează în cea mai mare parte lucrărilor de reabilitare din secolul al XVII-lea. În 1638 s-au început lucrările acoperişului navei şi repararea turnului, se pare că în primăvara anului următor acoperişul era gata în cea mai mare parte. Finalizarea lucrărilor reconstrucţiei bisericii a avut loc în anul 1647.

În secolul XX. au avut loc două intervenţii majore asupra monumentului, între 1909–1912 şi între 1958–1963. În 1911 a fost construită tribuna vestică de astăzi, şi a fost montat ancadramentul uşii de sacristie. Pe tribună s-a amplasat orga din secolul al XVIII-lea, care a fost transformată în orgă de concerte în anul 1907 de către renumita firmă de constructori de orgi din Pécs, Angster. În 1941 au fost puse în valoare detaliile de piatră sculptată din interior. Restaurările dintre anii 1958–1963 au fost conduse de Direcţia Monumentelor Istorice din Bucureşti, în colaborare cu Biroul Tehnic al Episcopiei Reformate, executarea lucrărilor fiind dirijată de Ludovic Bágyuj. Cu această ocazie a fost consolidată şarpanta şi turnul sudic, a fost completat turnul nordic, cornişa şi soclul bisericii, respectiv portalul vestic. Interiorul bisericii a fost revăruit, iar de pe exterior s-a îndepărtat total tencuiala şi s-a rostuit zidăria.