Alegerile din Irak de duminică, 7 martie, au înregistrat rate de participare record. Lupta este strânsă între coaliţia primului ministru şi coaliţia seculară a lui Allawi, conform rezultatelor parţiale. Au apărut însă şi acuzaţii de fraudă, care pun în pericol legitimitatea rezultatelor.

La alegerile de duminică din Irak s-au prezentat 61% din persoanele cu drept de vot în Provincia Anbar, în contrast cu cei 2% de la alegerile de acum cinci ani, arată Wall Street Journal. În regiunile similare, dominate de sunniţi, care au boicotat alegerile anterioare, s-au observat rate de participare la fel de ridicate, peste media naţională de 62%: 70% în Diyala şi Salaheddin şi 67% în Nineveh. Nici la alegerile prezidenţiale din Statele Unite nu se înregistrează rate de participare la vot atât de ridicate, a observat publicaţia financiară.
Organizaţia Naţiunilor Unite spera ca rezultatele să fie făcute publice joi dimineaţa, dar până seara doar rezultatele parţiale din 5 din cele 19 provincii irakiene au fost anunţate. Oficialii au dat vina pe organizare, plângându-se că miercuri au căzut toate calculatoarele şi au rămas aşa câteva ore. Până la începutul acestei săptămâni se speră ca 80% din voturi să fie centralizate.
Rezultatele provizorii ale alegerilor, făcute publice joi, au arătat o diferenţă strânsă între coaliţiile majore din Irak. Primele date au arătat că este o cursă strânsă între coaliţia lui Maliki, Azad Allawi (şiit secular, conducător al coaliţiei Iraquia) şi Alianţa Naţională Irakiană, o coaliţie şiită. Rezultatele de joi, bazate pe numărarea voturilor din 18 provincii, arată că primul ministru şi rivalul său secular sunt la mică diferenţă unul de celălalt. Allawi a beneficiat de suportul sunniţilor de la nord de Bagdad, pe când şiiţii au votat preponderent cu primul ministru. Bagdad, care reprezintă 70 din cele 325 de scaune parlamentare, nu a făcut încă publice rezultatele.
Candidaţii şi-au acuzat adversarii de fraudă, ridicând semne de întrebare cu privire la capacitatea instituţiilor irakiene de a realiza un transfer de putere paşnic. Noul guvern are misiunea de a moderniza instituţiile irakiene după retragerea de luna viitoare a trupelor. În cea mai agitată zi de la alegerile de duminică, a fost făcut public faptul că primul Ministru Nuri Kamal al-Maliki a fost operat pentru îndepărtarea unui chist la stomac, iar principalul său contracandidat s-a plâns că voturile în favoarea sa au fost aruncate la gunoi.

Formarea noii coaliţii de guvernare este esenţială

După alegerile din decembrie 2005, liderii politici din Irak au negociat timp de cinci luni formarea unui nou guvern, iar perioada de instabilitate politică creată de această nehotărâre le-a permis insurgenţilor să-şi adune puterile, iar tensiunilor religioase să escaladeze, iar zeci de mii de persoane au fost victimele luptelor care au urmat.
Deşi aproape două treimi din populaţie s-a prezentat la vot, depăşind aşteptările, formarea unei coaliţii de guvernare s-ar putea dovedi un proces mai lung şi problematic. Progresul politic de până acum este modest şi în nici un caz ireversibil, subliniază New York Times. Retragerea trupelor ar putea crea mai multă instabilitate momentan, arată publicaţia, pentru că facţiunile militante sunt încurajate de discuţiile despre retragerea militarilor.
Succesul oricărei coaliţii guvernamentale va depinde de capacitatea sa de a genera reconcilierea politică. Supremaţia şiită este un fapt, iar măsura în care şiiţii îi vor include pe ceilalţi este esenţială pentru stabilitatea politică din Irak.
Oficialii susţin că Maliki conduce cursa deocamdată, însă rivalii săi din coaliţia şiită şi alianţa lui Allawi din regiunile Sunnite se anunţă învingători. Iar aceasta indică incapacitatea primului-ministru de a crea o coaliţie guvernamentală pe care să o poate conduce. Coaliţiile se află deja în formare, iar mai mulţi politicieni au anunţat că discuţiile au început săptămâna aceasta.

Voturi aruncate la gunoi

Acuzaţiile de fraudă din partea coaliţiei lui Allawi au raportat o serie de nereguli, printre care faptul că soldaţilor nu li s-a dat voie să voteze, iar unele secţii de votare nu au anunţat rezultatele numărării. Supraveghetorii occidentali au declarat că nu există plângeri semnificative de fraudă, deşi unele sunt deja cercetate. În comparaţie cu alegerile provinciale din 2005, s-au înregistrat mult mai puţine plângeri, deşi numărul de voturi a fost mai mare. Mai multe partide s-au plâns e măsluirea voturilor, în special sunniţii din alianţa lui Allawi, care au acuzat şiiţii de monopolul puterii. La o conferinţă de presă, aceştia au arătat fotografii cu voturi abandonate în curtea unei şcoli din Kirkuk, dar au declarat că nu pot estima cât de mare este frauda. În plus, aceştia pretind că au găsit voturi la gunoi sau în cutii în casele adversarilor, iar operatorii care au introdus informaţiile în calculator sunt plătiţi de o parte sau alta. Problema legitimităţii votului creşte riscul de noi violenţe. În provincia Anbar, trei oameni au fost ucişi de insurgenţi deghizaţi în poliţişti, unul dintre ei fiind decapitat.

Alegerile irakiene – departe de a fi liniştite

Associated Press arată că grupurile extremiste au fost învinse militar în război, iar aceste alegeri continuă procesul de mediere a conflictelor prin politică şi nu acţiuni militare. Teroriştii rămaşi, mai slab organizaţi, au încercat să saboteze votul. În ziua alegerilor, în urma mai multor atacuri cu bombe, au murit 38 de persoane, iar forţele de ordine din Bagdad au reuşit să-i ţină departe de secţiile de votare, evitând producerea de noi victime.
În perioada de după alegeri, există pericolul de conflicte violente, iar vecinii nu vor uşura cu nimic situaţia Irakului. Irakienii nu vor accepta dominaţia Iranului, deşi militarii americani se tem de „Hezbollah-izarea” Irakului. Teheranul a exploatat grupările sectante pentru a crea conflicte în Liban şi este posibil să încerce acelaşi lucru în Irak, sprijinind extremiştii şiiţi cu arme şi bani, arată Wall Street Journal. Americanii încearcă să contrabalanseze această influenţă, creându-şi un aliat puternic în statul irakian. Odată ce Irakul se dezvoltă ca stat democratic unitar, guvernul de la Bagdad poate fi un punct de echilibru în regiune, amortizând ameninţarea ridicată de Iran prin alte metode decât cele folosite înainte de Saddam Hussein.

Diana Gabor

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.