Specialiştii ii de la Muzeul Naţional de Istoria Transilvaniei (MNIT) au anunţat recent că s-a încheiat prima etapă din cercetarea arheologică de la Mănăstirea Franciscană din Piaţa Muzeului. Aceştia au prezentat presei clujene descoperirile făcute până acum, care evidenţiază moştenirea culturală eterogenă a oraşului.
Potrivit arheologileor de la MNIT, Mănăstirea Dominicană din centrul oraşului Cluj-Napoca a fost construită probabil la începutul secolului al XIV-lea, fiind unul dintre cele mai vechi monumente istorice din centrul istoric al oraşului care se mai păstrează. Aceştia au subliniat că descoperirile făcute aici au un caracter deosebit şi „aduc noi date privind urbanismul şi succesiunea de locuire în partea de nord-est a oraşului roman Napoca, precum şi transformările care au avut loc în perioada medievală şi modernă prin construirea şi evoluţia Mănăstirii dominicane (actual Franciscane)”.
Cercetarea a fost demarată după ce Ordinul Franciscanilor, în vederea unei viitoare restaurări a ansamblului, au invitat mai mulţi specialişti, arhitecţi, tehnicieni, geologi, istorici de artă şi arheologi, care să alcătuiască un dosar prealabil în vederea accesării de fonduri europene.
Arheologii care au realizat săpăturile arheologice în cadrului complexului monastic aparţin Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei (responsabil ştiinţific dr. Viorica Rusu-Bolindeţ, expert pe epocă romană, Szabolcs Nagy, specialist în epoca migraţiilor) şi Institutului de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca (dr. Adrian Andrei Rusu, expert pentru perioada medievală şi premodernă), informează instituţia într-un comunicat de presă.
Construcţii medievale suprapuse peste ruine romane
„La finalul primei etape a lucrărilor, care au afectat circa 150 mp din suprafaţa ansamblul edilitar, au fost executate zece sondaje arheologice repartizate în zonele ce au fost considerate mai importante. Au fost executate sondaje şi în interiorul criptelor aflate sub biserică. Din fiecare secţiune arheologică practicată au rezultat date fundamentale pentru cunoaşterea istoriei oraşului şi a monumentelor sale”, spun arheologii.
Potrivit acestora, ruinele romane, peste care sunt suprapuse construcţii medievale sau mai recente, sunt extinse pe suprafaţa ansamblului. Astfel, în patru puncte diferite fundaţiile clădirilor mai noi au fost suprapuse peste ruinele romane.
O construcţie mai mare a atras atenţia în mod deosebit, arheologii considerând că ar putea fi vorba chiar de Palatul Procuratorului din zonă, acesta fiind descoperit la doar câţiva metri de criptele mănăstirii. „Este vorba despre locul în care se afla un fel de minister de Finanţe. Cel care încasa impozitele, care plătea soldele soldaţilor, deci cel care asigura funcţionarea economică a părţii de Nord-Vest a provinciei Dacia, care se crede că ar fi avut sediul la Napoca o vreme”, a explicat arheologul Viorica Rusu Bolindeţ, citată de City News.
„S-au confirmat de asemenea nivelele succesive de locuire romană, de la fazele de lemn ale aşezării romane devenite ulterior oraşul roman Napoca, până în ajunul părăsirii Daciei”, informează specialiştii. Din perioada imediat următoare, arheologii au găsit locuinţe cu vatră deschisă şi pereţi de lemn, ai căror pari de susţinere au fost înfipţi în foste podele romane. De asemenea, locuinţe din perioada medievală au fost confirmate în acea zonă, din secolele XII-XIII.
Continuitatea medievală a oraşului
„Un sector de mare interes a fost cel legat de prima incintă fortificată a oraşului („Cetatea Veche” sau „Óvár”). S-a dovedit că, cel puţin parţial, ea suprapune o clădire romană monumentală. S-a infirmat definitiv faptul că am dispune de o biserică parohială mai veche, care să o fi precedat pe cea de pe amplasamentul bisericii Sfântul Mihail din Piaţa Unirii. În schimb, o amenajare de capelă, prevăzută cu absidă semicirculară, aflată lângă sacristia bisericii, a aparţinut vechii săli capitulare a mănăstirii dominicane”, mai arată specialiştii MNIT în informarea remisă presei locale.
„Am fost foarte neatenţi cu această continuitate materială care este oraşul, ruinele romane au fost multă vreme la vedere, au fost structuri impresionante, nu a avut cine să le dărâme, medievalii au locuit între ele, au început să le refolosească, au clădit din nou peste ele. Avem pivniţe care ne povestesc despre oraşul gotic care nu se vede astăzi la suprafaţă, dar el a existat şi poate fi redat imaginii publice în momentul în care cineva ar pune pe o hartă toate pivniţele gotice ale oraşului. Deasupra lor au fost alte case decât astăzi pentru că alea s-au schimbat, pivniţele nu. Deci această succesiune de elemente sunt pagini consistente de istorie a oraşului Cluj“, a declarat cercetătorul Andrei Rusu, în cadrul unei vizite organizate pentru prezentarea descoperirilor.
Romeo şi Julieta de la Cluj
Într-una din porţiuniel din cimitirul vechii Mănăstiri Dominicane identificate în cadrul cercetării au fost găsite două morminte care au atras atenţia prin insolitul poziţiei celor înhumaţi. Este vorba de două schelete descoperite stând faţă în faţă şi ţinându-se de mână, numiţi „Romeo şi Julieta de la Cluj” de presa locală. Potrivit specialiştilor, cele două persoane aveau în jur de 30 de ani. Bărbatul ar fi fost ucis în mod violent.
“Spre marea noastră surpriză sunt foarte multe răni pe corp. Pentru un singur ins, să ai mai mult de şapte răni este un lucru destul de rar. Rar şi foarte greu de interpretat, pentru că şi pe o parte a scheletului şi pe cealaltă, pe spate, sunt aceste răni. Probabil a fost prins între doi pereţi ”, a declarat Adrian Andrei Rusu, cercetător al Institutului de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca.
Diana Gabor
