Cetățenii britanici vor decide joi dacă Marea Britanie va rămâne în Uniunea Europeană sau va părăsi Blocul european, ceea ce ar putea însemna nu doar începutul destrămării Uniunii Europene ci a întregii civilizații politice a Occidentului, potrivit lui Donald Tusk.
Cetățenii cu drept de vot vor decide dacă Marea Britanie va rămâne membru al Blocului european sau va ieși din această comunitate. Tabăra câștigătoare va fi aceea care va aduna peste 50% din voturi privind ieșirea sau rămânerea țării în UE.
Mai mulţi lideri europeni au avertizat Marea Britanie asupra riscului de a părăsi Uniunea Europeană, o situaţie care ar fi un precedent pentru alte state membre, nemulţumite de statutul din cadrul comunităţii europene.
Donald Tusk, Președintele Consiliului European, a afirmat într-un interviu acordat cotidianului german Bild, faptul că un vot negativ în cazul referendumului de pe 23 iunie „va reprezenta nu doar o contralovitură economică, ci și una geopolitică pentru Marea Britanie”. acesta a mai subliniat faptul că în cazul ieșirii Marii Britanii din UE, nimeni nu poate prevedea consecințele pe termen lung dar și-a exprimat îngrijorarea că o astfel de decizie „ar putea fi începutul destrămării nu doar a Uniunii Europene, ci a întregii civilizații politice a Occidentului.” BBC prezintă un ghid practic pentru a înțelege ce presupune acest referendum atât de controversat.
Cum a fost lansată ideea organizării referendumului de pe 23 iunie?
După ce membri ai propriului Partid Conservator şi ai Partidului pentru Independenţa Marii Britanii au acuzat că statul britanic nu a mai avut niciun cuvânt de spus în cadrul Blocului european din 1975, când alegătorii au votat pentru rămânerea Marii Britanii în UE, Premierul britanic David Cameron, a promis să organizeze acest referendum în cazul câştigării alegerilor generale din 2015. Situaţia din cadrul Uniunii Europene s-a schimbat de atunci, comunitatea punând stăpânire din ce în ce mai mult pe independenţa statelor membre susțin criticii.
În acest context, Cameron a decis organizarea unui referendum în care cetățenii să își exprime opțiunea cu privire la statutul Marii Britanii în UE.
Este timpul ca cetăţenii britanici să-şi exprime opinia. Este timpul să rezolvăm această chestiune europeană din politica britanică”, a declarat premierul britanic.
Întrebarea la care trebuie să răspundă cetăţenii britanici pe 23 iunie este următoarea: „Ar trebui ca Marea Britanie să rămână membră a Uniunii Europene sau să iasă din Uniunea Europeană?”
Cine poate vota la referendumul de pe 23 iunie?
Cetățenii brtanici care locuiesc în țară şi în state membre din Comunitatea Naţiunilor (din care fac parte state independente, foste colonii britanice) cu vârsta minimă de 18 ani, dar şi cei cu cetăţenie britanică aflaţi în străinătate, care figurează în registrul electoral din Marea Britanie în ultimii 15 ani vor putea participa la referendumul de joi. Cetăţenii din state UE cu permis de rezidenţă în Marea Britanie- în afară de Irlanda, Malta şi R.Cipru – nu vor avea dreptul la vot.
În primă instanță, cetățenii britanici au trebuit se înregistreze pentru participare, după care li se va indica secţia de votare unde îşi pot exprima opinia. Cele 382 de secţii de votare locale din Marea Britanie se vor închide joi, pe 23 iunie, la ora locală 22.00 (24 iunie, ora 00.00 în România). Nu există o limită de prezenţă la vot în baza căreia refendumul să fie considerat valid.
Principalele puncte ale acordului dintre David Cameron şi liderii UE anunţate în februarie:
David Cameron a încercat să ajungă la o înţelegere cu liderii UE pentru a renegocia statutul Marii Britanii în cadrul Blocului european la începutul acestui an, în perioada ianuarie-februarie.
Premierul britanic susţine că acordul stabilit în urma negocierilor, ce va intra în vigoare imediat în cazul în care votul alegătorilor exprimat în cadrul referendumului de joi va fi unul pozitiv, va oferi Marii Britanii un statut „special” în cadrul comunităţii celor 28 de state membre şi va ajuta la rezolvarea chestiunilor criticate de cetăţenii britanici, precum numărul ridicat de imigranţi din ţară şi oferirea posibilităţii de gestionare a propriilor chestiuni de ordin naţional. Însă criticii susţin că acest acord va aduce diferenţe insesizabile în statutul ţării.
Principalele puncte ale acordului din februarie stabilit de Cameron şi liderii UE sunt următoarele:
– Alocaţiile pentru copiii imigranţilor: limitarea alocaţiilor copiilor angajaţilor străini care lucrează în Marea Britanie se va face prin indexarea la nivelul veniturilor din ţara de origine a imigrantului.
– Indemnizaţiile sociale acordate angajaţilor imigranţi: Cameron susţine că prin limitarea acestor indemnizaţii acordate lucrătorilor imigranţi care provin din alte state UE se va rezolva una dintre cauzele majore ale imigraţiei din ţară (motivul pentru care atât de mulţi imigranţi vin în Marea Britanie să lucreze), dar criticii spun că o astfel de măsură va produce schimbări nesemnificative. Imigranţii nou-sosiţi nu vor putea solicita astfel de beneficii şi reduceri de taxe imediat ce ajung în ţară, ci vor dobândi treptat dreptul de a solicita mai multe beneficii cu cât stau mai mult în ţară.
– Păstrarea monedei naţionale (lira sterlină): Cameron a declarat că Marea Britanie nu va renunţa niciodată la lira sterlină în favoarea euro, dând asigurări că ţările din zona euro nu vor discrimina Marea Britanie din această cauză.
– Autonomia de gestionare a chestiunilor naţionale: pentru prima dată, va exista un angajament clar prin care Marea Britanie nu va face parte din mişcarea care încurajează „o uniune mai consolidată” cu celelalte state membre, unul dintre principiile de bază ale Uniunii Europene. Cameron a promis, de asemenea, un sistem prin care parlamentele statelor UE pot bloca legi emise de UE. Dacă un stat consideră că nu vrea să se supună unui act normativ european aflat în stadiul de proiect, poate trimite în termen de trei luni de la publicarea proiectului obiecţiile, dacă obţine peste 55% din voturile din parlamentul naţional, iar preşedinţia Consiliului European va include problema pe agenda Consiliului, pentru a fi dezbătută.
Cine susţine ca Marea Britanie să rămână în UE?
Premierul britanic se numără printre susținătorii acestei tabere, alături de șaisprezece membri ai cabinetului său, Partidul Laburist, Partidul Liberal-Democrat, Partidul Naţional Scoţian (SNP).
Preşedintele american, Barack Obama, a pledat la rândul său pentru rămânerea Marii Britanii în UE, precum şi lideri ai altor state membre UE ca Germania şi Franţa.
Depinzând de tipul de acord la care ajunge Marea Britanie cu Uniunea Europeană după părăsirea Blocului european, se va stabili și modul în care cetățenii britanici vor putea munci în alte state UE. Mai exact, se va stabili dacă aceștia vor avea sau nu nevoie de viză. Acest lucru este valabi și în cazul cetățenilor UE care vor dori sa muncească în Marea Britanie.
Marea Britanie depune mai multe contribuţii financiare în UE decât primeşte?
Marea Britanie este una dintre cele zece state membre care contribuie mai mult la bugetul Uniunii Europene decât primeşte, cu excepţia Germaniei şi Franţei care depun cele mai mari contribuţii. În perioada 2014-2015, Polonia a fost cel mai mare beneficiar al acestor fonduri, urmată de Ungaria şi Grecia.
Valoarea fondurilor economisite de Marea Britanie prin limitarea alocaţiilor acordate copiilor imigranţilor şi a indemnizaţiilor sociale de care beneficiază lucrătorii imigranţi:
Circa 20.000 de cetăţeni din alte state UE beneficiază de alocaţii acordate pentru circa 34.000 de copii din ţara lor de origine, costul acestor ajutoare ridicându-se la valoarea de 30 de milioane de lire sterline, potrivit autorităţii fiscale pentru colectarea taxelor din Marea Britanie (HMRC). Limitarea alocaţiilor copiilor angajaţilor străini care lucrează în Marea Britanie se va face prin indexarea la nivelul veniturilor din ţara de origine a imigrantului. Între 128.700 şi 155.100 de oameni vor fi afectaţi de aceste restricţii, care vor fi însă aplicate treptat. Clauza privind limitarea indemnizaţiilor sociale ale angajaţilor străini va putea fi activată oricând în următorii şapte ani, dar unui singur individ i se va putea aplica cel mult patru ani, în mod gradual.
Cât timp va dura până când Marea Britanie va ieşi efectiv din UE?
Perioada minimă este de doi ani. În acest interval, Marea Britanie va respecta în continuare acordurile şi legislaţia UE, dar nu va lua parte la negocieri.
Donald Tusk a precizat că negocierile privind o nouă relaţie între cele două părţi ar dura încă cinci ani, astfel că în total Marea Britanie ar avea nevoie de şapte ani pentru o nouă relaţie cu Uniunea Europeană.
